Dispoziția de lângă Catedrală: administrația Polițeanu, între domeniu public, interes privat și zona de protecție a unui monument istoric de grupa A

În cursul zilei de astăzi, Alianța pentru Drepturile Omului din România va depune trei demersuri oficiale privind dispoziția emisă de primarul Mihai Polițeanu pentru desființarea unei împrejmuiri aflate în zona străzii Emil Zola, în imediata vecinătate a Catedralei „Sfântul Ioan Botezătorul” din centrul Ploieștiului.

Este vorba despre:

o cerere de informații publice către Primăria Municipiului Ploiești,
o cerere de informații publice către Direcția Județeană pentru Cultură Prahova,
o sesizare către Instituția Prefectului – Județul Prahova, pentru verificarea legalității actului administrativ.

Demersul nu vizează viața privată a unor persoane, ci legalitatea unui act emis de o autoritate publică, modul în care este folosit domeniul public, suportarea unor costuri din bugetul local și posibila intervenție într-o zonă protejată de lege.

De aceea, în documentele publice și în analiza noastră, numele persoanelor fizice menționate în dispoziție vor fi indicate, acolo unde este necesar, doar prin inițiale, pentru respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal. Persoana juridică implicată va fi menționată în măsura în care apare într-un act administrativ și are legătură directă cu efectele acestuia.

Ce a dispus primarul Mihai Polițeanu?

Din dispoziția ajunsă în spațiul public rezultă că primarul Municipiului Ploiești a aprobat desființarea unei construcții – împrejmuire aflate la limita dintre un teren aparținând Municipiului Ploiești, domeniu public, identificat cu nr. cadastral 145651, situat pe str. Emil Zola, și un imobil proprietate privată/în indiviziune, identificat cu nr. cadastral 148351.

Scopul declarat în dispoziție este esențial: „pentru permiterea accesului la proprietate”.

Aici începe problema.

Pentru că nu discutăm despre o simplă operațiune tehnică, neutră, de îndepărtare a unei bucăți de gard. Discutăm despre o dispoziție prin care administrația locală intervine asupra unei împrejmuiri aflate între domeniul public și o proprietate privată, pentru a permite accesul către acea proprietate.

Mai mult, potrivit actului, lucrările ar urma să fie executate prin S.C. Servicii de Gospodărire Urbană S.R.L., iar costurile ar urma să fie suportate de Primăria Municipiului Ploiești.

Cu alte cuvinte, bugetul local ar putea fi pus la treabă pentru o operațiune al cărei efect direct este facilitarea accesului către un imobil privat/în indiviziune.

Aceasta este prima întrebare majoră:

Care este interesul public?

Terenul nu este oriunde. Este lipit de zona Catedralei

Din imaginile disponibile și din identificarea cadastrală indicată în dispoziție, amplasamentul vizat pare să fie spațiul verde aflat în imediata vecinătate a Catedralei „Sfântul Ioan Botezătorul” din centrul Ploieștiului.

Nu vorbim despre o margine de oraș. Nu vorbim despre o zonă industrială. Nu vorbim despre un teren anonim.

Vorbim despre centrul Ploieștiului, despre o zonă simbolică, sensibilă urbanistic și istoric, aflată lângă unul dintre cele mai importante repere ale municipiului.

Iar aici apare elementul care schimbă complet datele problemei: monumentul istoric.

În Lista Monumentelor Istorice figurează obiectivul PH-II-m-A-16261 – Clopotnița Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” – Monumentul Eroilor din 1916–1918, situat în municipiul Ploiești, Piața Eroilor nr. 1, datat 1923–1939. Codul LMI arată că este monument de arhitectură, monument individual, grupa valorică A.

Grupa valorică A nu este o etichetă decorativă. Ea indică un monument istoric de importanță națională sau universală. Iar când administrația locală intervine în imediata vecinătate a unui asemenea obiectiv, legea nu mai permite improvizații administrative.

