Viata de sofer pe TIR nu este intotdeauna lapte si miere. Din pacate, are si tragediile ei. Istvan Vida, un satmarean de 47 de ani, ne spune drama prin care trece de doi ani, dupa un tragic accident rutier, care l-a adus in imposibilitate de a mai practica meseria de sofer.
A fost angajat la o firma de transport din Carei, judetul Satu Mare, ca sofer de TIR pentru a efectua curse in UE. Din acest motiv venea acasa dupa doua trei luni. Povestea trista incepe in 1 septembrie 2016 a plecat in cursa in Uniunea Europeana pentru a castiga bani pentru a-i oferi o viata mai buna copilei sale care atunci avea 2 ani jumate. Cu concubina, mama copilei, avea proces pentru a prmi drept de vizita la fata lui si situatia tensionata dintre ei, l-a determinat sa urgenteze plecarea cu serviciul, dupa o cearta mare pe care a avut-o, in august 2016, dupa cum ne-a spus. Urma sa vina acasa in decembrie, dar a suferit un tragic accident rutier in 22 noiembrie in Italia, in apropiere de Vilanova, intre Cremona si Piacenza.
Transporta transpaleti, din Germania si la o trecere de cale ferata a incetinit fiind incarcat cu paleti, pana sus. Drumul era rau, intre doua curbe. Inainte de calea ferata si dupa ea erau doua curbe si a fost nevoit sa incetineasca pentru a trece cu viteza mai mica prin aceasta zona, cu scopuld e a evita ca paletii sa se rastoarne. Nu a apucat sa treaca pentru ca s-a inchis bariera in fata lui. A fost prins pe linia ferata. “ Am vazut ca s-a inchis barera in fata mea. M-am blocat. Am coborat din camion sa fac semn la conducatorul locomotivei, sa se opreasca. Se putea vedea la doi kilometri. Nu stiu ce am facut, dar nu a oprit. Nu stiu ce viteza avea. M-am speriat vazandu-l venind spre mine. Locomotva a lovit tirul, si a ricosat in mine. Eram speriat, socat nu am putut sa reactionez si am incremenit. Mi-am pierdut cunostinta si m-am trezit sub TIR, de unde m-au scos cei de la ambulanta. Stiu doar ca am coborat din camion sa incerc sa ii fac semne conducatorului de locomotiva sa opreasca, dar dupa aceea nu imi aduc aminte de nimic. Am inteles ca locomotiva s-a oprit dupa 240 de metri de la impactul cu camionul. Va dati seama ca a avut viteza”, marturiseste cu tristete Istvan( vezi foto, dinainte de accident).
A ajuns la spital la Cremona la spital, la Neurochirurgie. Acolo a fost operat la cap suferind un traumatism cranian. Operatia sa la cap a adurat circa 16 ore. Dupa cateva zile a fost operat la coloana. In accident i s-au rupt vertebrele 7 si 8, au fost zdrobite, afectandu-i maduva. Operatia a fost facuta pentru a i se pune o placa de titan de la inelul 5 pana la 11.
De la piept in jos, Istvan este paralizat. I s-a rupt coloana, maduva a fost distrusa, nu mai poate practica meseria de sofer de TIR. A stat in spital 7-8 saptamani dupa care a fost dus la Villanova intr-un centru de reabilitare, unde a fost spitalizat 8 luni de zile. Mai mult decat sa se imbrace, sa se aseze pe scaun sau in pat, nu poate sa faca. In rest viata sa are loc in carucior.
Traieste dintr-o pensie de boala care e de circa 700 lei si o pensie de handicap de circa 400 de lei. Nu a beneficiat de asigurare europeana de la firma care l-a trimis in strainatate.
Dupa accident s-a intors in tara in august 2017 si de atunci, pentru ca are proces cu concubina pentru a i se permite sa viziteze copilul, pe care nu l-a vazut decat de trei ori de cand s-a ntors in tara. Nu cunoastem motivele care au condus la cearta dintre Istvan Vida si concubina asta, pornite asa cum spune el chiar inainte de a pleca in Italia, unde a avut accidentul si nici am dorit sa intram in amanunte pentru a nu rascoli rani, probabil, necicatrizate inca.
„Cand am fost anul trecut in august sa vizitez fetita a trebuit sa chem politia, pentru ca a facut un circ la fata locului. De fapt, dupa aceasta intamplare am dechis procesul pentru a mi se permite vizitarea copilului in liniste, fara scandal”, mai spune Istvan Vida.
Radu Nicolae, un roman inimos din Diaspora italiana, a stat langa Istvan in toata perioada cat a fost internat in Italia. “Maica-mea m-a cautat la consulatul roman din Italia si, probabil asa a aflat si domnul Radu care s-a implicat si m-a ajutat foarte mult. Ii multumesc pe aceasta cale, pentru ca nu stiu cum m-as fi descurcat singur intr-o tara straina”.
Problemele lui Istavan Vida, dupa accident nu s-au terminat acolo, intre barierele caii ferate. Ele au continuat cu autoritatile italiene, unde interesele sale sunt aparate de Doru Badea, un avocat din Diaspora, cu care a discutat tot Radu Nicolae. Se pare ca inca nu s-a incheiat procesul, in Italia.
„M-am implicat in cazul lui Istvan, pentru ca era foarte tragic si era legat de contracte romanesti care, din pacate, in afara tarii nu au valabilitate si nu sunt luate in consderare in caz ca se intampla ce i s-a intamplat lui. Atentie cu contractele romanesti, cu agentiile din Romania cu dusul la munca in strainatate. E cea mai mare prostie, pentru ca nu esti tutelat in tara in care lucrezi”, ne-a spus Radu Nicolae care, ulterior, implicat fiind in rezolvarea dramei lui Istvan a picat si el la pat.
Acum, Istvan locuieste in Satu Mare, cu mama sa care e in varsta de 67 de ani care Il ajuta din toate puterile ei si ii ofera dragostea de care are nevoie pentru ca fiecare zi sa ii aduca soarele in geam si o raza de speranta.
Situatia lui Istvan e una grea, dar vocea lui nu cere nimic, desi are nevoie de ajutor in fiecare secunda. Poate tocmai pentru asta merita ajutor, daca nu chiar pentru drama pe care a trait-o si care l-a adus in situatia de a fi, din nou, ingrijit de mama sa, la fel ca in copilarie, asa cum i se intampla fiecarul copil.
Cea mai mare dorinta a lui este sa poata umbla, sa poata sa isi miste picioarele si sa pot vedea fetita pe care nu a mai vazut-o din luna ianuarie anul acesta. Nu stim ce a putut sa o invrajbeasca atat de tare pe concubina satmareanului nostru, incat sa ii refuze unui om in suferinta, tatal copilului ei sa isi vada fiica, dar poate ca aceasta va putea sa ierte orice rau ar fi facut Istvan, daca a facut, si il va privi cu alti ochi, acum cand se afla in aceasta mare suferinta ce ii marcheaza existenta. Sa speram ca asa va fi.
