Au vrut o „Republică”. Au primit și nota de plată: 130.685 de lei din bugetul Ploieștiului, achitați în legătură cu sancțiunea aplicată de Garda Națională de Mediu pentru activitățile desfășurate în cadrul „Republicii de sub Castani”. Dincolo de spectacole, terase și imaginea de eveniment-fanion, auditul Curții de Conturi scoate la suprafață partea pe care administrația n-a pus-o pe afiș: costul unei sancțiuni suportate, cel puțin provizoriu, din bani publici.
Raportul de audit financiar nr. 58784/28.08.2026, publicat la 16 septembrie 2026, nu lasă problema la nivelul comod al formulei „amenda a fost contestată”. Curtea consemnează că municipalitatea nu analizase cauzele și împrejurările care au generat sancțiunea și nici nu stabilise, acolo unde se impunea, măsurile pentru recuperarea plăților nejustificate. Procesul contravențional va stabili dacă sancțiunea rămâne sau nu, dar nu înlocuiește obligația administrației de a explica cine trebuia să prevină situația și cine răspunde dacă bugetul a fost prejudiciat. (Curtea de Conturi)
Aici începe partea incomodă. Bugetul local nu este o plasă de siguranță pentru greșelile aparatului administrativ. Dacă se stabilește existența unui prejudiciu, conducerea entității trebuie să dispună și să urmărească recuperarea lui. Legea nr. 94/1992 merge până la sancționarea nerecuperării prejudiciilor atunci când măsurile transmise de Curtea de Conturi nu sunt dispuse sau urmărite.
Întrebarea nu mai este dacă „Republica” a plăcut publicului. Întrebarea este cine a greșit, cine trebuia să controleze și de ce ar rămâne ploieștenii cu factura.
Mihai Polițeanu nu poate fi scos din fotografie
Raportul Curții de Conturi nu spune că Mihai Polițeanu a comis personal abaterea care a dus la sancțiunea Gărzii de Mediu. Nici noi nu vom pretinde asta. Dar ar fi la fel de incorect să prezentăm neregulile constatate în Primărie ca pe niște accidente administrative fără conducere, fără responsabilități și fără un lanț decizional.
În 2025, Mihai Polițeanu era primarul municipiului și, prin lege, avea în subordine aparatul de specialitate. Codul administrativ stabilește că primarul este autoritatea executivă locală, conduce instituțiile și serviciile publice de interes local și are atribuții inclusiv asupra bugetului și serviciilor furnizate comunității. (Legislație)
Mai apăsător este însă ceea ce constată Curtea: sistemul de control intern managerial nu a funcționat corespunzător. Iar legea nu tratează controlul intern ca pe o formalitate birocratică. OG nr. 119/1999 obligă conducătorul entității publice să asigure organizarea, aplicarea și perfecționarea acestui sistem, tocmai pentru protejarea fondurilor publice împotriva erorilor, risipei, abuzului și pentru intervenția promptă atunci când apar încălcări ale legalității sau gestiuni ineficiente. (Legislație)
Prin urmare, problema nu poate fi împinsă comod spre ultimul funcționar din circuit. Când mecanismele de control eșuează, investigația trebuie să urce pe întregul lanț de comandă. Iar în vârful executivului municipal din anul auditat se afla Mihai Polițeanu.
Mihai Polițeanu nu poate fi scos din fotografie
Raportul Curții de Conturi nu spune că Mihai Polițeanu a comis personal abaterea care a dus la sancțiunea Gărzii de Mediu. Dar știu toți ploieștenii obsesia primarului cu închiderea bulevardului vara pentru Republica de sub castani. Ar fi la fel de incorect să prezentăm neregulile constatate în Primărie ca pe niște accidente administrative fără conducere, fără responsabilități și fără un lanț decizional.
În 2025, Mihai Polițeanu era primarul municipiului și, prin lege, avea în subordine aparatul de specialitate. Codul administrativ stabilește că primarul este autoritatea executivă locală, conduce instituțiile și serviciile publice de interes local și are atribuții inclusiv asupra bugetului și serviciilor furnizate comunității.