Legea 422/2001: zona de protecție nu este opțională

Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice stabilește că monumentele istorice sunt protejate printr-un regim special, iar protejarea include măsuri juridice, administrative, tehnice și urbanistice pentru conservarea și punerea lor în valoare.

Legea prevede și regimul zonei de protecție. Iar în lipsa unei zone de protecție delimitate expres prin documentații de urbanism, se aplică regula legală a razei de 100 de metri în localitățile urbane, măsurată de la limita exterioară a monumentului istoric. Această regulă este esențială pentru cazul de față.

Ploieștiul este localitate urbană.

Monumentul Eroilor – Clopotnița Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” este monument istoric de grupa A.

Terenul vizat pare să fie în imediata vecinătate a Catedralei și a monumentului.

Prin urmare, întrebarea nu este dacă suntem aproape de zona de protecție. Întrebarea este dacă administrația a ignorat complet faptul că se află chiar în zona de protecție.

Primarul nu poate trata zona unui monument istoric ca pe o simplă bucată de gard

Dispoziția pare să fie construită pe logica Legii nr. 50/1991 și a desființării administrative a unei construcții pretins ilegale.

Dar această abordare este incompletă dacă amplasamentul se află în zona de protecție a unui monument istoric.

Într-o asemenea situație, administrația nu poate spune sec: „dăm jos împrejmuirea”. Trebuie să demonstreze că a verificat regimul juridic al zonei, că a solicitat avizul sau punctul de vedere al Direcției Județene pentru Cultură Prahova, că a analizat impactul asupra monumentului și că nu transformă o operațiune administrativă într-un pas pregătitor pentru o viitoare dezvoltare imobiliară în imediata vecinătate a unui monument de grupa A.

Legea 422/2001 reglementează intervențiile asupra monumentelor istorice și în zonele lor de protecție, iar logica legii este clară: monumentul nu este protejat doar ca obiect izolat, ci și prin cadrul său urban, vizual și funcțional. Portalul legislativ confirmă forma oficială a Legii nr. 422/2001, iar sursele oficiale ale Ministerului Culturii confirmă existența obiectivului PH-II-m-A-16261 în Lista Monumentelor Istorice.

Așadar, întrebarea publică este legitimă: A cerut Primăria Ploiești avizul Direcției Județene pentru Cultură Prahova înainte de emiterea dispoziției?

Dacă da, să îl publice.

Dacă nu, atunci actul devine profund vulnerabil.

Cine beneficiază de această dispoziție și ce se pregătește acolo?

Actul administrativ emis de primarul Mihai Polițeanu nu trebuie analizat doar prin ceea ce desființează, ci mai ales prin efectul pe care îl produce. Iar efectul declarat chiar în dispoziție este cât se poate de clar: permiterea accesului la o proprietate privată/în indiviziune. Cu alte cuvinte, administrația locală nu intervine pur și simplu asupra unei împrejmuiri, ci creează sau facilitează o cale de acces către un imobil privat, folosind o lucrare care, potrivit actului, ar urma să fie suportată din resursele Primăriei Municipiului Ploiești.

Din rațiuni de protecție a datelor cu caracter personal, în acest articol nu vom indica numele complet al persoanelor fizice menționate în dispoziție. Vom reține doar că actul face trimitere la o societate comercială și la persoane fizice identificate în document, iar în demersurile instituționale acestea vor fi indicate, acolo unde este strict necesar, prin inițiale, cu anonimizarea datelor personale nerelevante. Problema publică nu este viața privată a acestor persoane, ci modul în care o autoritate locală folosește un act administrativ, domeniul public și bugetul local pentru a produce efecte în beneficiul unei proprietăți private.

