De curând, Danileț a susținut public că Curtea Constituțională a României (CCR) ar trebui să respingă candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din 4 mai 2025, pe motiv că acesta ar fi exprimat opinii „revizioniste” referitoare la granițele României. Însă, dincolo de retorica sa, această poziție ridică întrebări esențiale despre natura democrației și limitele libertății de exprimare. Cine decide, în cele din urmă, cine are dreptul să participe la alegeri? O instituție politizată? Un fost magistrat cu agendă proprie? Sau poporul, prin vot?
Cristi Danileț, fost judecător și activist autoproclamat pentru „statul de drept”, susține public că Curtea Constituțională a României (CCR) ar trebui să respingă candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din 4 mai 2025. Intransigent a analizat argumentele sale, însă, nu doar că sunt slabe din punct de vedere juridic, dar deschid și un precedent periculos pentru democrația românească.
Prin această analiză, vom demonta fiecare dintre punctele sale de vedere și vom arăta de ce încercarea sa de a folosi CCR ca instrument de cenzură politică contravine atât Constituției României, cât și principiilor fundamentale ale pluralismului democratic.
Citește și: Cristi Danileț prezintă argumentele juridice pentru care CCR ar urma să respingă candidatura lui Călin Georgescu la alegerile din 4 mai, după declarațiile revizioniste ale acestuia
Democrația și dreptul de a candida este o concesie sau un principiu sacru?
Cristi Danileț susține că Georgescu ar trebui eliminat din cursa electorală pentru că opiniile sale contravin tratatelor internaționale semnate de România. El invocă, în special, Tratatul de bună vecinătate dintre România și Ucraina, ratificat prin Legea 129/1997, argumentând că orice declarație care pune sub semnul întrebării integritatea teritorială a statelor vecine ar trebui sancționată.
Dar această logică este profund defectuoasă și periculoasă. Constituția României, în art. 37 alin. (1), precizează clar că orice cetățean român are dreptul de a fi ales, dacă nu există o interdicție explicită. Acest drept nu este condiționat de opiniile politice exprimate anterior și nu poate fi restrâns arbitrar de o interpretare subiectivă a unui tratat internațional.
Dacă acceptăm principiul lui Danileț, atunci orice politician care propune renegocierea unui tratat sau modificarea unei politici internaționale ar putea fi exclus din alegeri. Aceasta nu este doar o greșeală juridică, ci și o încălcare gravă a principiului suveranității naționale, unde cetățenii trebuie să fie cei care decid cine îi reprezintă, nu un grup restrâns de influență.
Libertatea de exprimare: Drept fundamental sau armă politică?
Un alt argument al lui Danileț este că declarațiile lui Călin Georgescu ar încălca art. 30 alin. (7) din Constituție, care interzice propaganda pentru războiul de agresiune. Aceasta este o interpretare forțată și, în realitate, un atac direct la libertatea de exprimare.
Opiniile lui Georgescu nu au fost un apel la război sau o instigare la violență, ci o analiză geopolitică despre viitorul regiunii. În democrațiile occidentale, astfel de discuții sunt normale și firești. Dacă am aplica logica lui Danileț, ar trebui să interzicem orice analiză geopolitică, să cenzurăm orice discuție despre relațiile internaționale și să excludem din politică orice persoană care pune sub semnul întrebării status quo-ul actual.
Libertatea de exprimare nu este un drept pe care statul îl „împrumută” cetățenilor săi, ci un principiu fundamental, protejat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Încercarea de a folosi CCR pentru a impune o cenzură politică reprezintă o încălcare gravă a acestui principiu și deschide ușa pentru abuzuri viitoare.
CCR a devenit gardian al Constituției sau filtru ideologic?
Una dintre cele mai îngrijorătoare implicații ale poziției lui Danileț este încercarea de a transforma Curtea Constituțională într-un organ de cenzură politică. În mod normal, CCR trebuie să fie o instanță neutră, care garantează respectarea Constituției, nu un arbitru al discursului politic.
În mod ironic, tocmai cei care se proclamă apărători ai „statului de drept” sunt cei care încalcă cel mai flagrant principiile democratice. Dacă CCR începe să elimine candidați pe baza opiniilor lor politice, ce mai rămâne din alegeri?
Dacă decizia de a candida nu mai aparține poporului, ci unui grup de judecători cu agendă proprie, unde mai este suveranitatea electoratului?
CCR trebuie să rămână un garant al democrației, nu un instrument al eliminării opozanților politici. Astăzi, este Georgescu cel vizat. Dar cine va fi mâine? Ce se întâmplă dacă un alt guvern decide că un politician pro-UE este „periculos” și trebuie exclus? Creăm un precedent care poate fi folosit în orice direcție politică.
Pericolul dictaturii juridice. Cine urmează?
Dacă acceptăm logica lui Cristi Danileț, deschidem o cutie a Pandorei. Oricine poate fi eliminat din politică pe criterii subiective, în funcție de cine controlează instituțiile la un moment dat. CCR ar deveni un filtru ideologic, iar România s-ar îndepărta tot mai mult de democrația autentică.
Acesta este momentul în care trebuie să ne întrebăm:
Dorim o democrație în care cetățenii decid prin vot cine îi reprezintă?
Sau dorim o oligarhie juridică, unde un grup restrâns de oameni decide cine poate candida și cine nu?
Democrația autentică tolerează și protejează opinii divergente, nu le cenzurează. Poporul român trebuie să fie singurul arbitru al alegerilor, iar orice încercare de a manipula procesul electoral prin excluderi abuzive trebuie respinsă categoric.
Libertatea se apără prin vot, nu prin cenzură
Cristi Danileț nu doar că interpretează greșit legea, dar promovează o idee periculoasă pentru viitorul democratic al României. Încercarea sa de a influența CCR în vederea eliminării unui candidat nu este doar neconstituțională, ci și antidemocratică.
Dacă vrem să trăim într-un stat de drept autentic, trebuie să refuzăm orice încercare de a transforma alegerile într-un proces controlat de instituții politizate.
CCR trebuie să rămână un garant al democrației, nu un filtru ideologic, care ar genera o revoltă puternică, dacă ar mai lua o decizie abuzivă.
Libertatea de exprimare și dreptul de a candida sunt principii sacre ale democrației.
Singurul care trebuie să decidă cine este președintele României este poporul, prin vot liber și democratic.
Pentru Cristi Dănileț: Fuck off!