Traim intr-o lume paradoxala. Ma uit la stirile despre CSM Ploiesti si il vad pe directorul Cezar Stoichiciu parafand un contract de jucator de baschet cu Catalin Burlacu. Da, este o stire, dar oare ce transmite?
O bucurie, o dorinta de performanta? Poate…dar mai transmite un paradox. Ne bucuram si prezentam ca un succes aducerea la un club a unui barbat la apogeul carierei , in varsta de 38 de ani, si il prezentam ca pe un mare castig. Poate fi, dar asta inseamna ca avem un campionat slab si imi vine in minte campionatul de fotbal al Indiei, in care Adrian Mutu, un barbat de 38 de ani si el, era prezentat ca un star, dupa ce a stat un an pe tusa.
Nu vreau sa fiu gresit inteles, pentru ca am toata stima pentru cariera si omul Catalin Burlacu. Nu el este tema acestui articol, chiar daca asa pare. Ce vreau sa spun este ca vreau investitii in tineri de perspectiva, cu talent fulminant care sa creasca alaturi de Burlacu.
Si mai vreau ceva, iar dumneata domnule Stoichiciu, poti sa intri in istorie daca tii cont vrerea mea, care ste, cu siguranta a multor altor ploiesteni.
Vreau sa vad ca se creaza traditie la Ploiesti in sportul numit tenis de camp. Avem atatea modele feminine de la Simona Halep la Irina Begu si atatia copii care isi doresc sa le urmeze.
Exista antrenori care lucreaza independent, care se chinuie sa supravietuiasca din taxele platite de parinti, iar CSM Ploiesti este o structura administrativa care toaca bani multi si, de multe ori, fara folos. Invitatia la gandire si propunerea pentru crearea premiselor dezvoltarii acestui sport la Ploiesti este adresata si lui Cristian Nica, celalalt om din conducerea CSM.
Daca veti face asta si veti da o sansa acestui sport si multor copii, domnule Stoichiciu si domnule Nica, veti merita respect. Daca nu, ramaneti la vechile obiceiuri.
Cu un plan riguros, fara cheltuieli abuzive si inutile, cu siguranta se poate face ceva pentru acest sport individual, care poate aduce onoare Ploiestiului si celor care i-au dat o sansa.
