Ultima şedinţă de Consiliu Local a fost un nou prilej de a a vedea cît de mici sunt oamenii care ne conduc destinele în Ploieşti. Mulţi dintre ei nu au nimic de zis în calitatea pe care o au şi există doar pentru că au fost aleşi pe nişte liste cu sau fără liberul arbitru al votanţilor. În timp o să vă vorbim despre fiecare dintre consilierii locali dar, astăzi, l-am ales pe Costel Horghidan, una dintre cele mai mari şulfe politice. Acest om este prototipul persoanei fără principii, care dă bine din gură şi, încă, mai reuşeşte să prostească vreo doi vecini din cartier. Până s-or prinde şi ăia că Horghidan nu are nicio treabă cu administraţia ci cu propriile interese. Dacă îl vezi la o emisiune TV plângi lângă el de cît de bine mănâncă rahatul pe care îl are în program, dar pe el îl doare în moţul de la bască de cei care l-au votat. Omul este o slugă predefintă, un foarte bun executant care lasă impresia că are personalitate doar pentru că trece dintr-un partid în altul. Ca el sunt destui, cel mai elocvent exemplu fiind recent demisul Radu Socoleanu, din funcţia de preşedinte PP DD Prahova. Asta e în mintea lor, că trecerea dintr-un partid în altul este o problemă de personalitate în ochii electoratului. Nu au puterea să realizeze că, în ochii celor care le-au acordat încrederea nu sunt decât nişte curve, nişte centuriste ale politicii care se duc unde e ciolanul mai dulce. Cum spuneam, la ultima şedinţă de Consiliu Local am fost şi eu prezent. La un moment dat, Costeluş ăsta stătea de vorbă cu colega mea Mihaela şi era foarte îngrijorat că ea nu şi-a luat salariul, umflandu-se la ea ca un cocoş bătrân …că el nu s-ar da jos din pat nici pentru 2000 de euro.
Măi cocoş, cum ar zice prietenul tău, ştii tu care, în mod legal şi potrivit propriei declaraţii de avere nu ai cu să faci 2.000 de euro nici dacă lucrezi două luni la rând. Amărâtule care eşti, nu ai terenuri, nu ai masina, nu ai nimic daca e sa ne uităm în declaraţia ta de avere. Raspunsul tău la ecuaţie e „NU ESTE CAZUL”. Când cineva întreabă de Horghidan Costel acelaşi răspuns ar trebui să primească „NU ESTE CAZUL”. Atunci, ne întrebăm şi noi …ca tine…de unde iei tu 2.000 de euro când te ridici din pat căci din ce iei pe ştatul de plată cam scârţăi la portofel?
Horghidane, vezi al cui joc îl faci când îţi mai permiţi să plângi pe umărul nostru pentru că noi nu dăm doi bani pe oameni ca tine. Suntem puternici, atâţia câţi suntem si, mai mult, suntem oneşti, cocoş!
De-aia deranjăm şi voi deveniţi patetici.
