Spre indignarea unora am decis sa dau replica acestor rautati care de cateva zile sunt in centru atentiei cu povestea repatrierei doamnei Ciobanu.
Totul se pare ca a inceput de la o poza cu mesajul unde am scris ca “putem pune si adaosul nostru, chieltuielile pentru acte si umblatura (benzina)”. Evident ca aceasta discutie era exact inainte sa incepem racolta, o contactasem pe Simona Ciobanu explicandu-i, telefonic, dificultatile, avantajele si dezavantajele acestor actiuni. Asa cum explicasem ca primaria pune la dispozitie gratis locul in cimitir, cruce si scoaterea din morga, a insistat ca isi doreste sa-si duca mama la Constanta, a fost instiintata ca asociatia nu dispune de fonduri si noi vom avea mici chieltuieli de benzina pentru deplasare, singura modalitate rapida este sa adunam prin “umblatura” suma estimata la inceput de acea firma de pompe funebre. Pretul mi sa parut cam mare atunci am hotarat sa contactez mai multe firme pentru a suporta costuri mai mici fata de cel initial, 3500 euro, cam toate se invarteau la acelasi pret, din pacate in acea perioada murise alt cetatean roman, un baiat de 19 ani, cerusem firmei de la Milano sa se faca o reducere pentru doi morti, s-a ajuns undeva la 2700 euro. Inainte discutasem telefonic cu doamna Simona Ciobanu si despre o eventuala procura, pentru-ca nu vroia sa vina in Italia, sa o avem o imputernicire din partea familiei, asa ca hotarase sa faca procura cu tatal sau in Navodari, cerandu-mi copia documentului de identitate si codul fiscal al asociatiei, fizic nu a fost prezent nici un reprezentant legal al asociatiei cand s-a intocmit actul notarial, s-a ocupat ea de tot. Am insistat sa vina in Italia sa-si vada mama ca totusi, prezenta ei este esentiala. Ba mai mult si doamna Cosma Mihaela mi-a afirmat ca era bulversata de indiferenta fetei, ma rugase sa vorbesc prin telefon si sa insist si eu sa vina in Italia, atunci fiind pentru prima data in magazin cand intrasem in contact cu familiarii doamnei decedate. Simona, mi-a explicat ca nu avea curajul sa isi vada mama moarta si nu vroia sa il vada sub nici o forma pe prietenul mamei ei, cu care traia de 7-8 ani. Dupa 3 zile a venit la Parma, am dus impreuna cu ea pusculitele la magazine si baruri, evident nu toti au acceptat sa punem pusculite, doar un magazin si un bar au fost de acord sa ajute in afara de cel a doamnei Cosma Mihaela, am fost cu ea la primarie, la spital, la cimitir, unde a fost necesar sa isi rezolve problemele, in afara de banca si Inps. I-am spus ca poate sa recupereze niste banuti pentru anii de munca in Italia a mamei, era la curent cu totul a spus ca prefera sa le rezolve singura cu familia ei, spre norocul meu Simona este o buna cunoascatoare de limba italiana. In aceeasi perioada trebuia sa se inaugureze o discoteca romaneasca langa Parma, patroana localului venise si ea la magazin sa faca donatie si sa cumpere produse pentru pregatirea bufetului cu traditii romanesti, ba chiar mai mult s-a oferit sa faca racolta de bani in ajutorarea repatrierii mamei Simonei in interiorul localului, dar nu s-a mai facut nimic. Referitor la alte pusculite din alte magazine, baruri si alte localitati nu au fost expuse nici o pusculita in afara de cele mentionate, se poate afla usor daca este sau nu adevarat, contactand direct proprietarii. S-a inlocuit de 2 ori pusculitele de la celalant magazin romanesc pentru-ca se umpluse primul dupa 2 zile, chiar si doamna Cosma inlocuise pusculitele cu cele deja umplute, impreuna cu Simona am fost si am luat pusculita si am pus-o pe cea noua, dupa care imediat ne-am dus in magazinul doamnei Mihaelei Cosma avand si lista cu nominativele persoanelor care au facut donatii, pentru-ca acolo se hotarase baza desfacerii si numaratoarei. A doua zi am ridicat si pe a doua pusculita de la magazinul romanesc, am dus-o la doamna Mihaela Cosma, ziua in care am hotarat sa ne retragem din aceasta “campanie de ajutorare” acolo erau circa 100 de euro. Sunasem la bar unde lasasem si acolo o pusculita, mi se spunea ca lumea nu punea bani, foarte putin, o rugasem pe prietena mea sa aduca pusculita daca nu doneaza nimeni nimic, venise cand deja Simona plecase, erau doar 6 euro.
Ca asociatie pusesem afise cu foi “in carta intestata” ca fiecare persoana sa isi treaca numele prenumele si suma donata sa aratam transparenta acestor actiuni, sa se stie exact cati bani sau strans, ce chieltuieli au fost, dar nimeni nu a facut-o, au hotarat fiecare cum a vrut punand oamenii sa treaca doar numele si semnatura fara suma. Pe contul meu am primit suma de 150 de euro de la o prietena din Roma, 200 de euro de la biserica penticostala , fiecare a donat cat a putut.
Ce pot sa ìi reprosez doamnei Ecaterinei Spataru, sa inceteze cu aberatiile eronate, nu a participat alaturi de noi si nu a fost prezenta la racoltarea banilor, o singura data o vazusem cu copilul la numaratoarea banilor in magazin.
Consider ca implicarea cu sufletul la aceasta binefacere s-a demonstrat in mod evident, si sunt ferm convinsa ca fiecare se simte cu inima impacata fata de Dumnezeu! Este adevarat cu totii am fost septici, sa exagerat cu acuzatii, cu vorbe aruncate in vant mai ales din partea altor raufacatori care nici macar nu au fost prezenti, nestiind sa faca altceva decat sa denigreze imaginea celor care intr-adevar fac fapte pozitive.
Esentialul si importanta a fost finalul, romanii si moldovenii nu au fost indiferenti in astfel de cazuri, iar corpurile neinsufletite a doamnei Rodica Ciobanu si a tanarului Alexandru Marius Sorin se pot odihni in pace pe plaiurile romanesti.