De aici începe întrebarea centrală: de ce suportă Primăria Municipiului Ploiești costurile unei lucrări al cărei scop declarat este permiterea accesului către o proprietate privată? Dacă împrejmuirea era ilegală, trebuie lămurit cine a edificat-o, când, pe ce amplasament și în baza căror documente s-a constatat caracterul ei nelegal. Dacă era ilegală, trebuie explicat de ce plătește Primăria pentru desființare și dacă aceste costuri urmează să fie recuperate de la persoana sau entitatea responsabilă. Dacă nu se recuperează, Primăria trebuie să indice temeiul legal concret în baza căruia bugetul local suportă o lucrare cu efect direct asupra accesului la o proprietate privată. Iar dacă desființarea împrejmuirii creează un acces permanent sau modifică folosința domeniului public, trebuie spus limpede cine a aprobat acest acces și unde este hotărârea Consiliului Local, dacă o asemenea aprobare era necesară.

Aceste întrebări nu sunt retorice și nu țin de o simplă curiozitate jurnalistică. Ele reprezintă esența legalității administrative. Într-un oraș administrat transparent, orice intervenție asupra domeniului public trebuie justificată prin documente, temeiuri legale și interes public, nu prin explicații ulterioare, date după ce actul a fost emis și efectele lui au început să se producă.

Există, în mod firesc, și o suspiciune care trebuie verificată: dacă această desființare a împrejmuirii reprezintă sau nu un pas pregătitor pentru valorificarea imobiliară a terenului privat/în indiviziune aflat în imediata vecinătate a Catedralei „Sfântul Ioan Botezătorul” și a Monumentului Eroilor. Nu afirmăm, în lipsa documentelor, că există deja un proiect de bloc. Nu afirmăm că există deja o autorizație de construire. Nu afirmăm că dispoziția primarului a fost emisă pentru a servi direct un proiect imobiliar. Tocmai de aceea, Alianța pentru Drepturile Omului din România solicită oficial documentele.

Primăria Ploiești trebuie să spună clar dacă pentru terenul cu nr. cadastral 148351 există cereri de certificat de urbanism, PUZ, PUD, avize de oportunitate, cereri de construire, intenții declarate privind edificarea unui imobil de locuințe, spații comerciale sau clădire mixtă, solicitări privind accesul la teren ori vreun document prin care s-a stabilit că accesul la proprietate trebuie realizat exact prin acel punct. Dacă nu există asemenea documente, Primăria să o comunice în scris. Dacă există, atunci publicul trebuie să afle înainte ca spațiul verde de lângă Catedrală să devină, prin pași mici, acte tehnice și tăceri administrative, anticamera unui viitor șantier.

ADOR cere documentele. Prefectul trebuie să verifice legalitatea

În cursul zilei de astăzi, Alianța pentru Drepturile Omului din România va solicita Primăriei Ploiești, în baza Legii nr. 544/2001, documentele esențiale care au stat la baza dispoziției:

dispoziția integrală;

referatul Direcției Generale de Dezvoltare Urbană;

planurile cadastrale;

documentele privind poziția exactă a împrejmuirii;

procesul-verbal de constatare a caracterului pretins ilegal;

certificatul de urbanism sau autorizația de desființare, dacă există;

avizul Direcției Județene pentru Cultură Prahova sau motivul nesolicitării acestuia;

documentele privind suportarea costurilor din bugetul local;

orice cereri urbanistice sau imobiliare privind terenul privat/în indiviziune.

În paralel, Direcției Județene pentru Cultură Prahova i se va solicita să comunice dacă terenurile cu nr. cadastral 145651 și 148351 se află în zona de protecție a monumentului istoric PH-II-m-A-16261 și dacă desființarea împrejmuirii/modificarea accesului necesita avizul instituției.

Instituției Prefectului – Județul Prahova i se va cere verificarea legalității dispoziției primarului, inclusiv sub aspectul Legii 422/2001, Legii 50/1991, regimului domeniului public și suportării costurilor din bugetul local.

Prefectul nu poate privi această speță ca pe un simplu conflict local. Vorbim despre controlul de legalitate al unui act emis de primar, cu posibile efecte asupra domeniului public și asupra zonei de protecție a unui monument istoric de grupa A.

De ce este grav?