Mai apăsător este însă ceea ce constată Curtea: sistemul de control intern managerial nu a funcționat corespunzător. Iar legea nu tratează controlul intern ca pe o formalitate birocratică. OG nr. 119/1999 obligă conducătorul entității publice să asigure organizarea, aplicarea și perfecționarea acestui sistem, tocmai pentru protejarea fondurilor publice împotriva erorilor, risipei, abuzului și pentru intervenția promptă atunci când apar încălcări ale legalității sau gestiuni ineficiente. Numai că trebuie să știe sau măcare să aibă alături oameni care se pricep, numai că echipa cu care a venit la primărie consilieri personali și echipa de consilieri locali ai “Mișcării, noi ploieștenii” sunt formate din habarniști și tupeiști, care cred că dacă au gura mare sunt și geniali. Mă refer, în primul rând la Raluca Dumitru care se crede miezul din Fanta prin primărie și Mihai Neagu pe care Intransigent l-a demonstrat ca fiind demis de drept după ce a candidat din partea REPER la alegerile parlamentare din 2024, dar el e protejat de primar și secretatul general Laurențiu Dițu.
Prin urmare, problema nu poate fi împinsă comod spre ultimul funcționar din circuit. Când mecanismele de control eșuează, investigația trebuie să urce pe întregul lanț de comandă. Iar în vârful executivului municipal din anul auditat se afla Mihai Polițeanu.
În 2025 exista și un administrator public: Sorin Dumitrașcu. Funcția nu era una decorativă
În fotografia administrativă a anului 2025 nu apare doar primarul Mihai Polițeanu. În aparatul executiv al municipiului exista și administratorul public Sorin Ion Dumitrașcu, numit prin Dispoziția nr. 3835/28.10.2024 care, ce să vedeți, era și ordonator de credit, adică el dădea undă verde la plăți. Codul administrativ permite administratorului public, în baza contractului de management, să coordoneze compartimente ale aparatului de specialitate și servicii publice locale. Exact asemenea atribuții rezultă și din documentele Primăriei. (Primăria Municipiului Ploiești)
Mai mult, atribuțiile lui Dumitrașcu au fost modificate chiar în cursul anului auditat. În aprilie 2025, Polițeanu i-a retras coordonarea unor structuri, iar în iulie a eliminat și Administrația Serviciilor Sociale Comunitare din aria sa de coordonare. În august, pe durata concediului administratorului public, atribuțiile acestuia au fost preluate chiar de primar. Documentele demonstrează, așadar, existența unui circuit concret de coordonare, verificare și răspundere managerială, nu a unei funcții pur protocolare. (Primăria Municipiului Ploiești)
Nu îi atribuim lui Sorin Dumitrașcu, în lipsa documentelor, responsabilitatea directă pentru sancțiunea legată de „Republica de sub Castani”. Dar nici nu îl ștergem din organigrama anului în care Curtea de Conturi a descoperit deficiențe serioase de control intern. Contractul său de management, fișa postului, delegările și circuitul documentelor trebuie puse pe masă.
Pentru că „Primăria Ploiești” nu semnează singură. Oamenii coordonează, verifică, avizează și semnează. Iar ancheta trebuie să ajungă exact la acei oameni.
130.685 de lei nu sunt „banii Primăriei”. Sunt bani publici
Când Primăria plătește 130.685 de lei, nu scoate banii dintr-un cont privat și nici din buzunarul conducerii. Îi plătește din bugetul local, adică din fonduri publice administrate în numele comunității. Legea finanțelor publice locale reglementează explicit formarea, administrarea și utilizarea acestor fonduri și responsabilitățile autorităților care le gestionează.
De aceea, explicația „amenda a fost plătită și contestată” nu poate închide subiectul. Curtea de Conturi cere tocmai ceea ce administrația trebuia să clarifice: cum s-a ajuns la sancțiune, cine avea obligația să prevină situația și dacă există sume care trebuie recuperate. Iar dacă un prejudiciu este stabilit, legea obligă conducerea entității să dispună și să urmărească recuperarea lui; nerecuperarea cauzată de neluarea acestor măsuri are inclusiv consecințele prevăzute de art. 64 din Legea nr. 94/1992.
În 2025, executivul municipal era condus de Mihai Polițeanu. (Primăria Municipiului Ploiești) De aceea, administrația sa are de oferit mai mult decât explicații generale despre eveniment: documentele care stabilesc circuitul deciziei, obligațiile fiecăruia, controalele efectuate și eventualele răspunderi.
Concertele au trecut. Fotografiile au rămas în arhivă. Factura de 130.685 de lei a rămas însă în buget. Iar acum trebuie explicat cine și de ce a pus-o acolo.
