Într-o țară în care „independența” politică e vândută la kilogram și ambalată cu fundiță tricoloră, actualul președinte al României, Nicușor Dan, ne arată cum poți deveni simbolul „omului din afara sistemului” cu un buget de campanie de peste 60 de milioane de lei( RVC-DAN-NICUSOR-DANIEL_T_1_2)– echivalentul a 12,25 milioane de euro. Adică o sumă suficientă pentru a repara acoperișurile a 100 de școli sau pentru a dota cu aparatură modernă un spital județean. Dar în loc să vindece, banii s-au dus pe imagine.
Fiecare leu din această sumă miroase a ipocrizie politică ambalată în broșuri, afișe și cercetări sociologice comandate. Pentru că da, în spatele imaginii sale de om simplu, venit din afara sistemului, stă un mecanism financiar bine uns, cu sute de mii de afișe, milioane pentru tipărituri și echipamente închiriate cât să mobileze o televiziune de partid.
Campania sa de „independent” a fost, de fapt, o operațiune de marketing politic ultra-profesionist, desfășurată cu resurse de nivel corporate.
Iată cum s-au cheltuit exact:
Defalcarea cheltuielilor electorale declarate de Nicușor Dan:
-
Materiale radio, TV și presă scrisă: 15.984.414,77 lei
-
Propagandă electorală online: 27.148.000,00 lei
-
Cercetări sociologice (sondaje, focus-grupuri): 4.258.006,70 lei
-
Afișe electorale: 165.802,70 lei
-
Broșuri, pliante, tipărituri: 3.602.571,20 lei
-
Închirieri, transport, cazare, consultanță, protocol: 9.721.573,55 lei
-
Comisioane bancare: 1.040,14 lei
În total, 60.881.409,07 lei au fost aruncați pe imaginea unui candidat „fără susținere politică”. Sau mai bine zis, fără susținere declarată. Pentru că la asemenea sume, nu mai vorbim despre oameni din popor, ci despre oameni cu spate financiar de partid-stat.
Ce ne spune această defalcare? Că aproape jumătate din bani s-au dus doar pe online. Într-o țară în care pensia medie e 2.400 de lei, actualul președinte a investit în click-uri și vizualizări cât ar primi 10.000 de pensionari într-un an. În rest, a plătit cercetători să-i spună cum să fie perceput, echipe care să-l consilieze, echipamente care să-l pună în valoare și afișe care să-i țină loc de idei.
Această campanie nu a fost o manifestare a democrației. A fost o demonstrație de forță financiară mascată în idealism.
Adevărata întrebare nu e cât a cheltuit. Ci CINE a plătit și CE VREA ÎN SCHIMB
În lipsa unui partid asumat, suspiciunile planează firesc: cine i-a oferit infrastructura? Cine i-a girat banii? Ce rețea de interese s-a ascuns în spatele hashtagului „independent”? Este un act de corupție să ascunzi sursele de finanțare , ceea ce Nicușor Dan face cu complicitatea Autorității Electorale Permanente și a altor instituții abilitate.
Pentru că în democrație, alegerile nu ar trebui să fie câștigate de cei cu portofelul mai gros, ci de cei cu ideile mai bune. Or, dacă un „independent” are nevoie de 60 de milioane pentru a deveni președinte, atunci cu cât ar candida unul cu partid?
Provocarea pentru tine, cititorule:
Te uiți la cifre. Le simți în stomac. Îți spun ceva? Dacă da, fă ce trebuie: distribuie. Comentează. Vorbește.
Adevărul nu are PR, dar are nevoie de tine.
