- Curtea a mers dincolo de contabilitate: a găsit lucrări care existau în acte, dar nu și în teren
- Pictor Rosenthal: 243.508,76 lei în lucrări neexecutate, dar facturate și acceptate la plată
- Tot la Rosenthal: 1,57 milioane lei achitați integral, dar garanția de 123.590 lei nu fusese reținută
- Străpungerea Laboratorului: 182.863,19 lei în lucrări și materiale care existau în situația de plată, nu și în ofapt
- „Grup sanitar în parc”: 36.333,89 lei plătiți pentru lucrări neexecutate. Curtea vorbește despre prejudiciu
- George Coșbuc și Spiru Haret: sumele sunt mai mici, dar mecanismul este același
- O factură nu pleacă singură la plată. Cineva trebuie să certifice că lucrarea există
- 269.722,93 lei sunt doar ce a găsit Curtea în cazurile verificate. Miza reală este cât mai există în afara eșantionului
Curtea a mers dincolo de contabilitate: a găsit lucrări care existau în acte, dar nu și în teren
Aici raportul Curții de Conturi trece din zona erorilor contabile într-un teritoriu mult mai greu de explicat public: lucrări neexecutate ori materiale nepuse în operă au ajuns în situații de plată și, în mai multe cazuri, au fost achitate din bani publici. Auditorii identifică asemenea situații la cinci investiții din Ploiești: Cartierul Pictor Rosenthal, Străpungerea Laboratorului, grupul sanitar din Parcul „Constantin Stere”, Școala „George Coșbuc” și Colegiul „Spiru Haret”. Sumele efectiv plătite sau decontate nejustificat însumează aproximativ 269.723 de lei. (Curtea de Conturi)
Dar adevărata problemă nu stă doar în cifră. O factură pentru lucrări publice nu ar trebui să transforme automat hârtia în bani. Între șantier și Trezorerie există un întreg lanț de control: situații de lucrări, verificări tehnice, confirmarea realității prestației, vize, ordonanțarea și plata. Toate aceste filtre există tocmai pentru ca administrația să nu achite ceea ce constructorul doar declară că a executat.
Când aceeași anomalie apare în mai multe contracte, întrebarea nu mai poate fi limitată la cine a facturat. Trebuie urmărit întregul traseu: cine a măsurat, cine a confirmat, cine a semnat și cine a autorizat plata.
Pentru că, în banul public, o lucrare inexistentă nu devine reală prin acumularea de semnături. Devine doar o plată care trebuie explicată și, acolo unde Curtea stabilește existența prejudiciului, recuperată.
Pictor Rosenthal: 243.508,76 lei în lucrări neexecutate, dar facturate și acceptate la plată
La Pictor Rosenthal, Curtea de Conturi surprinde una dintre cele mai greu de explicat situații din întregul audit: 243.508,76 lei pentru lucrări care nu erau executate, dar ajunseseră deja în documentele acceptate la plată. Din această sumă, 34.219,17 lei fuseseră efectiv decontați, iar alți 209.289,59 lei erau facturați și înregistrați contabil. Pentru plata nejustificată, municipalitatea a calculat ulterior penalități de 18.146,33 lei.
Proiectul de regenerare urbană din Cartierul Pictor Rosenthal era derulat în baza contractului nr. 4423/02.03.2023, încheiat de Municipiul Ploiești cu asocierea Vialis Engineering SA – Lendlease SRL, într-o investiție finanțată din bani publici și continuată în 2025. (Primăria Ploiești)
Dar constructorul nu își aprobă singur factura. Între situația de lucrări și banul public există verificatori, responsabili tehnici, vize și semnături. De aceea întrebarea esențială nu este doar cine a cerut banii, ci cine a certificat că lucrările existau și cine a permis documentelor să avanseze spre plată.
Curtea a găsit diferența în teren. Acum administrația trebuie să explice cum a trecut ea prin toate filtrele interne înainte să fie descoperită de auditorii externi.
Tot la Rosenthal: 1,57 milioane lei achitați integral, dar garanția de 123.590 lei nu fusese reținută
La Rosenthal, problema nu se oprește la lucrările neexecutate ajunse în situațiile de plată. Curtea de Conturi mai identifică o breșă exact în mecanismul menit să protejeze municipalitatea: factura nr. 1190/29.12.2025, în valoare de 1.574.150,41 lei, a fost achitată integral pe 31 decembrie, fără reținerea garanției de bună execuție de 123.590,32 lei.
