Au trecut doi ani…doi ani in care a ramas doar amintirea celor care au fost : Marinela,Ionela,Dumitru,Aurelian,Cristina si Dorel .Amintire care nu poate fi stearsa atat de usor,amintire care ne apasa atat de mult uneori,ca-i putem simti greutatea…o greutate fizica,apasatoare,vie…o realitate pentru multi din noi care am parasit meleagurile natale pentru o viata mai buna. Acesti tineri sunt parte din noi,corp comun…uniti de aceeasi dorinta de schimbare,uniti de acelasi ideal,uniti de vointa pentru un trai mai bun….dar au platit cu viata.Mergeau la munca in acea zi,parea a fi o zi ca toate celelelte,dar nu a fost. In zona Mirto Crosia,la bariera,s-au oprit si doi dintre ei s-au dus sa ridice bariera.Masina a trecut in acelasi moment cu trenul.Fatalitate,destin,eroare umana…acum nu mai conteaza…s-au stins vieti tinere,au murit odata cu ei si idealurile lor. Un tren….trenul vietii,cel care trece doar o singura data.Pentru ei a trecut,dar trecand a luat cu el si viitorul acestor tineri…a luat tot ce aveau mai de pret…VIATA. In TRENUL vietii nu poti urca fara sa platesti biletul…mai devreme sau mai tarziu…platesti. Asa au platit cei sase care au decis sa ia un tren spre necunoscut,…un tren care ii ducea departe de plaiurile natale,un tren care nu avea opriri in gari,un tren de pe ale carui geamuri nu puteai urmari peisaje…un tren care ducea spre necunoscut…spre speranta. Si-au pus in bagaje amintiri,vise,sperante si mai ales viitorul….viitor pe care in tara lor nu-l mai vedeau.Au lasat copii,neveste,soti,mame…au lasat tot pentru o viata mai buna….dar cum nu stim ce ne este scris…visul lor a fost curmat cu brutalitate….si nu a fost o trezire brusca la realitate…a fost intuneric,a fost durere,a fost pierderea celor dragi…a fost moarte pentru un viitor. Acum doi ani, 6 dintre conationalii mei au platit cu viata lupta cu viitorul….au fost spulberate impreuna cu ei si fericirea,linistea si viitorul lor si a familiilor lor. Nimeni nu trebuie sa plateasca cu viata pentru a putea avea un trai decent…dar soarta rezerva uneori surprize dureroase. Lacrimi amare au lasat in urma,copii care nu inteleg sacrificiul parintilor,lacrimi ale parintilor care nu au putut oferi mai mult copiilor…lacrimi pe care le varsam si noi pentru ei…pentru cei ca noi care au lasat in urma tot pentru viitor.Astazi,dupa doi ani au fost comemorati. 24-11-2014,zi comemorativa in care comunitatea de romani din Calabria au fost alaturi de familiile trecute prin aceasta grea suferinta,
alaturi de sufletele celor care au lasat un gol in urma lor.
Un gand bun,o lacrima si o floare in amintirea celor care au fost:
Marinela Iuliana Saramet, 19 anni. Ionela Georgiana Buche, 22 anni.
Dumitru Madalin Doroftei, 23 anni. Aurelian Fanel Neagoe, 31 anni.
Cristina Elena Stoica, 32 anni. Georgel Cantea, 41 anni .
Ceremonia a fost celebrata de catre Parintele Marcacci Atanasio(Frascineto) si alaturi de noi au fost prezenti : C.G.I.L Angelo Sposato, Giuseppe De Lorenzo,Asociatia”Insieme alla Nostra Voce”,comunitatea romanilor din Crotone,Castrovillari,Schiavonea,Corigliano si Cariati Marina.
