Centrul Ploieștiului nu mai arată ca inima unui municipiu, ci ca urma unei demonstrații de forță administrativă în care legea, bunul-simț și respectul față de cetățeni au fost împinse pe marginea carosabilului, printre garduri metalice, urme negre de cauciuc și treceri de pietoni șterse sub roțile spectacolului.
După al doilea an de drift organizat în centrul municipiului, Ploieștiul rămâne cu imaginea tristă a unui oraș folosit ca decor pentru adrenalină, în timp ce cetățeanul obișnuit rămâne cu disconfortul, restricțiile, mizeria vizuală, afectarea marcajelor rutiere și întrebarea simplă: cine răspunde?
Pentru că aici nu mai vorbim doar despre pasiunea unor oameni pentru drift. Fiecare are dreptul să se bucure de sport, de competiții și de evenimente publice. Problema începe atunci când administrația locală confundă orașul cu propria curte, domeniul public cu propria scenă electorală, iar interesul general cu entuziasmul unei minorități zgomotoase.
Orașul nu este poligonul de imagine al primarului
Ploieștiul nu aparține primarului Mihai Polițeanu. Nu aparține nici unei comisii municipale, nici unui organizator privat, nici unui grup de susținători care confundă spectacolul cu administrația publică. Ploieștiul aparține cetățenilor săi, adică celor care locuiesc în centru, celor care traversează zilnic orașul, celor care merg la serviciu, celor care au copii, bătrâni, probleme medicale, afaceri, drumuri, obligații și o viață care nu poate fi suspendată după cheful edilului de a bifa evenimente cu fum, zgomot și cauciuc ars.
Imaginea centrului spune totul: asfalt înnegrit, urme vizibile de drift, marcaje afectate, treceri de pietoni greu de distins, zone întregi transformate în culoare de competiție. Iar peste toate acestea plutește o întrebare esențială și anume… în baza cărui drept a fost transformat centrul municipiului în pistă sportivă?
Nu discutăm aici despre o simplă închidere temporară de circulație. Discutăm despre folosirea efectivă a domeniului public pentru o competiție sportivă, cu impact asupra traficului, infrastructurii rutiere, confortului urban și imaginii orașului.
Or, într-un stat de drept și într-o administrație normală, asemenea decizii nu se iau pe sub masă, nu se ascund în spatele unei comisii tehnice și nu se justifică prin aplauzele câtorva entuziaști care, mai nou, compară Ploieștiul cu Monaco.
Comisia de circulație nu este Consiliu Local
Din informațiile existente până în acest moment, evenimentul de drift ar fi fost permis în baza unei decizii a Comisiei Municipale pentru Transport și Siguranța Circulației. Dar această comisie poate aviza aspecte de trafic, restricții, devieri, măsuri tehnice de circulație. Ea nu poate substitui Consiliul Local atunci când se pune problema folosirii domeniului public pentru un eveniment sportiv de amploare.
Aici este cheia întregii probleme.
Una este să spui: „închidem temporar circulația pentru un eveniment”. Cu totul altceva este să transformi o zonă centrală a municipiului în spațiu de competiție, cu garduri, standuri, traseu, mașini de drift, public, logistică, organizator și efecte directe asupra carosabilului.
Pentru așa ceva, administrația avea obligația morală, politică și, foarte probabil, legal-administrativă, să pună totul la vedere, respectiv contract, protocol, acord de folosință, responsabilități, garanții, regulament de organizare, obligații de refacere a carosabilului și marcajelor, avize, aprobări și vot în Consiliul Local, acolo unde se decide asupra interesului public local.
Dar primarul Mihai Polițeanu pare să fi preferat o formulă comodă. Comisie, aviz, eveniment, spectacol, poze, iar după aceea orașul rămâne să suporte nota de plată, de parcă bugetul local e portofelul primarului.
Aviz negativ de la comisiile de specialitate, dar evenimentul merge înainte
Și mai grav este faptul că, potrivit informațiilor prezentate public într-o conferință de presă recentă, evenimentul ar fi primit aviz negativ de la comisiile de specialitate, dar a mers înainte. Dacă acest lucru este confirmat prin documente oficiale, atunci ne aflăm în fața unei situații administrative de o gravitate majoră.
Ce valoare mai au comisiile de specialitate dacă primarul le ignoră când nu îi convin concluziile?
Ce valoare mai are Consiliul Local dacă administrația îl ocolește?
Ce valoare mai are legea dacă devine opțională, interpretabilă și elastică în funcție de interesul politic sau de dorința edilului de a-și mulțumi adepții?
Ploieștiul nu poate fi condus prin „merge și așa”. Nu poate fi administrat prin improvizație. Nu poate fi tratat ca o scenă de festival pe care primarul își pune semnătura politică, iar cetățeanul plătește cu nervi, disconfort și degradarea spațiului public.
Unde este contractul cu organizatorul?
