- TCE, dator la ANAF. Primăria, datoare la TCE
- Documentul care schimbă discuția despre „datoriile TCE”
- Primăria: plătim în doi ani. TCE: avem nevoie de bani anul acesta
- În iunie, TCE ajunsese deja la somație de plată
- Un buget aprobat în iunie. În august, TCE anunța că nu mai are bani alocați pentru compensație și pensionari
- Istoria unei datorii care se rostogolește
- Cine plătește, în final, factura întârzierilor?
TCE, dator la ANAF. Primăria, datoare la TCE
În timp ce Transport Călători Express se luptă cu datorii fiscale de zeci de milioane de lei, Municipiul Ploiești continuă să figureze, în cea mai recentă situație contabilă documentată, cu sume uriașe neachitate către propriul operator de transport. Iar aici nu mai vorbim despre presupuneri: TCE consemnează în scris că întârzierile la încasarea banilor de la Municipiu au generat întârzieri la ANAF și costuri suplimentare de milioane de lei.
La 31 august 2026, Transport Călători Express avea de încasat de la Municipiul Ploiești 23.707.753,22 lei pentru serviciile prestate. Situația financiară întocmită de societate arată că, pentru perioada analizată, fuseseră facturate 277.700.217,07 lei și încasate 253.992.463,85 lei. Diferența: aproape 23,71 milioane de lei.
Este importantă însă o precizare. La 31 august, nu toată această sumă era deja restantă: aproximativ 18,41 milioane lei erau ajunși la scadență, iar alte două facturi, însumând 5.294.422 lei, urmau să devină scadente la 20 septembrie. Documentele pe care le analizăm nu ne permit să afirmăm că acestea din urmă au rămas neachitate după această dată.
Dar ceea ce era deja restant vorbește de la sine.
Numai regularizarea compensației aferente perioadei noiembrie 2024 – octombrie 2025 valora 7.170.480,18 lei și avea, la 31 august, 94 de zile de întârziere. Alte milioane reprezentau compensațiile pentru primele luni din 2026 și deconturile pentru facilitățile acordate pensionarilor, veteranilor și altor categorii de călători.
Documentul care schimbă discuția despre „datoriile TCE”
Ani la rând, explicația comodă a fost că TCE are datorii.
Corect. Are.
Dar întrebarea serioasă este de ce, în ce măsură și cât costă faptul că, la rândul său, societatea nu își încasează la termen banii de la autoritatea care îi comandă și finanțează serviciul public.
Iar acum există un răspuns scris chiar de TCE, pe care îl avem, dar nu îl facem public pentru a proteja sursa.
În situația financiară aferentă lunii august, conducerea societății afirmă explicit că întârzierile în încasarea creanțelor de la Municipiul Ploiești au generat întârzieri la plata către ANAF și către furnizori.
Și există și nota de plată: numai în perioada iunie–august 2026, TCE consemnează 2.265.092 lei accesorii către ANAF și alte 14.496 lei penalități către furnizori.
Peste 2,26 milioane de lei în trei luni numai în accesorii fiscale.
Aici nu mai discutăm despre o interpretare jurnalistică. Este explicația financiară asumată de societate în propriul document.
Firește, ar fi incorect să susținem că întreaga datorie fiscală a TCE este provocată de Primărie. TCE are propriile cheltuieli, propriile obligații și propria răspundere managerială. Dar este la fel de incorect să discutăm despre datoriile operatorului către ANAF ignorând milioanele pe care operatorul trebuia să le primească de la Municipiu și pe care le-a primit cu întârziere.
Din informațiile actuale ale Intransigent, soldul obligațiilor TCE către ANAF ar fi ajuns în prezent la aproximativ 33 de milioane de lei. Nu am identificat însă, până la publicarea acestui material, un document public actualizat al ANAF care să confirme exact această cifră, motiv pentru care o tratăm ca informație în curs de confirmare.
Cert este că în 17 iulie 2026, TCE își calcula datoriile totale la 43,513 milioane lei, dintre care 35,921 milioane lei către bugetul general consolidat și 7,592 milioane lei către furnizori. În interiorul datoriei bugetare figurau inclusiv 8,205 milioane lei dobânzi și accesorii aferente perioadei de eșalonare.
Primăria: plătim în doi ani. TCE: avem nevoie de bani anul acesta
Corespondența din august este poate cea mai limpede imagine a blocajului.
La 10 august, Municipiul răspundea unei solicitări a TCE privind un debit de 20.653.801,28 lei și, invocând „situația economică a Municipiului Ploiești”, propunea achitarea în 24 de luni, câte 860.575,06 lei lunar, începând cu septembrie.
O zi mai târziu, TCE respingea practic această perspectivă și cerea recuperarea banilor în cinci luni, până la finalul anului: aproximativ 4,13 milioane lei lunar. În plus, societatea arăta că trebuie plătite și facturile curente, de cel puțin 4,4 milioane lei în fiecare lună.
Mesajul se încheia fără prea mult loc pentru interpretări: în lipsa unui răspuns privind eșalonarea solicitată, TCE avertiza că va începe procedura de executare silită.
Cu alte cuvinte, Municipiul dorea să împartă datoria veche pe doi ani, în timp ce propriul operator explica faptul că are nevoie de acei bani acum, pentru a putea plăti ANAF, salariile, combustibilul, energia și furnizorii.
În iunie, TCE ajunsese deja la somație de plată
Problema nu a apărut în august.
