STATUL ÎȘI SPALĂ MÂINILE, PROPRIETARUL PLĂTEȘTE: proiectul care riscă să transforme lipsa banilor într-o contravenție

Amenzi pentru proprietari, scutire pentru primării

În spațiul public a apărut informația potrivit căreia proprietarii locuințelor fără asigurare obligatorie PAD ar urma să fie amendați direct de Poliție. Informația pornește de la un proiect legislativ real, dar prezentarea lui exclusiv prin prisma asigurării locuinței ascunde partea cu adevărat gravă.

Pl-x 471/2026 nu urmărește numai schimbarea autorității care constată lipsa poliței PAD. Proiectul propune modificarea Legii nr. 212/2022 privind reducerea riscului seismic și încearcă să plaseze aproape integral asupra proprietarilor obligația expertizării tehnice, a proiectării și a executării lucrărilor de consolidare.

În paralel, autoritățile administrației publice locale ar urma să fie limitate, în principal, la informare, coordonare administrativă și monitorizare și să fie exonerate de răspundere juridică atunci când proprietarii nu își îndeplinesc obligațiile. Aceasta este chiar descrierea obiectului proiectului făcută în raportul Comisiei pentru administrație publică a Senatului.

Proiectul a fost respins de Senat la 8 iunie 2026, dar nu a fost închis definitiv. Camera Deputaților este cameră decizională, iar inițiativa se află, la 13 iulie 2026, în stadiul de raport la Comisia pentru politică economică, Comisia pentru buget și Comisia pentru administrație publică. Comisia pentru drepturile omului a emis deja un aviz negativ.

Două probleme diferite: asigurarea PAD și consolidarea

Pentru a înțelege corect proiectul trebuie separate două obligații complet diferite.

Asigurarea PAD este o protecție financiară limitată, care poate acorda o despăgubire după producerea unui cutremur, a unei inundații sau a unei alunecări de teren. Ea nu consolidează clădirea, nu întărește structura de rezistență și nu reduce riscul ca imobilul să se prăbușească.

Consolidarea presupune expertiză, proiectare tehnică, avize, autorizație de construire, contractarea unor firme specializate, executarea lucrărilor, supravegherea șantierului și, în numeroase situații, evacuarea și relocarea locatarilor.

O poliță poate diminua o parte din pierderea materială produsă de un dezastru. Consolidarea urmărește să împiedice producerea dezastrului sau să îi reducă efectele.

A le trata ca pe una și aceeași obligație reprezintă fie o eroare, fie o încercare de a simplifica artificial o problemă extrem de complexă.

Clădirile RsI nu pot fi asigurate prin PAD până la consolidare

Legea nr. 260/2008 prevede obligația generală de asigurare a locuințelor, dar conține o excepție esențială.

Locuințele situate în clădiri expertizate tehnic și încadrate oficial în clasa I de risc seismic – RsI – nu se asigură prin contracte PAD până la recepția lucrărilor de consolidare.

Aceasta înseamnă că un proprietar dintr-o clădire RsI nu poate fi amendat legal pentru lipsa unei polițe PAD pe care legea însăși nu îi permite să o încheie în perioada de dinaintea consolidării.

Prin urmare, afirmația potrivit căreia toți proprietarii locuințelor, indiferent de situația tehnică a clădirilor, ar putea fi sancționați pentru lipsa PAD este falsă.

Excepția privește însă strict imobilele expertizate și încadrate oficial în RsI. O clădire veche, degradată sau considerată vulnerabilă de locatari nu este automat RsI. Încadrarea într-o clasă de risc seismic se face printr-o expertiză tehnică realizată în condițiile legii.

Pentru locuințele din clădiri RsII, RsIII sau neexpertizate, obligația PAD poate continua să se aplice.

Poliția nu aplică în prezent amenzile pentru lipsa PAD

Nici afirmația potrivit căreia Poliția îi amendează deja pe proprietarii fără PAD nu este adevărată.

În legea aflată în vigoare, lipsa asigurării obligatorii se sancționează cu amendă între 100 și 500 de lei, iar constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii revin primarilor și persoanelor împuternicite de aceștia.

Pl-x 471/2026 propune ca Poliția Română și Inspectoratul pentru Situații de Urgență să primească atribuții de constatare și sancționare în materia poliței PAD. Este însă o propunere legislativă, nu o regulă intrată deja în vigoare.

Titlul corect nu este, așadar, „Poliția îi amendează pe proprietari”, ci:

Parlamentarii propun ca Poliția și IGSU să poată verifica și sancționa lipsa polițelor PAD.

Proprietarii au deja obligații

O analiză onestă nu poate susține că proprietarii nu au nicio responsabilitate.

Legea nr. 212/2022 stabilește obligații privind expertizarea tehnică, proiectarea și începerea lucrărilor pentru clădirile RsI. Proprietarii trebuie să permită accesul pentru expertizare și măsurători, să participe la adoptarea deciziilor în condominiu și să nu împiedice consolidarea.

Actuala lege prevede deja amenzi între 5.000 și 10.000 de lei pentru anumite încălcări, printre care neîndeplinirea în termen a obligației de expertizare, neînceperea proiectării sau neînceperea lucrărilor pentru imobilele RsI.

Problema reală nu este existența responsabilității proprietarului.

Problema este dacă această responsabilitate poate deveni aproape exclusivă, în timp ce statul și primăriile se retrag din proces, deși consolidarea unui bloc nu poate fi organizată în mod realist de proprietarul unui singur apartament.

