La nici 24 de ore de la scrierea unui punct de vedere legat de PMP ( vezi AICI), Andrei Volosevici pe care l-am sprijinit la parlamentare, a trecut la amenintari voalate. Nimic nou.
La cateva ore dupa ce am postat materialul am primit telefoane de pe numar privat si banuiesc de la cine erau, pentru ca persoanei ii place sa se bage in seama, sa se creada importanta desi nu reprezinta nimic. Sau reprezinta, un exemplu viu al minciunii, al inselatoriei, al ipocriziei, al incompetentei pornita dintr-o educatie si un anturaj precare. Iarasi, nimic nou.
Nu-mi place sa scriu despre discutiile pe care le am cu diverse persoane, dar de data asta nu am incotro pentru ca am fost amenintat. Elegant, cu un “ am si eu variante de lucru”, dar tot amenintare se cheama.
Istoria ar fi cam asa. La primele orele ale diminetii m-am trezit cu un telefon de la senatorul Andrei Volosevici care radea nervos si imi spunea despre articolul scris de mine. L-am intrebat daca l-a citit si a recunoscut ca nu, fapt pentru care l-am invitat sa il citeasca si sa nu aplece urechea la ce ii spun cei din jur, dupa care discutam. Sincer, nu credeam ca e atat de usor manipulabil, pentru ca textul este o analiza politica, atat cat ma pricep si eu. A citit si m-a sunat din nou. A recunoscut ca partial este adevarat, adica PMP este izvorat dintr-o ura colegiala, dar…
Ce sublinia Andrei Volosevici ca nu as intelege eu era asa: “Si daca voi fi la aceeasi masa cu Roberta, nu inseamna ca fac aceeasi politica”. Asta o poate spune persoanei la care faceam referire mai sus, pentru ca nu o duce capul, nu mie. Deoarece, findca, pentru ca odata asezati la aceeasi masa, amandoi veti sustine aceleasi idei. Poate doar in lumea ta imaginara, in politica pe care o duci pe Facebook poate exista un scenariu ca asta. Daca PMP va fuziona cu PDL asa cum am prezis, Roberta va fi din nou seful tau si tu vei fi, din nou, un mielusel sau un renegat, care va scanci pe Facebook.
Ma rog, conversatia s-a terminat in termeni amicali, desi il simteam pe senator ca era nervos. Poate se simtea tradat, poate a fost alimentat sa se simta asa. E problema domniei sale, asa cum este problema mea ca nu mai cred in promisiunile lui Volosevici, atata timp cat nu a fost in stare sa isi respecte una singura pe care mi-a facut-o, in urma cu aproape doi ani.
Desi credeam ca subiectul s-a incheiat, m-am trezit cu un nou telefon, in care se facea referire la poza din finalul articolului mentionat, care l-a deranjat pe senatorul care imi arunca printre dinti ca “am si eu variante de lucru”. Inainte de a incheia ii spun senatorul ca ii doresc sa aiba el viata mea, sa vada cum e si, mai mult, intai sa se dea cocos la Roberta si dupa aia la mine. Iar cand aduce pe cineva langa el sa-i ceara CV-ul, sa nu faca asa cum am facut eu, ca se va frige la fel ca mine. Apropo, vreau si eu acel CV.
Se pare ca am declansat un razboi. Nu stiam ca nu pot sa scriu despre PMP sau Andrei Volosevici sau poate ca adevarul doare atunci cand e spus inainte de a se intampla, mai mult decat o poza cu doi urangutani care se pupa in fund.
Andrei dragule, sa nu te dezminti, sa folosesti tot arsenalul pe care il ai in dotare si pe care l-ai folosit si in campaniile tale electorale, mai ales la cea de la primarie. Fa-ma important, dar ai grija sa nu ajungi sa imi dai dreptate, iar dupa aia sa vii sa spui ca ai gresit, ca nu mai cred in vorbele tale.
Sa-nceapa razboiul si sa vedem variantele de lucru!
P.S. Nu regret ca te-am sprijinit, ci ca am crezut in tine.