La 29 mai 2026, Municipiul Ploiești figura cu 20.619.832,78 lei datorii către TCE. Din această sumă, 19.619.985,43 lei reprezentau serviciile prestate, iar 999.847,35 lei erau penalități facturate. Dintre facturile pentru servicii, 18.102.560,43 lei erau deja scadenți.
Pe 16 iunie, TCE a trecut la notificare/somație de plată, calificând creanța de 18.102.560,43 lei drept certă, lichidă și exigibilă și cerând plata în maximum șapte zile. În document se avertiza că, în lipsa achitării, societatea se putea adresa instanțelor pentru recuperarea debitului și a daunelor-interese.
În aceeași perioadă, TCE explica Primăriei, foarte concret, de ce are nevoie de bani. Pentru luna iunie erau necesare aproximativ 8,4 milioane lei: 500.000 lei pentru rata ANAF, 4,2 milioane pentru obligațiile fiscale curente, 3,3 milioane pentru lichidarea salariilor și 400.000 lei pentru avansurile salariale.
În iulie, societatea revenea. De această dată vorbea despre 21.288.639,59 lei, facturi cu scadența depășită și, potrivit notificării TCE, acceptate la plată de Municipiu. Din nou apărea avertismentul executării silite.
Și totuși, la sfârșitul lunii august, soldul total era din nou aproape de 24 de milioane.
Un buget aprobat în iunie. În august, TCE anunța că nu mai are bani alocați pentru compensație și pensionari
Există și un detaliu administrativ greu de ignorat.
Consiliul Local Ploiești a aprobat pe 30 iunie 2026, prin HCL 240/2026, Bugetul de Venituri și Cheltuieli al TCE pentru anul în curs. (Primăria Municipiului Ploiești)
La începutul lui august, direcția financiară a TCE informa însă că, potrivit BVC-ului aprobat, nu mai existau sume alocate pentru compensația lunară și pentru gratuitățile acordate pensionarilor.
Pentru facturile existente și cele care urmau să fie emise până la 31 decembrie, societatea solicita alocarea urgentă a aproximativ 29,8 milioane lei: circa 23,6 milioane pentru compensație și pensionari și aproximativ 6,2 milioane pentru elevi. Numai pentru obligațiile lunii august, necesarul minim era estimat la 8,4 milioane lei, jumătate pentru ANAF și aproape jumătate pentru salarii.
Este o imagine greu de împăcat cu ideea unei redresări financiare așezate și predictibile.
Istoria unei datorii care se rostogolește
Și aici merită să privim puțin în urmă.
La 25 februarie 2026, chiar Primăria Ploiești anunța oficial că Municipiul avea aproximativ 49 milioane lei datorie către TCE, în timp ce operatorul avea aproximativ 78 milioane lei datorii către ANAF. Din acestea, administrația preciza că aproximativ 48 de milioane urmau să ajungă la scadență în mai, iar alte 28 de milioane erau eșalonate până în 2030. (Primăria Municipiului Ploiești)
O lună mai târziu, pe 31 martie, Consiliul Local aproba un Plan de reorganizare, restructurare și redresare financiară pentru TCE. (Primăria Municipiului Ploiești)
Pe hârtie începea redresarea.
În realitate, lunile următoare au adus notificări, somații, facturi restante, negocieri pentru eșalonarea datoriei Municipiului, avertismente privind ANAF și solicitări urgente de bani pentru salarii și funcționarea transportului.
Trebuie spus și cealaltă parte a adevărului: Primăria a plătit sume importante. Între 1 iunie și 31 august 2026, TCE confirmă încasări de 18.339.094,85 lei.
Numai că transportul public nu se oprește după efectuarea unei plăți. Autobuzele ies din nou pe traseu a doua zi, salariile vin din nou la scadență, motorina și energia trebuie cumpărate, iar serviciile prestate generează alte facturi.
Dacă plățile vechi sunt stinse mai încet decât apar obligațiile noi, datoria nu dispare. Se rostogolește.
Și, uneori, produce dobânzi.
Cine plătește, în final, factura întârzierilor?
Aici este adevărata problemă.
TCE este societatea Municipiului. Primăria este autoritatea contractantă care îi solicită efectuarea serviciului public. ANAF nu așteaptă însă până când administrația locală găsește disponibilități bugetare, iar furnizorii nu livrează la nesfârșit pe promisiuni.
Dacă Municipiul plătește târziu, iar TCE ajunge să plătească dobânzi și accesorii pentru propriile întârzieri, banii aceia nu dispar într-un vid contabil.
Sunt bani care ies din patrimoniul unei societăți publice.
Iar cifra documentată pentru numai trei luni este 2.265.092 lei către ANAF.
De aceea, întrebarea pe care administrația Mihai Polițeanu trebuie să o lămurească public nu este doar cât datorează TCE statului.
Trebuie să spună și cât din povara financiară a TCE a fost amplificată de propriile întârzieri ale Municipiului, de ce s-a ajuns ca operatorul să someze Primăria pentru plata serviciilor prestate și cât a costat, până astăzi, această rostogolire a datoriilor.
Pentru că, dincolo de toate explicațiile administrative, există un fapt pe care documentele nu îl mai lasă să fie ascuns sub formule contabile:
Primăria întârzie să plătească TCE. TCE întârzie să plătească ANAF. Iar pentru timpul pierdut se plătesc dobânzi și penalități.
Și cineva trebuie să explice ploieștenilor de ce.