Iar garanția nu este o formalitate administrativă. Normele achizițiilor publice o definesesc ca instrumentul prin care autoritatea contractantă se asigură că lucrarea este executată cantitativ, calitativ și în termenul convenit. Atunci când contractul permite constituirea ei prin rețineri succesive din facturi, tocmai acele rețineri construiesc plasa financiară de siguranță a beneficiarului public.
Puneți acum faptele unul lângă altul: în același proiect, auditorii găsesc lucrări neexecutate facturate și acceptate, bani deja plătiți nejustificat, iar una dintre garanțiile financiare ale municipiului nu fusese reținută la plata unei facturi de peste 1,5 milioane lei. În plus, o altă factură, de 1.837.897,07 lei, aferentă unei situații de lucrări din 2024, fusese înregistrată contabil abia în 2025.
Privite separat, fiecare abatere poate primi o explicație. Privite împreună, cer altceva: reconstituirea completă a circuitului de control — cine trebuia să verifice, cine trebuia să rețină garanția și cum a ajuns plata integrală să fie autorizată.
Străpungerea Laboratorului: 182.863,19 lei în lucrări și materiale care existau în situația de plată, nu și în ofapt
La obiectivul „Străpungere strada Laboratorului în prelungirea străzii Gh. Gr. Cantacuzino”, Curtea de Conturi identifică 182.863,19 lei pentru lucrări neexecutate și materiale nepuse în operă, dar înscrise într-o situație de plată. Factura aferentă, în valoare de 1.616.438,26 lei, a fost ulterior înregistrată și achitată integral în 2026, iar municipalitatea a calculat penalități contractuale de 6.766,01 lei.
Contractul fusese încheiat cu asocierea ANDAUR CONSTRUCȚII SRL – IRIMAT CONS SRL, cu ANDAUR lider. Dar problema nu este doar cine a executat lucrarea. La data de 29 iulie 2025, termenul contractual expirase, iar auditorilor nu le-au fost prezentate documente care să demonstreze finalizarea completă a lucrărilor și regularizarea situației. Între timp, liderul asocierii intrase și în procedură de insolvență.
Pentru cititor, mecanismul trebuie privit foarte simplu: o situație de lucrări nu este o declarație unilaterală a constructorului. Ea trebuie verificată înainte de a deveni factură și, mai ales, înainte ca factura să devină plată.
De aceea, întrebarea care trebuie urmărită până la capăt este aceasta: cine a certificat că acele lucrări și materiale existau în teren și cum a ajuns o situație de plată cu aproape 183.000 de lei neacoperiți de realitatea din șantier să treacă prin filtrele administrației?
Citește și: „Republica lui Moș Crăciun”: domeniul public folosit înainte ca actele și banii să fie puse în ordine(II)
„Grup sanitar în parc”: 36.333,89 lei plătiți pentru lucrări neexecutate. Curtea vorbește despre prejudiciu
Uneori, investițiile mai mici arată cel mai limpede cât de bine funcționează — sau nu — mecanismele de control ale unei administrații. La obiectivul „Grup sanitar în parc”, realizat prin Administrația Parcului Memorial „Constantin Stere”, Curtea de Conturi a identificat 36.333,89 lei plătiți nejustificat pentru cantități de lucrări neexecutate. Prestatorul a emis ulterior o factură rectificativă, iar administrația parcului a calculat penalități contractuale de 4.360 lei.
Investiția fusese finanțată prin asocierea Municipiului Ploiești cu Județul Prahova. Prin HCL 286/2025, județul contribuia cu 197.000 lei, iar municipiul cu 100.000 lei. Aceeași hotărâre stabilea că ordonatorul principal de credite și Administrația Parcului „Constantin Stere” răspundeau de punerea proiectului în aplicare. (Primăria Municipiului Ploiești)
Aici nu mai discutăm doar despre o necorelare contabilă. Curtea tratează cazul în categoria plăților nejustificate pentru lucrări neexecutate și cere stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea sumelor datorate.
Pentru cititor, regula este elementară: bugetul public plătește ceea ce există în teren, nu ceea ce apare doar pe hârtie. Iar dacă 36.333,89 lei au trecut prin documente fără corespondent în lucrare, întrebarea trebuie dusă până la capăt: cine a verificat, cine a confirmat și cine a autorizat plata?