Un alt aspect extrem de grav este lipsa de transparență. Contractul cu organizatorul nu este la vedere. Cetățenii nu știu clar cine a avut dreptul să folosească domeniul public, în ce condiții, pentru ce perioadă, cu ce obligații, cu ce garanții și cine răspunde pentru refacerea zonelor afectate.
Cine plătește pentru revopsirea trecerilor de pietoni?
Cine plătește pentru refacerea marcajelor?
Cine verifică starea carosabilului după eveniment?
Cine răspunde dacă, din cauza marcajelor afectate, apare un accident?
Cine a asumat riscurile pentru pietoni, șoferi, riverani și comercianți?
Într-o administrație transparentă, aceste răspunsuri ar fi fost publice înainte de eveniment, nu smulse după, prin presiune publică, cereri oficiale sau investigații jurnalistice.
Dar în administrația Polițeanu, transparența pare să funcționeze doar când dă bine la cameră. Când vine vorba despre documente, contracte, responsabilități și legalitate, ceața devine brusc foarte convenabilă.
Regulament de organizare? Unde este?
O competiție sportivă desfășurată în centrul unui municipiu nu poate exista doar pe bază de entuziasm. Nu este suficient să aduci mașini, garduri, corturi, bannere și să spui că orașul are viață.
Un asemenea eveniment trebuie să aibă un regulament clar, aprobat, public, verificabil. Trebuie să existe reguli privind siguranța, traseul, protecția publicului, intervenția în caz de incident, limitele de zgomot, intervalele orare, obligațiile organizatorului, refacerea infrastructurii, curățenia, marcajele, accesul locuitorilor și protecția domeniului public.
Dacă regulamentul nu există sau nu este public, atunci vorbim despre o administrație care cere cetățenilor să aibă încredere oarbă. Iar încrederea oarbă nu este administrație publică. Este exercițiu de putere.
Adrenalina câtorva nu poate justifica disprețul față de majoritate
Apărătorii evenimentului vor spune, probabil, că orașul are nevoie de viață, de spectacol, de evenimente moderne, de tineri, de energie. Corect. Dar niciun oraș nu se modernizează prin sfidarea cetățenilor. A majorității cetățenilor.
Un oraș viu nu este un oraș blocat. Un oraș modern nu este un oraș în care trecerile de pietoni devin negre. Un oraș european nu este un oraș în care domeniul public este ocupat pe baza unor decizii obscure.
Un oraș respectat de cei care îl conduc nu este un oraș în care primarul decide întâi și explică, eventual, după.
Adevărata problemă nu este driftul în sine. Problema este locul, modul, lipsa de transparență, lipsa votului politic asumat, lipsa contractului public, lipsa regulamentului și refuzul de a trata cetățeanul ca beneficiar al administrației, nu ca obstacol în calea spectacolului.
Mihai Polițeanu și administrația după bunul plac
Devine tot mai evident că, pentru primarul Mihai Polițeanu, legea pare a fi o materie flexibilă. Când îl ajută, o invocă. Când îl încurcă, o ocolește. Când trebuie respectată procedura, apare o comisie. Când trebuie asumat votul Consiliului Local, se găsește o scurtătură. Când cetățenii cer explicații, li se oferă spectacol.
Aceasta nu este administrație. Este arbitrar ridicat la rang de metodă.
Un primar nu este stăpânul orașului. Este administratorul lui temporar. Iar mandatul primit de la cetățeni nu îl autorizează să sacrifice interesul majorității pentru confortul politic al unei minorități vocale.
Dacă Mihai Polițeanu vrea evenimente, să le organizeze legal, transparent, cu vot, cu documente, cu răspundere și cu respect pentru toți cetățenii. Nu doar pentru cei care aplaudă driftul. Nu doar pentru cei care îi validează agenda. Nu doar pentru cei care confundă zgomotul cu progresul.
Centrul Ploieștiului nu este jucăria nimănui
Ploieștiul are nevoie de infrastructură, curățenie, siguranță, transport funcțional, parcări, spații verzi, respect față de pietoni, marcaje vizibile, administrație predictibilă și legalitate. Nu de improvizații spectaculoase care lasă în urmă asfalt ars, treceri de pietoni înnegrite și cetățeni umiliți.
Dacă evenimentul a fost legal, primarul să publice imediat toate documentele: contractul cu organizatorul, avizele, aprobările, regulamentul, actul prin care s-a permis folosirea domeniului public, obligațiile de refacere a carosabilului și dovada că municipiul nu a fost prejudiciat.
Dacă nu le publică, atunci tăcerea devine ea însăși un răspuns.
Iar dacă s-a mers pe scurtătură administrativă, atunci cineva trebuie să răspundă. Nu cu postări, nu cu justificări de imagine, nu cu aroganțe de primar aflat în plină campanie permanentă de autopromovare, ci instituțional, legal și concret.
Pentru că Ploieștiul nu este pistă privată. Nu este decor de campanie. Nu este poligon de drift. Nu este moșia unui primar.
Este orașul cetățenilor.
Iar cetățenii au dreptul să știe cine, cum și de ce le-a transformat centrul într-o urmă neagră de cauciuc și cine plătește pentru asta.