Primarul Mihai Polițeanu trebuie să răspundă public

Primarul Mihai Polițeanu trebuie să răspundă public și documentat:

A verificat Primăria dacă amplasamentul este în zona de protecție a monumentului istoric?

A fost solicitat avizul Direcției Județene pentru Cultură Prahova?

Există certificat de urbanism sau autorizație de desființare?

Există proces-verbal de constatare a caracterului ilegal al împrejmuirii?

Cine a construit împrejmuirea?

De ce plătește Primăria lucrările?

Se recuperează costurile?

Cine beneficiază concret de accesul creat?

Există cereri urbanistice sau proiecte imobiliare pentru terenul privat/în indiviziune?

A fost informat Consiliul Local?

Există interes public sau doar un beneficiu privat mascat într-o dispoziție administrativă?

Aceste întrebări nu sunt atacuri politice. Sunt întrebări pe care orice administrație transparentă ar trebui să le poată lămuri în câteva ore, nu în câteva luni.

Catedrala nu poate deveni peretele din spate al unui interes imobiliar

Centrul Ploieștiului nu poate fi tratat ca un teren de încercare pentru combinații urbanistice, iar spațiul aflat lângă Catedrala „Sfântul Ioan Botezătorul” și Monumentul Eroilor nu poate fi privit ca o parcelă oarecare, bună de decupat, deschis, traversat, pregătit și apoi valorificat după bunul plac al administrației sau al unor interese private. Vorbim despre o zonă cu încărcătură istorică, religioasă, urbanistică și simbolică, aflată în imediata vecinătate a unui monument istoric de grupa A, unde orice intervenție trebuie analizată cu maximă rigoare, nu tratată ca o simplă operațiune administrativă.

Monumentele istorice nu sunt decoruri pentru poze oficiale și nici obstacole incomode în calea unor planuri imobiliare. Ele impun obligații clare: pentru primar, pentru aparatul de urbanism, pentru Consiliul Local, pentru Direcția Județeană pentru Cultură și pentru Prefect. Fiecare dintre aceste instituții are datoria de a veghea ca patrimoniul orașului să nu fie împins, pas cu pas, spre marginalizare, prin acte aparent tehnice, dar cu efecte juridice și urbanistice majore.

Într-un oraș care își respectă memoria, patrimoniul nu se negociază pe tăcute și nu se ocolește prin dispoziții administrative. El se protejează, se apără și se transmite mai departe. Iar Catedrala „Sfântul Ioan Botezătorul” și Monumentul Eroilor nu pot deveni, sub nicio formă, peretele din spate al unui interes imobiliar.

Dispoziția trebuie verificată înainte ca gardul să cadă și adevărul să fie îngropat!

Alianța pentru Drepturile Omului din România cere public verificarea legalității acestei dispoziții și comunicarea tuturor documentelor care au stat la baza ei.

Dacă actul este legal, Primăria să arate documentele. Dacă există aviz de cultură, să îl publice. Dacă există interes public, să îl explice.

Dacă există temei pentru suportarea costurilor din bugetul local, să îl indice.

Dacă nu există aceste documente, atunci dispoziția primarului Mihai Polițeanu nu este doar o simplă hârtie administrativă. Este un semnal de alarmă, care arată că așa cum susțin de ceva timp, legea este arbitrară pentru Mihai polițeanu și va trebui să răspundă în fața legii, acoperit cum se zice că este. Sau neacoperit ci doar inconștient.

E un semnal că, lângă un monument istoric de grupa A, în centrul Ploieștiului, administrația ar putea deschide drumul unei intervenții cu efecte mult mai mari decât o simplă desființare de împrejmuire.

Iar înainte ca orașul să se trezească în fața unui nou fapt împlinit, ADOR cere ceea ce orice cetățean are dreptul să ceară: acte, legalitate, transparență și respect pentru patrimoniu.

P.S. Mihai Polițeanu dacă ai fi avut (bună)credință în tine ai fi identificat un spațiu în altă parte și l-ai mfi pus la dispoziție celor în favoarea cărora ai emis dispoziția aceasta dubioasă.