- Ce înseamnă dezechilibrul energetic al Pământului
- Oceanele preiau peste 91% din excesul de căldură
- Nivelul mărilor este cu aproximativ 11 centimetri mai ridicat decât în 1993
- Concentrațiile gazelor cu efect de seră continuă să crească
- Ultimii 11 ani sunt cei mai călduroși din istoria măsurătorilor
- Datele din 2026 confirmă persistența acumulării de căldură
- Ce înseamnă aceste evoluții pentru România
- Ce nu spune, de fapt, raportul OMM
- O criză măsurabilă, nu o profeție apocaliptică
Sistemul climatic al Pământului a ajuns mai dezechilibrat decât în orice alt moment al perioadei acoperite de măsurătorile moderne. În anul 2025, diferența dintre energia solară absorbită de planetă și energia pe care Pământul o poate elimina înapoi în spațiu a atins cel mai ridicat nivel din seria de observații începută în 1960.
Avertismentul apare în raportul „State of the Global Climate 2025”, publicat de Organizația Meteorologică Mondială la 23 martie 2026. Documentul nu anunță dispariția imediată a condițiilor de viață și nici un sfârșit apropiat al planetei, dar arată că Pământul acumulează continuu căldură, iar efectele acestei acumulări vor continua timp de sute sau chiar mii de ani.
Ce înseamnă dezechilibrul energetic al Pământului
Într-un sistem climatic stabil, cantitatea de energie primită de la Soare este aproximativ egală cu energia radiată de Pământ înapoi în spațiu.
Creșterea concentrațiilor de dioxid de carbon, metan, protoxid de azot și alte gaze cu efect de seră împiedică însă o parte din căldură să părăsească atmosfera. Planeta primește astfel mai multă energie decât poate elimina, iar diferența rămâne în sistemul climatic.
Această energie suplimentară nu se traduce numai prin temperaturi mai ridicate ale aerului. Ea încălzește oceanele, solul și atmosfera, topește ghețarii și calotele glaciare, ridică nivelul mărilor și alimentează condițiile în care valurile de căldură, secetele sau precipitațiile extreme pot deveni mai severe.
Un studiu comun NASA–NOAA stabilise deja că dezechilibrul energetic al Pământului s-a dublat aproximativ între 2005 și 2019. Cercetătorii au ajuns la această concluzie comparând măsurătorile sateliților NASA cu datele furnizate de rețeaua globală de balize oceanice Argo.
Concluzia fundamentală a IPCC este lipsită de echivoc: activitățile umane, în principal prin emisiile de gaze cu efect de seră, au provocat încălzirea globală observată. Nu orice furtună, secetă sau zi caniculară este produsă exclusiv de schimbările climatice, dar încălzirea sistemului modifică probabilitatea și intensitatea multor fenomene extreme.
Oceanele preiau peste 91% din excesul de căldură
Cea mai mare parte a energiei suplimentare nu rămâne în atmosfera în care trăim, ci ajunge în oceane.
Potrivit OMM, peste 91% din excesul de căldură acumulat de sistemul climatic este stocat în oceane. Aproximativ 5% încălzește suprafețele continentale, circa 3% contribuie la încălzirea și topirea gheții, iar numai aproximativ 1% încălzește atmosfera.
În 2025, conținutul de căldură al oceanelor până la adâncimea de 2.000 de metri a atins cel mai ridicat nivel din seria de măsurători începută în 1960. A fost al nouălea an consecutiv în care s-a stabilit un nou record.
Ritmul încălzirii oceanelor în perioada 2005–2025 a fost de peste două ori mai mare decât cel observat între 1960 și 2005. Oceanele au acumulat anual între 11 și 12,2 zettajouli de energie — o cantitate echivalentă cu aproximativ de 18 ori consumul anual de energie al întregii omeniri.
Încălzirea oceanelor are efecte majore: apa se dilată, nivelul mărilor crește, ecosistemele marine sunt afectate, oxigenarea apei se reduce, iar furtunile tropicale pot găsi cantități mai mari de energie și umiditate disponibile.
Aproximativ 90% din suprafața oceanică mondială a trecut, în cursul anului 2025, prin cel puțin un episod de caniculă marină, în pofida condițiilor La Niña care au avut temporar un efect de răcire asupra temperaturii medii globale.
Nivelul mărilor este cu aproximativ 11 centimetri mai ridicat decât în 1993
Nivelul mediu global al mărilor s-a situat în 2025 la valori comparabile cu recordul stabilit în 2024 și a fost cu aproximativ 11 centimetri mai ridicat decât la începutul măsurătorilor satelitare, în 1993.
Creșterea este produsă atât de dilatarea apei încălzite, cât și de topirea ghețarilor și a calotelor glaciare. OMM precizează că ritmul ridicării nivelului mării după 2012 este mai mare decât cel înregistrat între 1993 și 2011.
Aceste modificări nu pot fi oprite instantaneu, chiar dacă emisiile ar scădea rapid. Încălzirea oceanelor, creșterea nivelului mării și modificările produse în adâncurile oceanice vor continua timp de secole, iar unele efecte sunt considerate ireversibile la scara a sute sau mii de ani.
Concentrațiile gazelor cu efect de seră continuă să crească
Datele globale consolidate pentru 2024 arată că nivelul dioxidului de carbon din atmosferă a ajuns la valori nemaiîntâlnite în cel puțin două milioane de ani. Concentrațiile de metan și protoxid de azot sunt cele mai ridicate din cel puțin ultimii 800.000 de ani.
Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a Statelor Unite a calculat pentru 2024 o concentrație medie globală de 422,8 părți per milion pentru dioxidul de carbon. Creșterea măsurată între 1 ianuarie 2024 și 1 ianuarie 2025 a fost de 3,72 ppm, cea mai mare creștere anuală înregistrată de rețeaua NOAA și cu 27% mai mare decât precedentul record, din 2015.
