Pârâul Dâmbu a devenit, în ultimele săptămâni, subiect de presă și de revoltă publică. Vegetația crescută spectaculos pe maluri și în zona cursului de apă a transformat porțiuni întregi din oraș într-un decor care amintește mai degrabă de o deltă urbană improvizată decât de o zonă aflată sub ochii unei administrații funcționale.
Dar, dincolo de imaginea cu papură, buruieni și ambrozie, cazul Dâmbu are o miză mult mai serioasă: cine are competența legală să intervină, cine doar vorbește pentru imagine publică și cine încearcă să arunce responsabilitatea în curtea altuia fără să cunoască exact cadrul juridic?
În acest tablou administrativ încâlcit, Observatorul Prahovean a creat o polemică din care primarul “independent” al Ploieștiului a ieșit șifonat. Astfel, declarația directorului SGU Ploiești, Dragoș Machițescu, vine ca o clarificare necesară și, trebuie spus, corect așezată în logica legalității. Machițescu a explicat limpede că SGU Ploiești nu are în administrare albia pârâului Dâmbu și că atribuțiile societății se limitează la zona de un metru de la mal, nu la albie. Mai mult, acesta a precizat că SGU nu poate încheia contracte cu terți pentru lucrări pe un teren pe care nu îl deține în concesiune.
Cu alte cuvinte, directorul SGU nu s-a ascuns după formule vagi, nu a vândut povești administrative și nu a încercat să pară erou cu drujba în mână pe un teren asupra căruia societatea nu are drept legal de intervenție. A spus ceea ce orice administrație serioasă ar trebui să știe înainte de a da ordine: nu lucrezi pe un teren fără acte, nu contractezi lucrări pe o suprafață care nu îți aparține administrativ și nu transformi legalitatea într-o glumă de campanie.
Problema apare în momentul în care primarul Mihai Polițeanu declară că Executivul a solicitat SGU Ploiești să intervină pentru curățarea vegetației de pe malurile Dâmbului, inclusiv printr-un contract cu Penitenciarul Ploiești, după modelul anului trecut. La prima vedere, sună frumos: primarul cere, SGU intervine, orașul respiră. Doar că administrația publică nu funcționează pe bază de impresii, ci pe bază de competențe, contracte, concesiuni, documentații și răspundere juridică.
Aici se vede, încă o dată, slăbiciunea majoră a primarului „independent”: independența politică nu ține loc de cunoaștere administrativă. Iar când un primar cere unei societăți să facă lucruri pe care aceasta spune că nu le poate face legal, întrebarea nu mai este dacă Dâmbu are vegetație, ci dacă municipiul are la vârf un om care înțelege limitele funcției sale.
Machițescu spune clar: albia Dâmbului nu se află în concesiunea SGU Ploiești și nu este inclusă în contractul de delegare. SGU poate interveni exclusiv acolo unde există documentație legală clară: acte de proprietate, intabulare, plan de situație. Este o poziție responsabilă, care arată că directorul SGU înțelege că o societate aflată în subordinea administrației locale nu poate fi împinsă într-o zonă de risc juridic doar pentru ca primarul să dea bine în declarații publice.
În schimb, Mihai Polițeanu pare să trateze problema ca pe un exercițiu de comunicare. A cerut, a solicitat, a invocat un model din anul trecut, a arătat cu degetul spre SGU. Numai că, în administrație, înainte să ceri, trebuie să știi dacă ai dreptul să ceri. Înainte să promiți intervenții, trebuie să verifici cine are competență. Înainte să pasezi responsabilitatea, trebuie să citești contractele, actele de administrare și limitele legale.
Altfel spus, Dâmbu nu a devenit doar o „junglă urbană” de vegetație. A devenit și o oglindă a junglei administrative din Primăria Ploiești, unde primarul independent pare să confunde voința politică personală cu autoritatea legală efectivă.
Declarația lui Dragoș Machițescu are meritul de a pune ordine într-o discuție care risca să fie intoxicată de populism administrativ. Nu SGU poate fi făcut țap ispășitor pentru o albie care nu se află în concesiunea sa. Nu o societate comercială trebuie împinsă să execute lucrări fără suport juridic. Nu directorul SGU trebuie să acopere, prin acțiuni riscante, neclaritățile, întârzierile sau habarnismul Primăriei Ploiești.
Dacă primarul Mihai Polițeanu vrea cu adevărat să rezolve problema Dâmbului, are la dispoziție calea administrativă serioasă: identificarea titularului dreptului de administrare, clarificarea competențelor, solicitări oficiale către instituțiile responsabile, documentație cadastrală, acte clare, hotărâri sau contracte acolo unde legea le cere și intervenții făcute în baza unui temei legal, nu în baza unei declarații de presă.
Ploieștiul nu mai are nevoie de primari care descoperă administrația din mers, cu harta într-o mână și microfonul în cealaltă. Are nevoie de oameni care știu diferența dintre mal și albie, dintre concesiune și dorință, dintre competență legală și ordin transmis pe repede-înainte.
În acest episod, Dragoș Machițescu pare să fi făcut exact ceea ce trebuia să facă un director responsabil: a spus unde începe și unde se termină competența SGU. Mihai Polițeanu, în schimb, pare să fi demonstrat încă o dată că independența afișată electoral nu vindecă lipsa de rigoare administrativă.
Iar Dâmbu, între timp, curge mai departe prin Ploiești, purtând nu doar apă, papură și buruieni, ci și imaginea unei administrații care încă nu a învățat că orașul nu se conduce din declarații, ci din acte, lege și competență.
