Da, Codul de procedură penală permite înlocuirea arestării preventive cu controlul judiciar pe cauțiune. Inclusiv în situația în care se află acum Călin Georgescu. Dar trebuie lămurit din capul locului un lucru: în România nu funcționează sistemul american în care inculpatul „plătește cauțiunea și pleacă acasă”. Mai întâi judecătorul trebuie să considere că privarea de libertate poate fi înlocuită cu o măsură mai puțin severă. Abia apoi stabilește cauțiunea.
Subiectul merită explicat tocmai pentru că în spațiul public se vorbește despre un presupus prejudiciu de 1,1 milioane de euro, ceea ce poate crea impresia că o eventuală cauțiune ar trebui să aibă aceeași valoare.
Legea nu spune așa ceva.
Mai mult, Codul de procedură penală reglementează expres situația în care o persoană aflată deja în arest preventiv solicită să fie pusă în libertate sub control judiciar pe cauțiune.
Unde se află cazul Călin Georgescu
La 22 septembrie 2026, Tribunalul București a respins propunerea DIICOT de arestare preventivă și a dispus față de Călin Georgescu măsura controlului judiciar pentru 60 de zile. Ancheta vizează, potrivit informațiilor publice, acuzații de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
O săptămână mai târziu, pe 29 septembrie, Curtea de Apel București a admis contestația DIICOT, a desființat soluția Tribunalului și a dispus arestarea preventivă pentru 30 de zile. Hotărârea a fost luată într-un complet de divergență și este definitivă în ceea ce privește acea contestație.
Aceasta este situația procesuală de la care trebuie pornită.
Și tot de aici apare întrebarea:
Poate apărarea să ceară acum înlocuirea arestării preventive cu controlul judiciar pe cauțiune?
Răspunsul juridic este: da.
Aceasta nu înseamnă însă că judecătorul este obligat să admită cererea.
Codul spune explicit că arestul poate fi înlocuit cu control judiciar pe cauțiune
Textul central este art. 242 din Codul de procedură penală.
Potrivit alin. (2), o măsură preventivă poate fi înlocuită, inclusiv la cererea inculpatului, cu o măsură mai ușoară atunci când, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, judecătorul apreciază că măsura mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului procesual.
Dar legea merge chiar mai departe.
Art. 242 alin. (10) vorbește exact despre:
„înlocuirea măsurii arestării preventive […] cu măsura controlului judiciar pe cauțiune”.
Dacă judecătorul consideră cererea întemeiată, o admite mai întâi în principiu, stabilește cuantumul cauțiunii și acordă inculpatului un termen în care aceasta trebuie depusă.
Dacă suma este consemnată în termen, conform alin. (11), judecătorul admite înlocuirea arestării preventive, stabilește obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte și dispune punerea sa de îndată în libertate, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Așadar, mecanismul există și este cât se poate de explicit.
Ce este, de fapt, cauțiunea
Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii.
Cauțiunea nu este prețul libertății și nici o plată anticipată a presupusului prejudiciu.
Art. 217 alin. (4) CPP stabilește funcția sa juridică: cauțiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal și respectarea obligațiilor care îi sunt impuse.
Ea poate consta fie într-o sumă de bani, fie într-o garanție reală mobiliară sau imobiliară, în limita sumei stabilite de organul judiciar.
Prin urmare, afirmația simplistă „este acuzat de 1,1 milioane de euro, deci trebuie să plătească 1,1 milioane de euro cauțiune” nu are suport în Codul de procedură penală.
Atunci cum se stabilește suma?
Art. 217 alin. (2) este foarte clar.
Cauțiunea este de minimum 1.000 de lei, iar valoarea sa se determină raportându-se la:
gravitatea acuzației, situația materială a inculpatului și obligațiile legale ale acestuia.
Observați ce NU apare în această enumerare:
nu scrie că valoarea cauțiunii trebuie să fie egală cu prejudiciul.
Nu există nici formula „10% din prejudiciu”, „20% din prejudiciu” sau orice alt procent obligatoriu.
Asta înseamnă că, în cazul Georgescu, suma de 1,1 milioane de euro despre care vorbește acuzarea constituie un element relevant pentru evaluarea gravității dosarului, dar nu reprezintă baza unei operații matematice prin care se determină automat cauțiunea.
Și mai trebuie făcută o precizare esențială: cei 1,1 milioane de euro reprezintă suma despre care acuzarea și persoana vătămată susțin că ar constitui prejudiciul. Nu există în acest moment o hotărâre definitivă care să stabilească vinovăția lui Călin Georgescu sau existența definitivă a unui prejudiciu datorat de acesta. Prezumția de nevinovăție continuă să funcționeze.
Potrivit informațiilor publice, ancheta a pornit de la plângerea unui om de afaceri care susține că ar fi transferat în total 1,1 milioane de euro în contextul unei operațiuni prin care urma să fie obținută o finanțare bancară. Acestea sunt acuzațiile aflate în cercetarea organelor judiciare, nu fapte stabilite prin condamnare definitivă.
