Potrivit OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare unele persoane din cadrul companiilor raspund in solidar cu firma care are datorii.
Dincolo de aceste prevederi, in OUG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare nu se precizeaza cum vor raspunde acele persoane in fata organelor fiscale.
Pentru a „clarifica” aceasta situatie, ANAF a emis Ordinul nr. 127/2014 prin care a aprobat Instructiunile privind aplicarea procedurii de angajare a raspunderii solidare. Documentul a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2014 si a intrat in vigoare la aceeasi data. Conform acestui act normativ, persoanele care raspund in solidar cu firma pentru datoriile acesteia sunt administratorul si asociatul/asociatii firmei.
Potrivit articolului 27 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, “pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod”, raspund in solidar cu acesta anumite persoane, printre care si administratorii societatilor comerciale.
In conditiile prevazute la art. 27 (alin. 2) literele b, c, d, e din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu Ordinul ANAF nr. 127/2014, administratorul/ asociatul firmei poate sa raspunda in solidar pentru obligatiile de plata ale debitorului declarat insolvabil.
In sensul articolului 176dinOUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, “este insolvabil debitorul ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile”.
Asadar, insolvabilitatea unei societati se poate declara de ANAF, atunci cand firma se afla in imposibilitatea de a efectua plati.
Potrivit articolului 27 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, administratorul/asociatul raspunde in solidar cu societatea, daca:
a) a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea, cu rea-credinta, sub orice forma, a activelor debitorului;
b) in perioada exercitarii mandatului, cu rea-credinta, nu si-a indeplinit obligatia legala de a cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate;
c) cu rea-credinta, a determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale;
d) cu rea-credinta, a determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fara ca acestea sa fie cuvenite debitorului.
Coroborand insolvabilitatea persoanei juridice debitoare, prin instrainare sau ascundere, cu Ordinul ANAF nr. 127/2014 arat ca, de exemplu, administratorul raspunde in solidar cu firma, daca transfera contracte sau bunuri catre o alta companie controlata de el sau de apropiati ai acestuia. In plus, in aceasta situatie, raspunderea este impusa in conditiile in care transferul opereaza fara a exista o plata sau o prestatie echivalenta din partea societatii cumparatoare, iar societatea vanzatoare care instraineaza are obligatii fiscale neachitate si este evident ca in lipsa activelor nu se va mai putea derula o activitate care sa duca la achitarea debitelor ori nu se va mai putea derula o executare silita din care sa se acopere debitele fiscale restante, a adaugat avocatul.
In cazul in care administratorul este obligat sa ceara insolventa firmei, dar nu a facut acest lucru, in concordanta cu Ordinul ANAF nr. 127/2014, in situatia in care exista debite fiscale, iar societatea este in incetare de plati, se sanctioneaza administratorul care nu a cerut insolventa. In acest caz, reaua-credinta este demonstrata de instrainarea de bunuri pentru a se sustrage unei proceduri de executare silita.
Potrivit Ordinului ANAF nr. 127/2014, nedeclararea sau neachitarea obligatiilor fiscale poate insemna ca, desi exista un termen la care trebuia depusa aceasta declaratie, ea nu a fost facuta in conditiile in care administratorul stia ca are aceasta obligatie.
Neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale poate fi imputabila, atunci cand administratorul/asociatul dispune de fonduri suficiente, atat pentru derularea activitatii, cat si pentru achitarea sumelor datorate la stat, si, totusi, nu efectueaza platile catre ANAF. In cazul in care administratorul determina restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fara ca acestea sa fie cuvenite debitorului, mentionez ca, potrivit Ordinului ANAF nr. 127/2014, acesta inregistreaza in contabilitate facturi purtatoare de TVA, desi stie ca nu este legal si desi cunoaste faptul ca nu i s-a prestat nici o activitate. Scopul este doar reducerea TVA-ului de platit catre stat sau chiar obtinerea de rambursari necuvenite.
In toate cazurile de mai sus, reaua-credinta este elementul definitoriu care atrage raspunderea solidara.
Legiuitorul incearca sa sanctioneze situatiile in care se poate demonstra intentia administratorului manifestata, prin actiune sau omisiune, cu scopul de a sustrage societatea pe care o administreaza de la plata obligatiilor fiscale. Pe de alta parte, apare evident ca inexistenta acestui element poate duce la exonerarea administratorului.
Conditia esentiala pentru angajarea raspunderii solidare a administratorilor/ asociatilor este ca acestia sa fi determinat cu rea credinta nedeclararea si/sau neplata la scadenta a obigatiilor fiscale. Astfel ca, reaua credinta trebuie dovedita, nu doar afirmata, si trebuie sa existe la momentul la care obligatiile trebuia/puteau fi declarate si platite.
Spre deosebire de insolventa, care se stabileste de catre instanta si creditorii debitorului, in cazul raspunderii solidare prevazut in OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ANAF-ul poate stabili starea de insolvabilitatea a debitorului in urma analizei unor documente. Dupa aceasta analiza, ANAF-ul incheie un proces verbal de declarare a starii de insolvabilitate.
In vederea stabilirii raspunderii solidare in persoana administratorului/ asociatului, organul fiscal va intreprinde anumite activitati ce constau in identificarea, evaluarea si gestionarea tuturor documentelor relevante ce vor sta la baza demararii procedurii de angajare a raspunerii solidare.
