- 46 de stații cumpărate în mandatul Volosevici
- Stații cumpărate, apoi uitate în parcul rece
- Polițeanu vrea stații noi, de milioane
- Orașul care cumpără, depozitează, uită și cumpără din nou
- Câte stații au fost cumpărate, câte au fost montate și câte zac în curtea TCE?
- O achiziție veche de aproape 700.000 lei, o achiziție nouă de milioane
- Stațiile de autobuz, noul monument al nepăsării administrative
- Înainte de stații inteligente, administrația ar trebui să aibă memorie
Ploieștiul pare să fi descoperit o nouă formă de risipă administrativă: cumperi stații de autobuz din bani publici, le depozitezi în curtea TCE, le lași să fie înghițite de buruieni, praf și nepăsare, apoi vii în fața orașului cu o nouă achiziție de stații „moderne”, tot din bani publici.
Imaginile intrate în posesia redacției arată ceea ce administrația locală ar fi preferat, probabil, să nu vadă nimeni: componente de stații de autobuz depozitate în incinta TCE Ploiești, în așa-numitul „parc rece”, abandonate printre vegetație, garduri, resturi, mizerie și materiale lăsate de izbeliște. Nu vorbim despre fier vechi oarecare. Vorbim despre bunuri cumpărate pentru transportul public ploieștean, adică pentru cetățenii care așteaptă autobuzul în ploaie, frig, caniculă sau vânt.
Iar în timp ce aceste stații zac în paragină, administrația condusă de Mihai Polițeanu merge mai departe cu o nouă achiziție de stații de autobuz.
46 de stații cumpărate în mandatul Volosevici
În martie 2024, Primăria Ploiești anunța semnarea contractului pentru furnizarea și montarea unui număr de 46 de stații de așteptare pentru călători, destinate rețelei de transport public din municipiu. Contractul fusese semnat în mandatul primarului Andrei Volosevici, cu CNC ROMCENTER S.A., iar valoarea era de 687.876 lei fără TVA, bani asigurați din bugetul local.
Stațiile erau prezentate ca o investiție menită să îmbunătățească transportul public și confortul călătorilor. Potrivit informațiilor publice de la acel moment, acestea urmau să fie realizate din oțel galvanizat, vopsite în câmp electrostatic, cu proprietăți antivandalism, cu bănci pentru călători și iluminat LED.
Cu alte cuvinte, ploieștenilor li s-a spus că orașul intră într-o etapă de modernizare a stațiilor de transport public. Doar că modernizarea pare să fi făcut o oprire lungă, foarte lungă, în curtea TCE.
Stații cumpărate, apoi uitate în parcul rece
Sursele și imaginile obținute de redacție indică faptul că o parte dintre stațiile achiziționate în perioada administrației Volosevici au fost depozitate în incinta TCE Ploiești, în parcul rece. Astăzi, acestea nu apar ca bunuri protejate, inventariate vizibil și pregătite pentru montaj, ci ca elemente abandonate într-un spațiu neîngrijit, invadate de vegetație și expuse degradării.
În fotografii se observă structuri metalice, panouri, elemente de protecție și componente care par a aparține unor adăposturi pentru călători. Sunt sprijinite unele de altele, înghesuite, expuse, înconjurate de buruieni, resturi și praf. Imaginea este greu de împăcat cu orice idee de administrare responsabilă a patrimoniului public.
Aici apare prima întrebare gravă:
Dacă aceste stații au fost cumpărate din bugetul local, cine răspunde pentru faptul că ele zac în paragină în incinta TCE Ploiești?
Primăria? TCE? Direcția Tehnic-Investiții? Serviciul de Mobilitate și Trafic Urban? Fostul executiv? Actualul executiv? Sau, ca de obicei, răspunsul va fi plimbat între birouri până când responsabilitatea se evaporă?
Polițeanu vrea stații noi, de milioane
În iulie 2025, Primăria Ploiești a lansat o nouă procedură de achiziție publică pentru stații de așteptare moderne destinate transportului public. Noua achiziție viza stații dotate cu mobilier urban modern, porturi USB, internet wireless, cameră video, panou electronic pentru trasee, panou publicitar și sistem de iluminat. Valoarea totală estimată a investiției era de 8.487.625 lei, pentru un acord-cadru pe patru ani, cu un număr estimat între 10 și 100 de stații.
Ulterior, în noiembrie 2025, presa locală a relatat că procedura pentru primele 20 de stații a fost finalizată, câștigătorul fiind SC Metalgan Company SRL din Slatina, iar acordul-cadru permite achiziția etapizată a până la 100 de stații noi, cu o valoare maximă anunțată de 4.160.000 lei.
Așadar, avem două planuri administrative care se bat cap în cap: pe de o parte, stații cumpărate în 2024 și depozitate în parcul rece al TCE; pe de altă parte, o nouă achiziție de stații, prezentată ca soluție de modernizare pentru oraș.
Întrebarea care lovește direct în obrazul administrației este simplă:
De ce cumpără Primăria Ploiești alte stații de autobuz, înainte să explice public ce s-a întâmplat cu stațiile deja cumpărate?
Orașul care cumpără, depozitează, uită și cumpără din nou
Această anchetă nu este despre Volosevici versus Polițeanu. Nu este despre cine se laudă mai frumos cu stațiile de autobuz. Este despre banul public.
Fostul primar Andrei Volosevici trebuie să explice dacă cele 46 de stații cumpărate în mandatul său au fost livrate integral, recepționate corect și montate conform contractului. Dacă nu au fost montate toate, trebuie spus clar de ce.
