Există momente în administrație când incompetența, lipsa de reacție și ratarea unei oportunități nu mai pot fi ascunse sub formula comodă „căutăm soluții”. În cazul Podului de la Sud, documentele ridică o întrebare mult mai grea: ce a făcut administrația condusă de Mihai Polițeanu în lunile în care România își construia portofoliul SAFE, deși primarul știa sau trebuia să știe că are în patrimoniu un pasaj declarat oficial în stare critică?
Nu discutăm despre un pod despre care cineva bănuia că ar avea probleme. Documentația oficială a Municipiului Ploiești consemnează că expertiza din 2023 l-a încadrat în clasa de stare tehnică V – STARE CRITICĂ, cu depunctare maximă la elementele principale de rezistență, iar concluzia este fără echivoc: pasajul nu asigură condițiile minime de siguranță a circulației. DALI-ul fusese deja realizat și aprobat, iar obiectivul aparține domeniului public al municipiului.
Mai mult, Mihai Polițeanu nu poate spune că a aflat târziu. La ședința Consiliului Local din 23 decembrie 2024, la mai puțin de două luni după preluarea mandatului, problema i-a fost pusă explicit în față. Primarul a răspuns că este conștient de situație și că discutase cu președintele Consiliului Județean despre găsirea unei finanțări de la bugetul de stat. În aceeași intervenție a recunoscut însă că, până la acel moment, nu studiase expertiza tehnică. Documentul oficial al ședinței există.
Apoi a apărut SAFE.
La 27 mai 2025, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul 2025/1106. Instrumentul include expres în categoria finanțabilă mobilitatea militară, iar definițiile sale permit bunuri, servicii și lucrări necesare ori destinate scopurilor de apărare. Termenul pentru transmiterea de către statele membre a cererii și a Planului de investiții a fost stabilit la 30 noiembrie 2025.
Că infrastructura rutieră putea intra în SAFE nu este o interpretare jurnalistică. România a alocat efectiv prin acest mecanism 4,2 miliarde de euro infrastructurii duale gestionate de Ministerul Transporturilor, pentru proiecte rutiere Pașcani–Ungheni și Pașcani–Siret.
România a început să depună proiectele SAFE la 29 iulie 2025. La 24 noiembrie, CSAT aproba Planul de investiții, cu numai șase zile înaintea termenului european.
Prin urmare, între apariția Regulamentului SAFE și închiderea Planului național au existat luni în care Primăria Ploiești avea deja pe masă toate datele esențiale: un pod critic, o expertiză, un DALI, o investiție enormă pe care municipalitatea spunea că nu și-o poate permite și un nou mecanism european care finanța inclusiv mobilitatea militară.
Ce nu avem, în schimb, este proba publică că, în această perioadă, administrația Polițeanu ar fi făcut circuitul instituțional elementar: adresă către MApN pentru evaluarea relevanței militare a traseului, adresă către Ministerul Transporturilor, solicitare către Cancelaria Prim-ministrului și prezentarea documentației tehnice pentru analizarea oportunității includerii proiectului în SAFE.
Asta trebuie lămurit prin acte, nu prin declarații.
Cu atât mai mult cu cât răspunsul Primăriei făcut public ulterior de Intransigent arată că municipalitatea s-a adresat în 2026 Unității Militare 02494 Ploiești pentru „analizarea oportunității finanțării proiectului”. Dacă documentele oficiale vor confirma că acesta a fost primul demers către structurile Apărării, întrebarea devine devastator de simplă: de ce abia în 2026, după ce Planul inițial SAFE fusese deja închis și aprobat?
Nu susținem că Podul de la Sud ar fi fost automat acceptat în SAFE. Ar fi jurnalistic incorect. Nu există nici acum o probă publică oficială că pasajul a fost desemnat formal drept punct strategic militar sau că MApN îl consideră parte a unui traseu de mobilitate militară.
Dar tocmai aceasta era întrebarea care trebuia adresată la timp instituțiilor competente.