Cât ar putea fi cauțiunea lui Călin Georgescu?
Aici trebuie să fim foarte exacți.
Nimeni nu poate calcula juridic în acest moment suma pe care ar stabili-o judecătorul.
Putem însă determina un ordin de mărime folosind criteriile legale și practica publică existentă.
În dosare recente, DNA a stabilit cauțiuni de 500.000 de lei pentru persoane cercetate pentru infracțiuni economice sau de corupție. Într-un alt dosar, valoarea a fost de 1.000.000 de lei.
Există și cauțiuni mult mai mari. În cazul fostului ministru al Finanțelor Sebastian Vlădescu, DNA a fixat în 2018 o cauțiune de 1.000.000 de euro. În dosarul fostului primar Daniel Tudorache a existat, de asemenea, un control judiciar pe cauțiune în valoare de 1 milion de euro.
Aceste exemple nu sunt „precedente” obligatorii pentru judecătorul din cauza Georgescu.
Demonstrează însă un lucru important: cauțiunile nu sunt calculate prin aplicarea unui procent standard asupra prejudiciului.
Dacă transformăm cei 1,1 milioane de euro despre care se discută în dosar, vorbim în prezent de aproximativ 5,8 milioane de lei.
O cauțiune egală cu întreaga sumă pretinsă — aproximativ 5,8 milioane lei — este teoretic posibilă, întrucât legea nu stabilește un plafon maxim.
Dar legea nu obligă judecătorul să facă acest lucru.
Pe baza criteriilor legale și a practicii publice pe care am verificat-o, un interval pur orientativ de analiză pentru un asemenea dosar ar putea fi de aproximativ 500.000 – 1.500.000 de lei, cu suma de aproximativ 1.000.000 de lei drept reper util pentru discuție.
Subliniem: aceasta este o estimare jurnalistico-juridică, nu o sumă prevăzută de lege și, cu atât mai puțin, o predicție asupra soluției pe care ar adopta-o un judecător.
Elementul aparte al cazului Georgescu
Există însă o particularitate procesuală care nu poate fi ignorată.
Cu numai șapte zile înainte ca Curtea de Apel să dispună arestarea, Tribunalul București analizase propunerea DIICOT și concluzionase că arestarea preventivă nu este necesară, considerând suficient controlul judiciar pentru 60 de zile.
Ulterior, Curtea de Apel a ajuns la concluzia opusă și a dispus arestarea preventivă.
Din punct de vedere juridic, existența primei soluții nu obligă un alt judecător să admită o viitoare cerere de înlocuire.
Dar reprezintă un element pe care apărarea îl poate invoca: în același dosar, un judecător a considerat deja că scopurile procesului penal pot fi realizate fără privarea de libertate.
Pe de altă parte, DIICOT poate răspunde că instanța superioară tocmai a analizat situația și a considerat necesară arestarea preventivă.
Acesta este conflictul juridic real.
Controlul judiciar pe cauțiune nu înseamnă libertate fără condiții
În cazul admiterii unei asemenea cereri, Călin Georgescu nu ar deveni pur și simplu „liber”.
Controlul judiciar presupune obligații și restricții.
Pot fi stabilite obligații privind prezentarea la organele judiciare, prezentarea la poliție conform unui program de supraveghere, interdicția de a părăsi o anumită limită teritorială, interdicția de a comunica cu anumite persoane, martori sau coinculpați și alte restricții permise de lege.
Iar cauțiunea funcționează tocmai ca garanție suplimentară.
Mai mult, art. 217 CPP prevede că, dacă inculpatul încalcă cu rea-credință obligațiile sau apare suspiciunea rezonabilă că a săvârșit intenționat o nouă infracțiune în condițiile prevăzute de lege, controlul judiciar pe cauțiune poate fi înlocuit din nou cu arestul la domiciliu sau cu arestarea preventivă.
Există, deci, o cale legală pentru ieșirea din arest?
Da.
Nu este o speculație și nici o interpretare forțată.
Este o procedură scrisă expres în Codul de procedură penală.
Apărarea poate solicita înlocuirea arestării preventive cu controlul judiciar pe cauțiune, în temeiul art. 242 CPP.
Judecătorul trebuie apoi să analizeze dacă, ținând cont de situația concretă a dosarului și de conduita procesuală a inculpatului, această măsură mai puțin severă este suficientă. Dacă răspunsul judecătorului este afirmativ, acesta stabilește cuantumul cauțiunii. După depunerea ei în termen, legea permite punerea inculpatului în libertate sub control judiciar.
Nu există însă niciun drept automat de a cumpăra libertatea.
Și niciun tabel legal care să transforme prejudiciul de 1,1 milioane de euro într-o anumită cauțiune.
