Privatizarea SNP PETROM, a reprezentat una dintre cele mai păguboase “afaceri” ale statului roman. Cumpărarea SNP PETROM – un elefant – de către OMV Austria, o furnică, a fost şi este o ruşine, concretizată într-un preţ derizoriu şi impunerea a 10 ani de redevenţe ridicole, care aduc statului român doar “resturile” rămase după căpuşarea SNP PETROM.
Este penibil să vinzi pe nimic o societate monopol de stat care, în plină criză economică mondială, a făcut un profit mult mai mare decât compania care a cumpărat-o. Este de neînţeles cum statul român şi-a vândut resursele „la solduri” şi a acceptat o redevenţă mai mult decat modestă, fixă şi nenegociabilă timp de 10 ani.
Îsi permitea oare România să facă o afacere atât de păguboasă? Meritau oare românii care şi-au pierdut locurile de muncă, în urma acestei „privatizări”, dispreţul exprimat prin legea 555/2004 care a aruncat SNP PETROM în 10 ani de sclavie?
Este oare atât de dificil de văzut cum profitul SNP PETROM, azi OMV PETROM, pleacă în fiecare an în Austria, în loc să rămână în România? Că cetăţenii Austriei, care NU au pus o cărămidă la construcţia PETROM, au „partea leului” în timp ce generaţiile de români, cu care s-a construit, dezvoltat şi consolidat această societate, privesc acum umile la un talon de pensie de 1.000 de lei?
Ca deputat de Prahova, judeţul în care m-am născut şi am crescut respirând zi de zi toxinele rafinăriilor şi ca fiică de petrolist, atenţionez Guvernul României că renegocierea de urgenţă a valorii redevenţelor petroliere este o datorie morală faţă de prahoveni şi faţă de toţi românii care au ridicat această companie din nimic. Renegocierea urgentă ar fi totodată o dovadă a profesionalismului acestui guvern care ar demonstra prin aceasta că se preocupă pentru bugetul statului şi nu vrea să-l prejudicieze de sume considerabile pe care le-ar aduce la buget această renegociere.
Reamintesc Guvernului României că valabilitatea redevenţelor petroliere prevazute în legea 555/2004, expiră la 31 decembrie 2014, lucru care se ştia de acum 10 ani, de la încheierea contractului. Având în vedere acest lucru, cred că până acum ar fi fost normal să existe deja un proiect serios, trecut prin dezbatere publică şi gata într-o variantă decentă pentru semnare. Astfel, respectând termenii contractuali, noi românii am fi avut la anul sume pe care le-am fi putut folosi pentru a echiliba bugetul sănătătii, educaţiei, culturii şi aşa mereu deficitare.
Amânarea acestei negocieri demonstrează incapacitatea evidentă a unui guvern (poate nu întâmplător aparţinând partidului care a încheiat privatizarea SNP PETROM în 2004) de a rezolva o problemă atât de importantă, dar şi lipsa de interes a acestuia pentru veniturile suplimentare pe care le-ar putea încasa statul român în urma renegocierii şi folosirea acestora în mod eficient.
În final ne întrebăm:
„Care este scopul real al acestei amânări? Este lipsa de profesionalism sau, mai grav, sunt alte înţelegeri nevăzute care au adus României de-a lungul timpului pagube considerabile?”
Deputat Gabriela Lola Anghel
9 Decembrie 2014