Există politicieni care folosesc rețelele sociale pentru a informa cetățenii despre proiecte, investiții și probleme administrative. Există politicieni care le folosesc pentru a răspunde întrebărilor oamenilor. Și există o categorie aparte, mai modernă, mai adaptată vremurilor noastre digitale, în care administrația pare să se confunde treptat cu marketingul politic, iar Facebook devine mai important decât ședința tehnică, raportul de progres sau conferința de presă.
În această categorie pare să se înscrie, din ce în ce mai des, și primarul Ploieștiului, Mihai Polițeanu.
Nu pentru că își critică adversarii politici. Critica politică este legitimă într-o democrație și nimeni nu poate pretinde unui om politic să renunțe la opiniile sale. Problema apare atunci când observi că discursul administrativ începe să fie înlocuit de un limbaj care seamănă mai degrabă cu cel al unei campanii electorale permanente.
La începutul lunii iunie, primarul publica pe pagina sa de Facebook un mesaj intitulat „Ipocriți și fără scrupule”, în care PSD era prezentat drept principalul responsabil pentru o situație socială controversată. Nimic neobișnuit până aici. Politicienii se critică reciproc de când există politica. Numai că, spre deosebire de alte postări obișnuite, această ieșire publică a beneficiat și de un mic ajutor tehnologic.
Capturile din Biblioteca de Reclame Meta arată că exact acel mesaj a fost transformat într-o reclamă sponsorizată, cu rulare începută la data de 5 iunie 2026. Cu alte cuvinte, indignarea nu a fost lăsată să circule singură. A fost ajutată. Împinsă. Amplificată. Promovată către un public mai larg decât cel care urmărește în mod natural pagina primarului.
Este un detaliu interesant, deoarece schimbă puțin perspectiva asupra mesajului. Una este să scrii o postare la nervi, în febra unei dispute politice. Alta este să decizi, după ce ai scris-o, că ea merită și buget de promovare pentru a ajunge la cât mai mulți oameni.
Aici începe partea cu adevărat fascinantă a poveștii.
În mod tradițional, un primar își promovează realizările. Un drum asfaltat. Un pasaj reabilitat. O investiție finalizată. O finanțare atrasă. În cazul de față, însă, instrumentele publicitare ale celei mai mari platforme sociale din lume au fost folosite pentru a împinge în fața cetățenilor un mesaj construit în jurul unor calificative precum „ipocriți”, „fără scrupule” și alte expresii similare adresate adversarilor politici.
Nu putem să nu remarcăm ironia situației. Într-o perioadă în care administrația locală se confruntă cu probleme reale și complicate, de la infrastructură și trafic până la termoficare și salubritate, una dintre postările considerate suficient de importante pentru a fi sponsorizate a fost tocmai cea dedicată războiului cu PSD.
Între timp, tonul discursului pare să fi evoluat. Într-o postare recentă, care nu este dovedită în acest moment ca fiind sponsorizată și trebuie tratată separat, limbajul devine și mai colorat. PSD este acuzat de „abjecție”, „ticăloșie”, „mizerie morală”, iar organizația este descrisă drept „grup infracțional organizat”, în timp ce anumite persoane sunt catalogate drept „cancer pentru Ploiești”.
Citind asemenea formulări, cetățeanul neavizat ar putea avea dificultăți în a înțelege dacă se află pe pagina oficială a primarului municipiului Ploiești sau într-o dezbatere electorală desfășurată cu trei luni înaintea alegerilor. Diferența devine tot mai greu de observat.
Poate că acesta este, de fapt, semnul vremurilor pe care le trăim. În epoca algoritmilor, administrația nu mai este suficient să existe. Ea trebuie să performeze. Nu mai este suficient să rezolve probleme. Trebuie să genereze reacții. Nu mai este suficient să comunice. Trebuie să capteze atenția.
Iar atunci când atenția devine obiectivul principal, tentația de a transforma fiecare dispută politică într-un spectacol sponsorizat devine aproape irezistibilă.
Până la urmă, fiecare primar își stabilește singur prioritățile de comunicare. Unii aleg să promoveze proiecte. Alții aleg să promoveze conflicte. Diferența nu se vede neapărat în bugetul cheltuit pentru reclamă, ci în mesajul pentru care se decide că merită să fie cheltuit acel buget.
Iar în cazul de față, documentele publice ale Meta arată că, pe 5 iunie 2026, mesajul care a primit acest privilegiu nu vorbea despre un pod, un parc, o școală sau o investiție, ci despre „ipocriți și fără scrupule”.
Restul este doar comunicare strategică.
Asta este mult mai aproape de cheia eseistică și ironia elegantă pe care o folosești în textele despre „Republica de sub Castani”: critică, observație, sarcasm fin și concluzie care se construiește gradual, fără rafale de propoziții scurte și fără pamflet de tip tribună politică.
Mai există însă un detaliu care nu trebuie trecut cu vederea. În capturile transmise din Biblioteca de Reclame Meta, pagina „Mihai Polițeanu” apare cu aproximativ 2.300 de rezultate, un volum care, cel puțin numeric, depășește sau concurează cu pagini ale unor politicieni de anvergură națională: Nicușor Dan apare cu aproximativ 2.000 de rezultate, George Simion cu aproximativ 1.400, Sorin Grindeanu cu aproximativ 420, iar Ilie Bolojan cu aproximativ 71. Sigur, această comparație trebuie citită corect: numărul de reclame nu dovedește, prin el însuși, nici suma cheltuită, nici sursa finanțării, nici intensitatea reală a fiecărei campanii. O singură reclamă poate avea un buget uriaș, iar zeci de reclame pot avea bugete modeste. Dar cifra rămâne relevantă pentru altceva: arată apetitul pentru comunicare plătită, pentru multiplicarea mesajului și pentru transformarea paginii personale într-un instrument de prezență digitală susținută. Iar când un politician local ajunge, ca volum de rezultate în Meta Ad Library, în aceeași ligă statistică cu figuri politice naționale, întrebarea nu mai este dacă îi place Facebook-ul, ci cât de mult a ajuns administrația să depindă de el.
