Modernizare reală, dar cu obligația unei vigilențe maxime
Curtea de Apel Ploiești a făcut un pas important în direcția digitalizării justiției: începând cu 1 iulie 2026, sistemul de înregistrare și transcriere automată „Speech2Text” este funcțional în toate sălile de ședință ale instanței.
Nu vorbim despre o simplă aplicație de birou și nici despre un moft tehnologic ambalat în limbaj modern. Vorbim despre introducerea inteligenței artificiale într-unul dintre cele mai sensibile spații ale statului: sala de judecată.
Potrivit comunicatului Curții de Apel Ploiești, noul sistem înregistrează dezbaterile din timpul ședințelor de judecată, preia fișierele audio, le transmite printr-o conexiune securizată către cloud-ul guvernamental al Ministerului Justiției, iar apoi algoritmii de inteligență artificială transformă automat sunetul în text. Transcrierile sunt disponibile în platforma OPTIMUS, unde grefierii le pot verifica, corecta și folosi în activitatea de redactare a documentelor judiciare. Instanța susține că rata actuală de recunoaștere a vorbirii depășește 90%.
O veste bună pentru o justiție sufocată de hârtii
Privită corect, măsura este una necesară. Instanțele sunt sufocate de dosare, grefierii sunt suprasolicitați, iar redactarea actelor judiciare consumă timp enorm. Într-un sistem în care fiecare minut pierdut se transformă, de multe ori, în luni sau ani de așteptare pentru cetățean, orice instrument care poate reduce birocrația trebuie luat în serios.
Dacă funcționează corect, Speech2Text poate ajuta la scurtarea timpilor administrativi, la o mai bună fidelitate a consemnării dezbaterilor și la reducerea presiunii puse pe personalul auxiliar. Într-o justiție în care memoria procesului este, de multe ori, comprimată în încheieri, note și consemnări, existența unei transcrieri rapide poate fi utilă atât instanței, cât și părților.
Este important însă să spunem limpede: sistemul nu judecă, nu decide, nu interpretează probe și nu poate înlocui judecătorul sau grefierul. Cel puțin în forma prezentată public, el are rol de sprijin administrativ: transformă audio în text, iar omul rămâne cel care verifică, corectează și răspunde pentru documentul final.
Entuziasmul tehnologic nu trebuie să suspende prudența juridică
Tocmai pentru că vorbim despre justiție, modernizarea nu poate fi primită cu aplauze automate. Inteligența artificială în instanță cere reguli clare, verificabile și transparente.
O transcriere greșită poate schimba sensul unei declarații. O virgulă, un „nu” omis, o intervenție atribuită greșit, o suprapunere de voci sau o expresie tehnică nerecunoscută pot produce confuzii grave. În procese, nuanțele contează. Uneori contează decisiv.
Din acest motiv, este esențial ca transcrierea automată să nu fie tratată ca adevăr oficial în sine. Ea trebuie să rămână un instrument auxiliar, supus verificării umane. Orice parte din proces trebuie să știe dacă o consemnare a fost generată automat, dacă a fost verificată, cine a corectat-o și care este înregistrarea audio originală pe baza căreia se poate face controlul.
Cine răspunde dacă inteligența artificială greșește?
Aceasta este întrebarea-cheie.
Dacă sistemul transcrie greșit o susținere a avocatului, o declarație a martorului sau o precizare a judecătorului, cine răspunde? Furnizorul tehnic? Instanța? Grefierul care nu a observat eroarea? Ministerul Justiției, în al cărui cloud guvernamental sunt procesate datele?
În comunicatul Curții de Apel Ploiești se precizează că aplicația a fost dezvoltată de specialiști IT din sistemul judiciar, într-un grup de lucru format din experți ai mai multor instanțe, fără a se indica o firmă privată externă ca dezvoltator al soluției. Această informație este relevantă, pentru că reduce anumite riscuri comerciale, dar nu elimină întrebările privind auditarea, protecția datelor, securitatea cibernetică și răspunderea în cazul unei erori.
Sistemul judiciar are nevoie de digitalizare, dar nu de digitalizare oarbă. Are nevoie de tehnologie controlată, explicabilă, verificabilă și pusă în slujba drepturilor procesuale, nu de soluții care produc documente cu autoritate practică, dar fără responsabilitate clară.
Inteligența artificială în justiție intră într-o zonă de risc ridicat
La nivel european, Regulamentul privind inteligența artificială pornește de la ideea că anumite sisteme AI, mai ales cele folosite în domenii sensibile precum justiția, administrația publică, aplicarea legii sau drepturile fundamentale, trebuie tratate cu o prudență sporită. AI Act include printre zonele de risc ridicat și „administrarea justiției și procesele democratice”, iar pentru sistemele de risc ridicat sunt prevăzute cerințe legate de managementul riscurilor, calitatea datelor, documentație tehnică, transparență, supraveghere umană, acuratețe, robustețe și securitate cibernetică.
Chiar dacă Speech2Text, în forma comunicată, pare a fi mai degrabă un instrument de transcriere și nu un sistem care influențează direct soluția într-un dosar, introducerea lui în sala de judecată obligă instituțiile la o cultură a garanțiilor. În justiție, nu este suficient ca tehnologia să fie utilă. Ea trebuie să fie și controlabilă.
Avocații și justițiabilii trebuie să aibă acces la garanții clare
Pentru ca acest pas să fie cu adevărat benefic, Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției ar trebui să comunice mai mult decât simplul fapt că sistemul funcționează.
Cetățenii, avocații și justițiabilii trebuie să știe care este procedura de verificare a transcrierilor, cât timp se păstrează fișierele audio, cine are acces la ele, cum se corectează o transcriere eronată, dacă părțile pot solicita confruntarea textului cu înregistrarea originală și ce măsuri de securitate există pentru protejarea datelor din dosare.
Nu este vorba despre suspiciune gratuită. Este vorba despre igiena elementară a unui stat de drept care introduce inteligența artificială în actul de justiție.
Un pas înainte, dar nu un cec în alb
Curtea de Apel Ploiești merită remarcată pentru această mișcare. Într-un sistem judiciar adesea criticat pentru lentoare, rigiditate și birocrație, folosirea unei tehnologii care poate reduce munca repetitivă și poate sprijini redactarea documentelor judiciare este un pas înainte.
Dar justiția nu este un laborator tehnologic oarecare. În sala de judecată nu se testează doar programe, ci se apără libertăți, averi, reputații, familii și destine.
Inteligența artificială poate ajuta justiția, dar nu trebuie niciodată lăsată să o substituie. Poate accelera munca administrativă, dar nu poate deveni autoritate de fapt. Poate transcrie, dar nu poate garanta singură adevărul.
De aceea, adevărata miză nu este doar că Ploieștiul are un sistem modern de transcriere automată. Adevărata miză este ca această modernizare să vină la pachet cu transparență, control uman, răspundere clară și respect deplin pentru drepturile procesuale ale fiecărui cetățean.