Primarul nu putea decide singur că podul este militar și nici nu putea depune personal Planul României la Bruxelles. Dar Codul administrativ îi stabilește un rol executiv fără echivoc. Art. 154 alin. (6) prevede că primarul reprezintă municipiul în relațiile cu celelalte autorități publice. Art. 155 alin. (7) prevede colaborarea sa cu serviciile ministerelor și cu celelalte autorități locale și județene. Tot primarul este ordonator principal de credite și conduce aparatul administrativ prin care asemenea oportunități trebuie analizate și urmărite.
Codul mai spune ceva. La art. 155 alin. (5), primarul are atribuții privind serviciile de interes local, prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență și controlul bunurilor din patrimoniul public și privat al UAT. Iar Legea nr. 10/1995 obligă proprietarul unei construcții să efectueze la timp întreținerea și reparațiile, să urmărească permanent comportarea construcției și să asigure intervențiile impuse de reglementările legale.
Așadar, lipsa banilor poate explica de ce nu reconstruiești mâine un pasaj de sute de milioane de lei. Nu explică de ce nu bați la toate ușile atunci când se deschide o fereastră europeană excepțională.
Și aici intră în discuție un articol foarte puțin invocat din Codul administrativ.
Art. 162 alin. (2) prevede că referendumul pentru încetarea mandatului unui primar poate fi solicitat de locuitori atunci când aceștia invocă nesocotirea intereselor generale ale colectivității locale sau neexercitarea atribuțiilor prevăzute de lege. Pentru declanșarea procedurii, alin. (4) cere solicitarea scrisă a cel puțin 25% dintre alegătorii înscriși în Registrul electoral, în condițiile stabilite de lege.
Este importantă precizarea juridică: faptul că un primar a ratat o oportunitate de finanțare nu produce automat încetarea mandatului și nu dovedește, singur, existența situației de la art. 162. Stabilirea unei asemenea legături presupune documente privind atribuțiile concrete, demersurile efectuate sau omise și împrejurările în care acestea s-au produs.
Dar exact de aceea Primăria trebuie să prezinte acum actele.
Întrebarea nu mai este dacă Mihai Polițeanu știa de Podul de la Sud. Știa cel târziu în decembrie 2024. Nu mai este nici dacă SAFE putea finanța infrastructură cu funcție militară. Regulamentul și Planul României demonstrează că da.
Întrebarea este alta:
Între 29 mai și 30 noiembrie 2025, ce document a transmis primarul Mihai Polițeanu către MApN, Ministerul Transporturilor, Cancelaria Prim-ministrului sau Guvern pentru evaluarea Podului de la Sud în contextul SAFE?
Număr de înregistrare. Dată. Destinatar. Răspuns.
Atât.
Dacă documentele există, să fie publicate și administrația își poate susține apărarea cu acte.
Dacă nu există, Ploieștiul va avea de judecat o situație mult mai gravă decât o simplă nereușită administrativă: un pasaj declarat critic, o oportunitate europeană de miliarde, luni întregi în care problema era cunoscută și nicio dovadă că oportunitatea a fost măcar pusă oficial pe masa celor care decideau Planul SAFE.
În administrație, răspunderea nu începe când cade podul.
Începe în ziua în care știi că este critic și trebuie să dovedești ce ai făcut cu această informație. Iar indolența primarului Mihai Polițeanu și, mai ales, indiferența față de viața celor care tranzitează Podul Sud, ar trebui să fie cercetată de organele abilitate din oficiu , conform art. 292 din Codul de Procedură Penală.
Pe măsură ce trece timpul situația podului devine și mai critică, iar faptul că nu a existat preocupare din partea administrației Polițeanu pentru obținerea fondurilor necesare din SAFE, arată că în afară de marketing și distracție, primarul nu are nimic de arătat. Ar putea zice unii că DALI este din 2023 și că Andrei Volosevici putea să facă ceva. Vă aduc aminte vouă care aveți o capacitate de înțelegere limitată, ca în mandatele trecut bugetul local era la limita subzistenței, iar Mihai Polițeanu, de când a venit a beneficiat de venituri mult mai mari și banii din SAFE nu erau disponibili în 2023. Au devenit disponibili în 2025.
Prin urmare, cred că se impune DEMISIA d-ului Mihai Polițeanu!
Sursa foto: observatoulph.ro