Actualul primar Mihai Polițeanu trebuie să explice de ce bunuri cumpărate din bani publici zac în paragină în incinta TCE Ploiești, în timp ce administrația sa continuă procedurile pentru noi achiziții. Nu poți cere orașului să accepte alte cheltuieli de milioane fără să arăți întâi ce ai făcut cu bunurile pe care orașul le-a plătit deja.
Iar TCE Ploiești trebuie să explice în ce calitate păstrează aceste stații în parcul rece, cine le are în gestiune, cine le-a primit, cine le-a depozitat și cine verifică starea lor.
Câte stații au fost cumpărate, câte au fost montate și câte zac în curtea TCE?
Aceasta este miza reală a anchetei.
Nu este suficient să ni se spună că „sunt în conservare”. Nu este suficient să ni se spună că „urmează să fie montate”. Nu este suficientă clasica formulă administrativă: „se analizează”.
Ploieștenii au dreptul să știe:
Câte dintre cele 46 de stații cumpărate în 2024 au fost montate efectiv?
Câte au rămas nemontate?
Unde se află fiecare stație?
Care este starea lor tehnică actuală?
Există proces-verbal de recepție?
Există proces-verbal de predare către TCE?
Există inventar?
Există responsabil desemnat pentru depozitare și conservare?
Există vreo evaluare privind degradarea acestor bunuri?
Și, mai ales:
De ce se cumpără alte stații, în loc să fie puse în valoare cele deja cumpărate?
O achiziție veche de aproape 700.000 lei, o achiziție nouă de milioane
Contractul din 2024 a avut o valoare de 687.876 lei fără TVA pentru 46 de stații. Noua procedură lansată în 2025 a fost prezentată inițial cu o valoare estimată de 8.487.625 lei, iar ulterior au apărut informații despre un acord-cadru de până la 4.160.000 lei pentru maximum 100 de stații.
Diferențele trebuie clarificate oficial. Nu prin postări, nu prin comunicate de imagine, nu prin fraze de campanie, ci prin documente.
Pentru că aici nu mai vorbim despre o simplă opțiune estetică privind mobilierul urban. Vorbim despre o posibilă dublare a cheltuielilor publice pe aceeași nevoie: adăposturi pentru călătorii transportului public.
Dacă stațiile cumpărate în 2024 sunt bune, de ce nu sunt montate?
Dacă nu sunt bune, cine a recepționat o achiziție necorespunzătoare?
Dacă sunt deteriorate din cauza depozitării, cine plătește prejudiciul?
Dacă sunt incomplete, unde sunt componentele lipsă?
Dacă au fost abandonate, cine răspunde?
Stațiile de autobuz, noul monument al nepăsării administrative
Într-un oraș în care transportul public este invocat periodic ca prioritate, imaginea acestor stații abandonate în parcul rece al TCE este simbolică. Ploieștiul nu duce lipsă doar de bani. Duce lipsă de continuitate, de răspundere, de inventar, de gestiune și de respect față de contribuabil.
Fiecare stație lăsată în paragină înseamnă bani publici blocați.
Fiecare panou aruncat printre buruieni înseamnă o stație unde un călător stă în ploaie.
Fiecare structură metalică uitată în curtea TCE înseamnă un document administrativ care trebuie scos la lumină.
Și fiecare nouă achiziție făcută fără clarificarea celei vechi riscă să devină încă o filă din manualul local al risipei publice.
Potrivit informațiilor obținute pe surse, stațiile achiziționate în mandatul fostului primar Andrei Volosevici nu ar fi stat abandonate de la început. Dimpotrivă, acestea ar fi fost montate în oraș și folosite până în momentul în care administrația Polițeanu a venit cu proiectul noilor stații de autobuz.
Mai exact, retragerea și depozitarea lor în incinta TCE Ploiești, în așa-numitul „parc rece”, s-ar fi produs în ultimele două-trei luni, după achiziția noilor stații. Dacă această informație se confirmă oficial, situația devine și mai gravă: nu mai vorbim doar despre bunuri cumpărate și uitate, ci despre posibila scoatere din uz a unor stații deja existente pentru a face loc unei noi achiziții din bani publici.
Cu alte cuvinte, Ploieștiul ar fi plătit o dată pentru stații de autobuz, le-ar fi folosit o perioadă, apoi le-ar fi retras în parcul rece al TCE, în timp ce administrația actuală pregătește sau implementează o nouă rundă de stații, mai costisitoare, prezentate drept modernizare.
Întrebarea devine inevitabilă:
Au fost demontate stații funcționale pentru a justifica noile achiziții?
Iar dacă da, cine a decis, în baza cărui document, cu ce justificare tehnică și cu ce calcul economic?
Înainte de stații inteligente, administrația ar trebui să aibă memorie
Ploieștiul nu are nevoie doar de stații cu USB, wireless, panouri electronice și camere video. Ploieștiul are nevoie, înainte de toate, de o administrație care știe ce a cumpărat, unde a depozitat, cine gestionează, cine răspunde și de ce se cheltuie din nou.
Pentru că o stație de autobuz uitată printre buruieni nu este doar un obiect abandonat. Este fotografia unei administrații care cumpără fără să urmărească, recepționează fără să valorifice și schimbă mandatul, dar nu schimbă năravul.
Iar dacă Primăria Ploiești și TCE nu pot explica limpede ce caută stațiile cumpărate din bani publici în parcul rece, atunci problema nu mai este una de mobilier urban.
Este una de posibil prejudiciu, de gestiune defectuoasă și de bătaie de joc față de ploieșteni.
