Au trecut 20 de ani de presă scrisă și audio-vizuală și 10 de civism. De trei ani sunt președinte al Uniunii Asociațiilor de Proprietari din Prahova. Aș fi putut să tac și să mă gudur pe lângă cei care conduc primăria pentru a obține favoruri personale, chiar cu prețul de a deveni sluga lor. Dar, după 20 de ani și nu de Alexadre Dumas ci de …mine, am ales să nu fiu sluga nimănui nici ca președinte al UAP Prahova, nici ca jurnalist și să servesc interesele celor pe care îi reprezint, să mă lupt pentru drepturile lor. Am constatat că există oameni care, orbiți de resentimente, nu au capacitatea de a-ți recunoaște eforturile, de a ți le aprecia, dar au o dorință acută de a le minimaliza, de a le ignora sau chiar de a le denigra. Ce poți face cu aceștia decât să-I ignori? Numai cine nu vrea să vadă un lucru, nu îl vede și nu îl va vedea niciodată.
În toți acești ani de presă și civism am deranjat multe persoane în dorința de a face dreptate, așa cum am înțeles-o eu, trecând totul prin filtrele mele acumulate în timp. Nu am ridicat lăzi la Kaufland, spre exemplu, atât de multe încât să cred că am făcut un bine Ploieștiului și locuitorilor săi. Am ridicat probleme și am venit cu soluții și am făcut tot ce este omenește posibil ca să fie puse în practică. Mi-a făcut și încă îmi face plăcere să scriu anchete jurnalistice, câte un pamflet și printre ele să mă ocup de problemele care îmi sunt aduse la cunoștință. Am deranjat și cândva îmi placea acest lucru care mă făcea incomod. Acum deranjez, poate la fel de tare, nu pe oamenii corecți, ei sunt frații mei, ci pe cei corupți, mincinoși, impertinenți, leneși ș.a.m.d.
Ce am văzut în adminsitrația locală actuală nu am întâlnit în atâția ani de presă. Atitudinea celor care conduc municipiul este una sfidătoare, parcă în defavoarea celor care i-au votat și ostilă față de oamenii care au așteptări de la conducătorii municipiului, pentru a le fi mai bine. Mă refer aici la primarul Adrian Dobre, viceprimarii Cristian Ganea și George Pană, precum și la city managerul Teodora Marin . Am considerat încă de la inceputul mandatului meu ca între administrația locală și UAP trebuie să existe un parteneriat, nu o relație ostilă, pentru a rezolva cele mai importante probleme ale ploieștenilor în general și ale membrilor UAP, în special.
Am mers pe cale ierarhică, pornind de la primar în jos, fără nicio simpatie, dar nici antipatie politică, pentru că scopul principal este ca lucrurile să funcționeze cât mai bine în comunitatea în care locuim. Mă deranjează lipsa de respect a autorităților, sfidarea societății civile din care facem cu toții parte.
Din experiența pe care am acumulat-o, am constatat că politicienii sunt cei care țin departe societatea civilă, deși, într-un eventual parteneriat, aceștia ar benefica de expertiză, mai mereu, în mod gratuit. Sau, există varianta, ca o parte a societății civile să fie momită ori cumparată și să servească interesele politicului mințind prin omisiune cum spunea recent un clasic in viata, în detrimentul celor pe care îi reprezintă.
Având în vedere cele de mai sus spun că vine o vreme când ne trezim la realitate și realizăm că nu suntem roboți. Că nu putem fi manipulați la nesfârșit, că nu putem să așteptăm la infinit ca niște promisiuni electorale ușor de îndeplinit, să devină speranțe deșarte. Este alegerea fiecăruia cum își trăiește viața, dar cred că viața care ne-a fost dăruită merită mai mult respect și prețuire. O trăire conștientă a vieții de ajută să observăm, cu adevărat, schimbările din jur, dar mai ales cele din interiorul nostru și să luăm atitudine. Altfel, suntem spectatori pasivi și viața trece pe lângă noi fără să ne dăm seama.