„Republica” a început înainte ca regulamentul să-i cunoască numele
Cronologia oficială este greu de ignorat. Pe 8 mai 2025, Primăria Ploiești anunța că „Republica de sub Castani” începe pe 10 mai și urma să ocupe Bulevardul Independenței timp de 21 de weekenduri. Numai că actul prin care evenimentul a fost introdus expres în Regulamentul spațiilor comerciale provizorii a venit după debut: HCL nr. 226 a fost adoptată abia pe 15 mai 2025, la inițiativa primarului Mihai Polițeanu. (Primăria Municipiului Ploiești)
Hotărârea a introdus „Republica de sub Castani” între „activitățile ocazionale – sărbători naționale și locale” și i-a stabilit intervalul mai–septembrie. Mai mult, referatul primarului, rapoartele direcțiilor de specialitate și avizele comisiilor poartă toate data de 15 mai. (Primăria Municipiului Ploiești)
Juridic, nu putem proclama doar din această succesiune că primul weekend a fost ilegal: pot exista alte autorizații și acte administrative pe care Primăria trebuie să le prezinte. Dar un lucru este cert: HCL 226 nu putea constitui temei juridic pentru activitățile din 10–11 mai, fiind adoptată ulterior. Codul administrativ stabilește, de altfel, că hotărârile normative ale consiliului local devin obligatorii numai după aducerea lor la cunoștință publică.
De aceea întrebarea este simplă și incomodă: în baza căror acte exacte au fost organizate activitățile și spațiile comerciale din primul weekend? Într-o administrație serioasă, întâi există cadrul legal de care Polițeanu Mihai demonstrează de aproape deâoi ani că este străin. Abia după aceea se deschid porțile „Republicii”.
„Ocazional”, dar cinci luni pe an: 21 de weekenduri în 2025, alte 19 în 2026
Administrația Ploieștiului a reușit o performanță administrativă greu de împăcat cu sensul obișnuit al cuvintelor: a încadrat „Republica de sub Castani” la „activități ocazionale – sărbători naționale și locale”, dar i-a rezervat prin HCL 226/2025 intervalul mai–septembrie. În 2025, Primăria anunțase 21 de weekenduri consecutive. Nu o zi festivă, nu un târg de câteva zile, ci ocuparea repetată a Bulevardului Independenței timp de aproape cinci luni.
În 2026, situația a devenit și mai relevantă: ediția a început la 1 mai, pentru alte 19 weekenduri, până la 6 septembrie, iar site-ul oficial al evenimentului o prezintă chiar drept „5 luni de festival”. În paralel, Consiliului Local i-a fost prezentat un proiect distinct de hotărâre privind organizarea și desfășurarea „Republicii de sub Castani”, inițiat de consilierul Mihai Apostolache.
Asta nu dovedește, singur, ilegalitatea edițiilor. Dar ridică o întrebare administrativă pe care Primăria trebuie să o lămurească prin acte, nu prin sloganuri: cât de „ocazională” mai este o manifestare care ocupă sistematic domeniul public aproape jumătate de an și care este cadrul juridic complet aplicabil unei asemenea utilizări repetitive?
Iar după ce Curtea de Conturi a consemnat și sancțiunea de 130.685 de lei legată de eveniment, problema nu mai poate fi expediată drept o simplă dispută semantică. Când improvizația administrativă poate ajunge să coste bani publici, fiecare aviz, fiecare autorizație și fiecare semnătură trebuie puse pe masă.
Nu mai contează cât de frumoasă a fost „Republica”. Contează cine răspunde pentru nota de plată
Raportul Curții de Conturi schimbă radical termenii discuției. „Republica de sub Castani” nu mai poate fi judecată doar prin concerte, terase și impresii de weekend. În documentele auditului apare și reversul administrativ al proiectului: o sancțiune de 130.685 de lei plătită din bugetul local, pentru care Curtea cere clarificarea cauzelor, a împrejurărilor și, dacă se confirmă existența unui prejudiciu, stabilirea și recuperarea acestuia. (Curtea de Conturi)
De aici înainte, întrebările sunt incomode și perfect legitime. Cine avea obligațiile a căror nerespectare a dus la sancțiune? Ce au verificat structurile Primăriei înainte, în timpul și după eveniment? Ce atribuții concrete reveneau primarului, administratorului public, direcțiilor de specialitate și eventualilor prestatori? Și de ce aceste răspunderi nu fuseseră lămurite înainte ca auditorii Curții de Conturi să le ceară explicit?
Legea nr. 94/1992 nu tratează recuperarea prejudiciilor ca pe o recomandare facultativă: dacă prejudiciul este stabilit, conducerea entității trebuie să dispună și să urmărească măsurile de recuperare, iar nerecuperarea determinată de neluarea acestor măsuri poate atrage răspunderea prevăzută de art. 64.
Așadar, întrebarea finală nu mai este „v-a plăcut Republica?”. Este mult mai simplă: dacă sancțiunea rămâne și se dovedește că cineva a generat paguba prin neîndeplinirea obligațiilor sale, cine dă cei 130.685 de lei înapoi ploieștenilor?
