- Solicitare de informații publice transmisă Consiliului Superior al Magistraturii în baza Legii nr. 544/2001
- Delegarea – soluție excepțională sau mod de funcționare permanent?
- Cine propune, cine aprobă și pe ce criterii?
- Datele publice trebuie să permită verificarea, nu doar comunicarea unor concluzii
- O întrebare simplă pentru o instituție fundamentală: cât de temporară a devenit delegarea?
Solicitare de informații publice transmisă Consiliului Superior al Magistraturii în baza Legii nr. 544/2001
Independența Justiției nu poate exista în afara transparenței. O instituție care apără echilibrul puterilor în stat trebuie, la rândul său, să accepte întrebările societății atunci când acestea privesc modul în care sunt ocupate funcțiile de conducere din sistemul judiciar.
În acest context, jurnalistul Eugen Cristescu a transmis Consiliului Superior al Magistraturii o solicitare amplă de informații de interes public, formulată în baza Legii nr. 544/2001, privind utilizarea delegărilor în funcțiile de conducere din instanțe și parchete în perioada 1 ianuarie 2023 – 31 august 2026.
Demersul pornește de la o realitate care ridică întrebări legitime: potrivit datelor furnizate de CSM și preluate în Raportul Comisiei Europene privind statul de drept 2026, în luna ianuarie 2026, din 657 de funcții de conducere din sistemul judiciar, 430 erau ocupate prin delegare, reprezentând 65,44%.
Cifra nu reprezintă, prin ea însăși, o concluzie. Dar reprezintă un semnal public important care obligă la clarificări: cum a ajuns o soluție legală gândită ca una temporară să reprezinte mecanismul prin care sunt ocupate majoritatea funcțiilor de conducere?
Delegarea – soluție excepțională sau mod de funcționare permanent?
Legea prevede delegarea ca un instrument necesar pentru situații în care o funcție de conducere rămâne vacantă și trebuie asigurată continuitatea activității.
Întrebarea de interes public este însă dacă această soluție temporară nu a devenit, în anumite situații, o practică prelungită.
Solicitarea transmisă CSM urmărește să clarifice:
- câte funcții de conducere sunt ocupate prin delegare;
- cât timp au rămas aceste funcții în această situație;
- câte delegări au fost prelungite;
- dacă există funcții ocupate prin delegare mai mult de 12 luni;
- care sunt motivele pentru care anumite posturi nu au fost ocupate prin proceduri definitive.
Cine propune, cine aprobă și pe ce criterii?
Un alt aspect important al demersului îl reprezintă mecanismul decizional.
Solicitarea urmărește identificarea documentelor care au stat la baza delegărilor:
- propunerile formulate;
- motivările acestora;
- referatele întocmite de structurile de specialitate;
- hotărârile Secției pentru judecători și ale Secției pentru procurori;
- criteriile utilizate în analizarea acestor situații.
Transparența nu înseamnă contestarea autorității unei instituții. Înseamnă posibilitatea societății de a înțelege cum sunt luate deciziile într-un domeniu care influențează direct încrederea cetățenilor în actul de justiție.
Datele publice trebuie să permită verificarea, nu doar comunicarea unor concluzii
Solicitarea a fost formulată astfel încât informațiile să fie furnizate, acolo unde există evidențe electronice, în format editabil Excel sau CSV, pentru a permite analiza obiectivă a datelor.
Nu sunt solicitate opinii, interpretări sau aprecieri. Sunt solicitate documente administrative și date statistice aflate în posesia unei instituții publice.
În cazul în care anumite informații sunt exceptate de la comunicare, solicitarea cere aplicarea principiului transparenței maxime: comunicarea părților accesibile și indicarea concretă a temeiului legal pentru orice restricție.
O întrebare simplă pentru o instituție fundamentală: cât de temporară a devenit delegarea?
CSM are un rol esențial în arhitectura statului român. Tocmai de aceea, activitatea sa trebuie analizată cu același standard de transparență pe care societatea îl solicită tuturor instituțiilor publice.
Demersul jurnalistic nu urmărește contestarea independenței Justiției, ci exercitarea unui drept fundamental: accesul cetățeanului la informații despre modul în care sunt administrate instituțiile publice.
Pentru că într-un stat de drept, încrederea nu se cere. Se construiește prin transparență.
Eugen Cristescu
Jurnalist Intransigent.ro
