Zi de week-end, în Ploiești. Într-un cartier vesel și “bine primitor” se fac găștile … se merge la fotbal. Se contabilizează mașinile se formează echipele și se face îmbarcarea. Toți nerabdători spre una din puținele locații din Ploiești unde pe timp friguros se mai poate juca încă fotbal.
Ajungem la destinație și mergem spre vestiarul la care am fost repartizați și care mai pastrează încă mirosuri felurite de transpirație de la cei care au jucat până acum. Nu ne pasă….am venit la fotbal, nu la pădure.
Trecem cu vederea și ne îndreptăm spre terenul de fotbal. Încă nu au terminat de jucat cei care erau înaintea noastră și în aer plutesc miliarde de particule de praf în sală care nu a mai fost spalată de când femeile de servici au sfârșit săptămâna, dar … nu ne pasă. Suntem multumiți cu ce ni se oferă și foarte nerabdători să începem alergarea. Cele 2 ore cât avem alocat trec extrem de repede ți când aruncăm o privire la ceas ..…. fără 10 minute. Mai e timp de un joc!! Nici nu apucăm să lovim mingea de 2-3 ori că suntem brusc întrerupți de cel care “păstorește” terenul.
“Baieți trebuie să ieșiți că vine primarul și trebuie să aranjăm sala”, ni se spune printer dinți. Toți ne uităm mirați și nu ne vine să credem. Cum adică “să aranjăm sala??” O zugraviți? ii dați glet… sau ce? Și ce dacă vine primarul peste 2-3 ore sau câte or fi??? Care e problema??? Ne uităm unii la alții nedumeriți.Se joacă finala Champions League la Ploiești și noi nu știm? Avem un primar jucător și nici asta nu știm?? Ca de data asta chiar… ne pasă!! Și ne-am enervat rău!! Dar asta este , ce poți să faci? Dacă nu iți convine, data viitoare nu mai joci – auzim în spatele nostru. Ne indreptăm agale spre vestiar care mai de care aducându-și contribuția în frigiderul “primarului”. Începe un amplu proces de spălare a suprafeței de joc, se dă eventual cu niște detergent frumos mirositor că venerabilul primar să aibă impresia că se află la iarbă verde, se dezinfectează toalete, yale, porțile de fotbal și nu în ultimul rând vestiarele, unde, până atunci intraseră toți “jegoșii” din Ploiești care erau avizi dupa puțină mișcare.
Ne schimbăm în mare grabă, ca nu cumva să vină “ilustrul” și să ne găsească la locul cu pricina, în timp ce ne simțim biciuiți la fund, precum vacile care vin de la păscut, de către cei care se ocupă de “protocol”.
Un grup de oameni simpli, nu atât de importanți ca primarul
P.S. Ți-aș zice și eu ceva, dar mi-e prea scârbă la ora asta. Îi las doar pe cei pe care i-a alungat omul ăla ca să spele sala, că venea Jim Carici Apașul Londrei să-și miște fizicul. Să pui mâna să scoți tablouri cu tine și să le dai prin școli, să se obișnuiască elevii, de mici, cu penibilul.
