- ADOR a contestat o hotărâre a Consiliului Local. A răspuns primarul
- Legea spune „autoritatea emitentă”, nu „cine dorește să răspundă în locul ei”
- „Am trimis-o consilierilor pe e-mail”
- Un regulament intern nu poate rescrie Codul administrativ
- Nu vorbim despre un simplu viciu de corespondență
- Când executivul începe să vorbească în numele deliberativului
- ADOR îi cere Consiliului Local să spună dacă a soluționat vreodată plângerea
- Primarul are putere. Dar nu toată puterea
Există o diferență pe care administrația condusă de Mihai Polițeanu pare să încerce să o transforme într-un amănunt birocratic: primarul nu este Consiliul Local, iar Consiliul Local nu este aparatul de specialitate al primarului.
Nu este o subtilitate juridică. Este însăși arhitectura administrației publice locale.
Codul administrativ spune limpede că, la nivelul municipiului, Consiliul Local este autoritatea deliberativă, iar primarul este autoritatea executivă. Primarul pune în aplicare hotărârile Consiliului Local; nu devine, prin această atribuție, Consiliul Local și nu dobândește dreptul de a exprima în nume propriu voința acestuia.
Exact această graniță instituțională este pusă sub semnul întrebării într-un caz documentat de Alianța pentru Drepturile Omului din România – ADOR.
ADOR a contestat o hotărâre a Consiliului Local. A răspuns primarul
La 6 august 2026, Consiliul Local Ploiești a adoptat HCL nr. 305/2026, privind rectificarea listei de investiții aferente unei finanțări rambursabile interne de 69 de milioane de lei. Documentul oficial arată fără echivoc cine este emitentul: Consiliul Local al Municipiului Ploiești.
ADOR a formulat plângere prealabilă împotriva acestei hotărâri și a solicitat reexaminarea ei.
Numai că răspunsul comunicat la 10 septembrie nu a venit ca rezultat al unei deliberări a Consiliului Local.
A venit semnat de primarul Mihai-Laurențiu Polițeanu sau mâna lui dreaptă, recte Cristi Ardelea, administratorul public al Ploieștiului.
ADOR a cerut atunci explicații: în ce calitate soluționează primarul o plângere prealabilă formulată împotriva unui act adoptat de Consiliul Local? Unde este poziția Consiliului? Când a analizat autoritatea emitentă cererea de revocare?
Iar răspunsul primit la 2 octombrie 2026 este spectaculos tocmai prin ceea ce recunoaște.
Primarul scrie:
„adresa din data 10.09.2026, comunicată ca urmare a plângerii prealabile și semnată de Primarul Municipiului Ploiești […] reprezintă punctul de vedere exprimat la nivelul autorității executive asupra aspectelor sesizate.”
Cu alte cuvinte, Primăria admite acum negru pe alb că răspunsul transmis ca urmare a plângerii prealabile era punctul de vedere al autorității executive.
Dar ADOR nu formulase plângerea împotriva unei dispoziții a primarului.
Contestase o hotărâre a Consiliului Local.
Legea spune „autoritatea emitentă”, nu „cine dorește să răspundă în locul ei”
Legea contenciosului administrativ nu lasă prea mult loc pentru improvizații.
Art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede că persoana vătămată solicită autorității publice emitente – sau autorității ierarhic superioare, dacă există – revocarea în tot sau în parte a actului administrativ contestat.
În speță, emitentul HCL nr. 305/2026 nu este Mihai Polițeanu.
Este Consiliul Local Ploiești.
Primarul poate avea un punct de vedere. Aparatul juridic poate redacta rapoarte. Funcționarii pot pregăti documente. Primarul poate reprezenta municipiul și poate pune în executare hotărârile adoptate.
Dar toate acestea nu șterg linia trasată de lege între executiv și deliberativ.
A executa o hotărâre nu înseamnă a dobândi puterea de a decide, în locul autorității care a adoptat-o, dacă aceasta trebuie menținută, modificată sau revocată.
Altfel spus: primarul nu poate împrumuta competența Consiliului Local doar pentru că documentele circulă prin Primărie.
„Am trimis-o consilierilor pe e-mail”
Explicația oferită de Mihai Polițeanu devine și mai interesantă.
În răspunsul din 2 octombrie, Primăria precizează că plângerea prealabilă a fost transmisă prin e-mail, la 13 august, tuturor consilierilor locali și membrilor Comisiei juridice.
Foarte bine.
Dar de când înseamnă trimiterea unui e-mail soluționarea unei plângeri prealabile de către o autoritate deliberativă?
Unde este deliberarea?
Unde este poziția Consiliului Local?
În ce ședință s-a discutat solicitarea ADOR?
Care a fost rezultatul?
Cine a decis că HCL nr. 305/2026 nu trebuie revocată?
Răspunsul din 2 octombrie nu indică o asemenea ședință, un vot sau un act prin care Consiliul Local să fi exprimat o poziție asupra reexaminării propriei hotărâri.
În schimb, ni se spune că documentul a fost trimis prin e-mail.
Aceasta este exact problema.