Citește și: Amenzile Primăriei: cine plătește când administrația greșește?(III)
George Coșbuc și Spiru Haret: sumele sunt mai mici, dar mecanismul este același
La Școala Gimnazială „George Coșbuc”, Curtea de Conturi a identificat 12.030,64 lei plăți nedatorate pentru lucrări neexecutate. Pentru această sumă, municipalitatea calculase până în aprilie 2026 penalități contractuale de 1.963,39 lei. La Colegiul „Spiru Haret”, auditorii au mai găsit 4.276,04 lei plătiți pentru lucrări neexecutate și materiale nepuse în operă, la care s-au adăugat penalități calculate de 959,59 lei. Ambele situații apar în același tablou al plăților pentru lucrări care nu aveau corespondent integral în teren.
În cazul „Spiru Haret”, Consiliul Local aprobase prin HCL 97/2025 documentația tehnică și indicatorii pentru modernizarea punctului termic. Documentele oficiale arată că proiectul fusese verificat tehnic și că proprietarul investiției era Municipiul Ploiești. (Primăria Municipiului Ploiești)
Poate părea tentant să minimalizăm câteva mii de lei într-un buget de sute de milioane. Dar tocmai aici trebuie să fim exacți: banul public nu devine dispensabil când suma este mică. Dacă o lucrare nu este executată, ea nu poate deveni datorată doar pentru că valoarea ei pare modestă.
În ambele cazuri, întrebarea rămâne aceeași și trebuie dusă până la documentele de plată: cine a verificat cantitățile, cine a confirmat executarea și cine a autorizat decontarea?
O factură nu pleacă singură la plată. Cineva trebuie să certifice că lucrarea există
Când Curtea de Conturi găsește lucrări neexecutate în situații deja ajunse la plată, discuția nu se poate opri la constructor. În sistemul public, factura nu este un bilet direct spre Trezorerie. Cheltuiala parcurge, obligatoriu, patru etape: angajare, lichidare, ordonanțare și plată. În faza de lichidare trebuie verificată existența obligației, iar documentele justificative trebuie să confirme că bunurile au fost livrate sau lucrările executate. Normele metodologice aprobate prin Ordinul MFP nr. 1792/2002 privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice. Normele stabilesc și separarea atribuțiilor între ordonator, compartimentele de specialitate, contabilitate și controlul financiar preventiv.
De aceea, în cele cinci investiții descoperite de Curte, întrebarea decisivă nu este doar cine a emis factura, ci cine a făcut posibilă plata: cine a verificat situația de lucrări, cine a măsurat cantitățile, cine a confirmat executarea, cine a semnat „Bun de plată”, cine a exercitat controlul financiar preventiv și cine a ordonanțat cheltuiala.
Nu atribuim vinovății înainte de a vedea documentele. Dar tocmai acesta este rostul circuitului administrativ: să oprească o lucrare inexistentă înainte ca ea să devină o cheltuială reală pentru contribuabil.
Dacă mai multe asemenea plăți au trecut de filtre, atunci nu mai trebuie verificată doar factura. Trebuie verificat filtrul.
269.722,93 lei sunt doar ce a găsit Curtea în cazurile verificate. Miza reală este cât mai există în afara eșantionului
Dacă adunăm strict sumele pe care raportul le descrie drept plătite sau decontate nejustificat în cele cinci investiții analizate, ajungem la 269.722,93 lei. Nu includem aici cei peste 209.000 de lei de la Rosenthal care fuseseră facturați, dar încă nu erau achitați, garanția de bună execuție nereținută, penalitățile contractuale ori alte abateri. Tocmai această delimitare este esențială: nu umflăm prejudiciul și nu amestecăm categorii diferite de sume.
Dar adevărata miză începe abia după această cifră. Curtea nu tratează cazurile descoperite ca pe niște accidente fără legătură. Recomandările sale merg spre verificarea operațiunilor similare, stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea sumelor acolo unde acestea se confirmă.
Asta înseamnă că cei aproape 270.000 de lei nu sunt neapărat capătul problemei, ci ceea ce a ieșit la suprafață în operațiunile controlate.
Iar pentru dumneavoastră, cititorii și contribuabilii Ploieștiului, întrebarea decisivă devine aceasta:
dacă un control extern a găsit în mai multe șantiere lucrări neexecutate ajunse la plată, ce arată verificarea tuturor celorlalte situații de lucrări care au trecut prin același aparat administrativ?
Pentru că, atunci când aceeași breșă apare repetat, nu mai verifici doar factura. Verifici sistemul care a lăsat-o să treacă.
Va urma…