Mai exact, conform Ordinului ANAF nr. 127/2014, pentru ca institutia sa demareze procedura de angajare a raspunerii solidare se impune verificarea urmatoarelor:
a) documente referitoare la declararea insolvabilitatii debitorului;
b) acte si fapte din care sa rezulte reaua-credinta a persoanelor fizice sau juridice a caror raspundere va fi angajata;
c) documente referitoare la istoricul persoanei juridice debitoare: obiect de activitate, modificarile actului constitutiv, capital social, majorari de capital, sediul social sau modificari ale acestuia, administratori, actionari, directori, cenzori, hotarari ale adunarii generale a actionarilor si altele;
d) documente referitoare la istoricul codebitorilor;
e) documente privind originea debitelor, respectiv decizii de impunere, rapoarte de inspectie fiscala, evidenta pe platitori, declaratii fiscale si altele;
f) date din evidenta proprie (RECOM, Dispecer 3, Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara etc.).
Potrivit Ordinului ANAF nr. 127/2014, in situatia raspunderii solidare a administratorului societatii care a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea, cu rea-credinta, sub orice forma, a activelor debitorului, asa cum este precizat in art 27 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal va avea in vedere urmatoarele aspecte:
a) identificarea administratorilor care detineau cu orice titlu bunurile mobile/imobile proprietatea debitorului declarat insolvabil;
b) constatarea faptului ca administratorul a realizat, cu rea-credinta, instrainarea ori ascunderea sub orice forma a bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, atat in fapt, prin schimbarea locului bunului astfel incat acesta sa nu mai poata fi supus executarii silite, cat si in evidentele contabile ale debitorului declarat insolvabil;
c) constatarea faptului ca intre starea de insolvabilitate si instrainarea ori ascunderea bunurilor exista o legatura de cauzalitate;
d) constatarea faptului ca instrainarea bunurilor mobile si/sau imobile a fost realizata direct sau indirect ori mijlocita/facilitata de administratorul care va fi declarat responsabil si care a actionat cu rea-credinta, provocand astfel insolvabilitatea persoanei juridice debitoare.
Potrivit acestui act normativ, analiza celor aratate mai sus se va efectua, dupa caz, pe baza tuturor documentelor identificate de catre organul fiscal cu competente in executarea silita, cum ar fi copii conforme cu originalul a actelor de instrainare a bunurilor mobile si/sau imobile din proprietatea persoanei juridice debitoare, contracte de vanzare-cumparare, contracte de donatie, contracte de schimb, acte de dare in plata, actele de asociatiune in participatiune, actele privind aportul in natura la capitalul social al altei persoane juridice, actele privind cesiuni de creanta, precum si orice acte relevante in acest sens.
In plus, conform Ordinului ANAF nr. 127/2014, cazurile de ascundere cu rea-credinta a bunurilor, in caz de insolventa, pot fi unele dintre urmatoarele:
a) schimbarea locului bunului mobil astfel incat sa nu mai poata fi gasit, atat in fapt, cat si in drept;
b) ascunderea bunurilor mobile si/sau imobile sub orice forma, atat in fapt, cat si in drept, pentru a nu mai putea face obiectul procedurii de executare silita;
c) nedeclararea bunurilor mobile si/sau imobile, in special mobile necorporale ale debitorului la solicitarea organului fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal.
Solidaritatea este o garantie pentru realizarea creantei, impotriva riscului insolvabilitatii, instituind obligatia pentru fiecare debitor solidar de a repara intreg prejudiciul.
Creditorul solidar, in speta ANAF, in temeiul raspunderii solidare instituite de prevederile art. 27 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, obliga debitorul solidar la executarea in intregime a prestatiei la care are dreptul creditorul.
Referitor la administratorul/asociatul care nu cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate, pentru a considera ca acesta este responsabil soliar la plata obligatiilor, este necesar sa se dovedeasca ca scoaterea din gestiune sau instrainarea activelor s-a realizat cu rea-credinta, fapt ce a condus la intrarea in stare de insolvabilitate a societatii.
Asadar, daca o persoana a avut calitatea de asociat si administrator al unei societati declarate insolvabila, intr-o perioada in care din patrimoniul acesteia au fost instrainate o parte din bunuri, fara a se face dovada ca sumele obtinute din aceste operatiuni au fost folosite pentru stingerea obligatiilor fiscale sau in interesul acestei societati, face sa fie indeplinite conditiile prevazute in OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, conducand, astfel, la angajarea raspunderii solidare a administratorului societatii debitoare. Conditia privitoare la reaua-credinta este in acest caz indeplinita, aceasta rezultand din instrainarea respectivelor bunuri fara ca sumele obtinute sa revina societatii careia ii apartineau pentru stingerea obligatiilor fiscale. In acest sens, se poate consulta Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 2964, din 7 martie 2013.
Impartasim experienta neplacuta ca, de multe ori, organul fiscal nu este un partener corect care respecta legea si, de aceea, aplicarea acesteia va da posibilitatea organelor fiscale sa savarseasca abuzuri ce constau in lipsa notificarii prealabile a persoanei in cauza, la emiterea deciziei fara ca aceasta sa fie comunicata, trecandu-se direct la masuri de executare silita, cum ar fi poprirea conturilor fara parcurgerea etapelor preliminare prevazute de lege.
Avocat Mihaela RADULESCU