Informarea individuală a celor 27 de consilieri nu transformă automat opinia primarului în voința juridică a Consiliului Local ca autoritate publică.
Un regulament intern nu poate rescrie Codul administrativ
Primarul mai invocă Regulamentul de Organizare și Funcționare aprobat prin HCL nr. 203/2026 și precizează că serviciul de specialitate răspunde plângerilor prealabile pe baza punctelor de vedere transmise de compartimente.
Numai că HCL nr. 203/2026 aprobă chiar Regulamentul de Organizare și Funcționare al Primăriei Municipiului Ploiești.
Un regulament intern poate spune cine înregistrează o hârtie, cine o repartizează, cine pregătește documentația și cine redactează corespondența.
Nu poate însă transforma printr-un paragraf administrativ primarul în Consiliu Local.
Și nu poate răsturna prin regulament ceea ce Codul administrativ stabilește prin lege: Consiliul Local este autoritatea deliberativă, primarul este autoritatea executivă.
Nu vorbim despre un simplu viciu de corespondență
Aici este miza pe care administrația Polițeanu ar prefera probabil să o împingă în zona birocrației.
Nu este vorba despre cine a pus semnătura la sfârșitul unei scrisori.
Este vorba despre competență.
În administrația publică, competența nu este un accesoriu pe care o instituție îl împrumută alteia când este mai comod.
Dacă un cetățean sau o organizație contestă legalitatea unui act adoptat de Consiliul Local și cere autorității emitente să-l reexamineze, nu este suficient ca documentul să fie plimbat prin registratură, trimis consilierilor pe e-mail și apoi să vină primarul să spună: respins.
Sau, mai exact, să trimită un răspuns de respingere, pentru ca ulterior să explice că acela reprezenta doar „punctul de vedere exprimat la nivelul autorității executive”.
Tocmai această recunoaștere ridică întrebarea pe care administrația trebuie acum să o lămurească public:
Dacă răspunsul primarului era doar punctul de vedere al executivului, unde este răspunsul autorității deliberative căreia i-a fost adresată plângerea?
Când executivul începe să vorbească în numele deliberativului
Problema depășește acest dosar.
Consiliul Local nu este decorul instituțional al primarului.
Consilierii locali nu sunt destinatarii unui newsletter administrativ cărora li se trimite câte un PDF „spre informare”, după care executivul decide rezultatul.
Ei formează o autoritate publică distinctă.
A accepta contrariul ar însemna să golim de conținut separarea competențelor la nivel local: primarul propune, primarul execută, primarul răspunde la contestarea hotărârii Consiliului și tot primarul stabilește practic dacă hotărârea rămâne în picioare.
Atunci pentru ce mai există Consiliul Local?
Aceasta este întrebarea politică și administrativă pe care cazul ADOR o pune în fața aleșilor ploieșteni.
Nu dacă au primit e-mailul.
Ci dacă acceptă ca altcineva să răspundă în locul instituției din care fac parte.
ADOR îi cere Consiliului Local să spună dacă a soluționat vreodată plângerea
După răspunsul din 2 octombrie, ADOR a depus astăzi o notificare finală prin care solicită Consiliului Local să precizeze dacă plângerea prealabilă a fost efectiv analizată de autoritatea emitentă, când a avut loc analiza, în ce ședință, ce documente au fost discutate și care a fost manifestarea de voință a Consiliului.
Dacă asemenea documente nu există, situația devine cu atât mai limpede: până în acest moment există un punct de vedere al primarului, recunoscut chiar de acesta drept punct de vedere al autorității executive, dar nu este demonstrată soluționarea plângerii de către autoritatea care a adoptat actul contestat.
Iar această diferență poate ajunge în fața instanței de contencios administrativ.
Primarul are putere. Dar nu toată puterea
Mihai Polițeanu este primarul Ploieștiului.
Nu este însă și Consiliul Local Ploiești. Observăm această atitudine moșierească prin care decide el și Comisia X ca să blocheze Bulevardul pentru Reăublica de sub Castani sau centrul pentru Ro-drift fără să ceară aprobarea Consiliului Local așa cum spune Codul Administrativ. Ciudată este lispa de reacție a consilierilor locali de doi ani încoace față de această încălcare flagrantă a OUG 57/2019.
Când însă un primar răspunde unei plângeri formulate împotriva unei hotărâri a Consiliului Local, iar ulterior chiar el recunoaște că răspunsul său reprezenta numai poziția executivului, propoziția trebuie repetată:
Primarul nu este Consiliul Local.
Nu poate transforma informarea consilierilor într-o deliberare. Nu poate transforma circuitul administrativ într-un transfer de competență.
Și nu poate transforma propria opinie juridică în voința unei autorități deliberative distincte.
Intransigent va publica documentele acestui caz și va urmări dacă cei care au fost aleși să formeze Consiliul Local Ploiești acceptă ca atribuțiile instituției lor să fie exercitate, în fapt, de primar sau dacă vor cere respectarea propriului rol legal.
Pentru că, dincolo de HCL nr. 305/2026, aici vorbim despre ceva mult mai important: cine conduce administrația locală – legea sau practica celui care ocupă vremelnic fotoliul de primar?