Influența de încălzire produsă de gazele cu efect de seră cu durată lungă de viață a crescut cu 54% față de nivelul din 1990.
Datele preliminare din 2026 arată că tendința nu s-a oprit. La observatorul Mauna Loa, media lunară a dioxidului de carbon a ajuns în iunie 2026 la 431,44 ppm, față de 429,61 ppm în iunie 2025. Valorile de la Mauna Loa nu reprezintă singure media globală, dar sunt unul dintre principalii indicatori utilizați pentru urmărirea evoluției concentrației atmosferice de CO₂.
Ultimii 11 ani sunt cei mai călduroși din istoria măsurătorilor
Perioada 2015–2025 cuprinde cei mai călduroși 11 ani înregistrați de la începutul observațiilor globale.
Anul 2025 a fost al doilea sau al treilea cel mai călduros, în funcție de setul de date analizat, cu o temperatură medie globală de aproximativ 1,43 grade Celsius peste media perioadei preindustriale 1850–1900.
Recordul rămâne deținut de anul 2024, cu aproximativ 1,55 grade Celsius peste nivelul preindustrial.
Depășirea pragului de 1,5 grade într-un singur an nu înseamnă însă, din punct de vedere juridic și științific, că obiectivul Acordului de la Paris a fost deja depășit definitiv. Pragul stabilit prin acord se referă la încălzirea medie pe termen lung, calculată de regulă pe perioade de aproximativ 20 de ani.
Riscul este totuși în creștere. OMM a estimat o probabilitate de 70% ca temperatura medie a perioadei 2025–2029 să depășească cu mai mult de 1,5 grade nivelul preindustrial și o probabilitate de 86% ca cel puțin un an al intervalului să depășească acest prag.
Datele din 2026 confirmă persistența acumulării de căldură
Cele mai recente măsurători Copernicus arată că iunie 2026 a fost a doua cea mai călduroasă lună iunie înregistrată la nivel mondial, cu o temperatură medie de 16,54 grade Celsius, respectiv cu 1,39 grade peste nivelul preindustrial estimat.
Temperatura medie a oceanelor din afara regiunilor polare a ajuns la 20,86 grade Celsius, cea mai ridicată valoare înregistrată vreodată pentru o lună iunie.
Europa de Vest a avut cea mai călduroasă lună iunie din istoria măsurătorilor, cu o temperatură medie de 20,74 grade, cu peste trei grade mai mare decât media intervalului 1991–2020. În același timp, Copernicus a semnalat uscăciune extinsă a solului, debite reduse ale râurilor și creșterea riscului de secetă în unele regiuni din Europa Centrală și de Est.
Ce înseamnă aceste evoluții pentru România
România nu este izolată de acest dezechilibru global. Consecințele cele mai vizibile sunt creșterea riscului de valuri de căldură prelungite, secetă pedologică, reducerea rezervelor de apă, incendii de vegetație și episoade de precipitații intense într-un interval scurt.
Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a constatat că seceta și valurile repetate de căldură din vara anului 2025 au provocat pierderi ireversibile pentru culturile agricole din România. Sudul țării a fost afectat în special, fiind prognozate producții foarte scăzute la porumb, floarea-soarelui și soia.
Acest lucru arată că dezechilibrul energetic global nu este doar o formulă folosită în rapoarte climatice. El se poate transforma în recolte diminuate, presiune asupra prețurilor alimentelor, consum mai mare de energie pentru răcire, probleme de sănătate publică și dificultăți în alimentarea cu apă a localităților.
Ce nu spune, de fapt, raportul OMM
Informația privind nivelul record al dezechilibrului energetic este reală. Totuși, relatarea potrivit căreia OMM ar fi publicat un nou raport mondial în iulie 2026 este inexactă. Raportul global invocat a fost publicat la 23 martie 2026, iar în luna iulie OMM a publicat în principal actualizări regionale și informații privind temperaturile extreme.
De asemenea, formulări precum „toate tiparele cunoscute au fost anulate”, „cea mai critică fază din istoria planetei” sau unele dintre citatele dramatice atribuite secretarului general al OMM, Celeste Saulo, apar în articolul publicației spaniole Merca2, preluat ulterior de Mediafax, dar nu se regăsesc în comunicatul oficial prin care OMM a prezentat raportul.
Formularea corectă este că dezechilibrul energetic a atins cea mai mare valoare din istoria observațională, adică din seria de măsurători începută în 1960. Nu există o bază științifică pentru a afirma că este cel mai mare dezechilibru din întreaga istorie geologică a Pământului.
O criză măsurabilă, nu o profeție apocaliptică
Datele nu arată că planeta va deveni brusc nelocuibilă și nici că fiecare fenomen meteorologic extrem este fără precedent. Ele arată însă că sistemul climatic continuă să acumuleze energie și că această acumulare produce efecte tot mai greu de administrat.
Principala amenințare nu este un singur record de temperatură, ci continuitatea tendinței: concentrații tot mai mari de gaze cu efect de seră, oceane care acumulează anual cantități uriașe de căldură, nivelul mărilor în creștere, pierderea gheții și apariția repetată a unor fenomene extreme care afectează simultan sănătatea, agricultura, resursele de apă și economia.
Pământul nu și-a pierdut toate mecanismele naturale de reglare, dar capacitatea acestora este supusă unei presiuni fără precedent în epoca măsurătorilor moderne. Iar fiecare an în care emisiile globale rămân ridicate adaugă energie unui sistem care deja nu mai reușește să elimine în spațiu toată căldura pe care o primește.


























