Filmul Fratelui meu din exil, – o cronică a epocii staliniste în România bazată pe scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika – a primit premiul UCIN pentru cel mai bun documentar de lung metraj, ex-aequo cu documentarul Faust – drumul clipei, realizat de Laurenţiu Damian. Scrisorile inedite care stau la baza filmului Fratelui meu din exil au fost căutate și descoperite de realizatoarea Ana Boariu de-abia în anul 2007 și au fost publicate sub îngrijirea ei în volumul cu același titlu, apărut la editura Galaxia Gutenberg în 2008. Exista un singur indiciu care a determinat-o pe Ana Boariu să caute corespondența: sentința de condamnare a lui Vladimir Ghika. Pentru a fi trimis aceste scrisori, pentru a fi avut curajul să vorbească deschis și să descrie situația din România, așa cum era ea cu adevărat, Vladimir Ghika a fost condamnat în 1953 de tribunalul militar București la trei ani de temință grea. Monseniorul Vladimir Ghika, nepot al ultimului domnitor al Moldovei şi preot catolic al diecezei de Paris, a decedat la închisoarea Jilava un an mai târziu, în 16 mai 1954, după ce fusese condamnat cu un an mai devreme pentru corespondenţa purtată cu Vaticanul şi, totodată, pentru scrisorile trimise fratelui său Dimitrie, fost ministru de externe al României, exilat în Elveţia.
Proiectul filmului a aşteptat trei ani să găsească o finanţare, fiind de trei ori respins la concursul CNC. A fost în cele din urmă coprodus de asociaţia SIGNIS ROMÂNIA şi de KTO, televiziunea catolică din Paris, şi a fost difuzat până în prezent doar de televiziuni din Franţa şi Elveţia. În România, filmul a fost lansat pe DVD cu ocazia simpozionului organizat joi, 4 martie, de Academia Română și intitulat „Vladimir Ghika, martir în România”. Numele Monseniorului Ghika se va număra probabil curând printre cele ale sfinţilor martiri români, procesul de beatificare fiind în curs.
ANA BOARIU (Anca Berlogea) – regizor
Regizor de teatru și realizatoare și producător de filme documentare.
Cel mai recent proiect, dedicat memoriei Monseniorului Vladimir Ghika, a cuprins montarea, la Paris, a piesei sale de teatru « Femeia adulteră », realizat cu sprjinul ICR în 2008. Totodată, în urma unei îndelungi căutări, a fost găsită, tradusă și publicată corespondența din anii 1950 dintre Vladimir și fratele său Dimitrie, într-un volum intitulat « Fratelui meu din exil », o corespondență care descrie instalarea treptată a dictaturii staliniste în România și care a stat la baza realizării filmului documentar cu același titlu.
Preocuparea autoarei pentru înțelegerea perioadei comuniste și a rezistenței celor ce și-au găsit libertatea prin credință s-a reflectat în proiecte anterioare, cum a fost realizarea a două documentare despre istoria Bisericii greco-catolice în clandestinitate iar, în 2003, proiectul « Memoria celor care au trecut », o experiență teatrală, umană și spirituală inedită care a reunit o echipă de artiști români și francezi pe drumul de pelerinaj spre Compostela pentru a reprezenta Evanghelia după Ioan, trecută prin filtrul experienței de viață a oamenilor ce au trăit sub totalitarism. Proiectul a fost realizat sub egida Uniunii Teatrale din România, în colaborare cu SIGNIS – Asociaţia catolică mondială pentru comunicare –, și cu asociaţia franceză ORION și a primit sprijinul Comisei Europene prin Programul Cultura 2000.
Studiile pe care le-a urmat Ana Boariu îmbină arta teatrală și teologia. În cadrul studiilor de regie de teatru urmate la Academia de Teatru și Film din București, Ana Boariu a pus în scena Equus de Peter Shaffer. Piesa a fost premiată de UNITER pentru cel mai bun spectacol al școlilor de teatru (1992) și în cadrul Festivalului Naţional de Teatru I.L. Caragiale i s-a decernat premiul pentru cel mai bun debut de regie. Din 1995, autoarea a lucrat cinci ani de zile pentru ProTV, realizând printre altele transmisia în direct a Liturghiei celebrate de Papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia vizitei în România, în mai 1999. După obținerea în 2002 a unui master în teologie și artă sacră, la Institutul catolic din Paris, și finalizarea proiectului « Memoria celor care au trecut », Ana Boariu a revenit în televiziune, între 2005–2006, și a fost corespondent religios pentru postul de televiziune Realitatea TV. Între 2006–2007, ea a iniţiat, prin asociaţia SIGNIS ROMÂNIA, un proiect de festival pentru și despre copii, UMAFILMFEST, desfășurat sub patronajul UNICEF ROMÂNIA. Proiectul a inclus timp de patru ani ateliere de creaţie video pentru copii și adolescenţi, desfășurate după modelul și în parteneriat cu Fundaţia theoneminutesjr. Amsterdam și ECF. Proiectul UMA – Un minut de adolescenţă a fost în 2008, partener al proiectului european STRANGER, inițiat de ECF și ales printre cele 7 proiecte-cadru ale Anului European al Dialogului Intercultural.