Ce încearcă să schimbe Pl-x 471/2026

Proiectul introduce un termen de 24 de luni și sancțiuni între 5.000 și 20.000 de lei, în contextul în care responsabilitatea expertizării, proiectării și consolidării este transferată proprietarilor, iar implicarea autorităților locale este redusă.

Consiliul Economic și Social a avertizat că o asemenea construcție riscă să producă un transfer disproporționat al responsabilităților către cetățeni, în special către persoane cu venituri reduse, vârstnici și familii aflate în dificultate financiară.

CES a arătat că, în lipsa unor mecanisme efective de sprijin financiar, tehnic și administrativ, amenzile pot ajunge să sancționeze incapacitatea economică a proprietarului, nu reaua-credință.

Aceasta este miza reală a proiectului.

Nu proprietarul care are bani și refuză deliberat consolidarea reprezintă problema cea mai gravă, ci omul care nu poate plăti, nu poate decide singur pentru întregul bloc și nu poate controla procedurile administrative, dar care este tratat ca și cum toate aceste lucruri ar depinde exclusiv de voința lui.

Un proprietar de apartament nu poate consolida singur un bloc

Structura de rezistență a unui condominiu este parte comună. Un singur proprietar nu poate decide singur asupra întregului imobil, nu poate contracta lucrări structurale doar pentru apartamentul său și nu poate interveni legal asupra fundației, stâlpilor, grinzilor și celorlalte elemente comune.

Consolidarea depinde de:

acordul proprietarilor, funcționarea asociației, existența cadastrului, realizarea expertizei, întocmirea proiectului, emiterea certificatului de urbanism, obținerea avizelor, autorizarea lucrărilor, finanțarea investiției, contractarea constructorului și relocarea locatarilor.

În cazul unui bloc cu zeci sau sute de apartamente, proprietarul individual nu controlează nici măcar majoritatea acestor etape.

A-l amenda pentru nefinalizarea unui proces asupra căruia nu are control deplin poate transforma sancțiunea într-o pedeapsă pentru o imposibilitate obiectivă.

Legea actuală nu tratează primăria ca pe un spectator

Legea nr. 212/2022 declară reducerea riscului seismic drept o acțiune complexă, de interes național. Aceasta înseamnă că riscul prăbușirii unui bloc nu este doar problema privată a proprietarilor din interiorul lui. Este o problemă de siguranță publică, protecție civilă și funcționare a orașului.

Din acest motiv, legea actuală atribuie primăriilor obligații concrete.

Primarii trebuie să identifice și să inventarieze clădirile vulnerabile, să întocmească și să publice listele, să efectueze evaluări vizuale rapide, să monitorizeze expertizarea, proiectarea și lucrările și să publice rapoarte anuale privind acțiunile întreprinse.

Pentru anumite clădiri multietajate, primarii trebuiau să dispună începerea evaluării vizuale rapide până la 1 ianuarie 2025, iar evaluarea trebuia finalizată până la 1 iunie 2026. Termenul a expirat deja.

Înainte ca proprietarii să fie amenințați cu sancțiuni suplimentare, fiecare primărie trebuie să răspundă dacă și-a îndeplinit această obligație.

Câte clădiri au fost evaluate? Unde sunt publicate listele? Unde sunt rapoartele anuale? Câte blocuri au fost expertizate? Câte au fost propuse pentru consolidare? Câte cereri de finanțare au fost depuse?

Legea prevede sancțiuni inclusiv pentru primarii care nu îndeplinesc obligațiile privind evaluarea vizuală rapidă.

Primăria trebuie să îi asiste pe proprietari, nu doar să îi notifice

Pe întreaga durată a expertizării, proiectării și executării lucrărilor, proprietarii și asociațiile de proprietari trebuie să primească sprijin și consiliere din partea compartimentelor de specialitate ale primăriilor.

Primarii trebuie să notifice proprietarii, să îi renotifice dacă nu încep procedurile, să realizeze în anumite situații documentația cadastrală, să înregistreze imobilele și să înscrie obligațiile în cartea funciară.

Dar legea nu se oprește la notificări.

Pentru clădirile RsI, primarii au obligația să execute lucrările de intervenție în termen de maximum doi ani de la expirarea termenelor acordate proprietarilor.

Această prevedere demonstrează că actuala lege nu consideră consolidarea o problemă exclusiv privată.

Dacă proprietarii nu reușesc să parcurgă procedurile, administrația nu trebuie doar să constate eșecul și să aplice amenda. Legea îi atribuie un rol activ în eliminarea pericolului public.

Primăria este beneficiarul programului național

Pentru clădirile cu destinația principală de locuință, beneficiarul Programului național de consolidare nu este proprietarul individual, ci unitatea administrativ-teritorială, reprezentată prin autoritatea administrației publice locale.

Aceasta înseamnă că primăria trebuie să solicite introducerea clădirii în program, să pregătească documentația, să încheie contractele de finanțare și să organizeze procedurile de achiziție pentru proiectare și lucrări.

Beneficiarii răspund pentru organizarea procedurilor de atribuire, pentru derularea contractelor și pentru utilizarea fondurilor primite de la bugetul de stat.

Proprietarul nu poate depune singur, în locul primăriei, toate documentele pentru finanțarea și consolidarea întregului bloc.

Dacă administrația nu acționează, procesul poate rămâne blocat indiferent de voința proprietarilor.

Există finanțare publică, dar accesul la ea nu este automat

Ar fi incorect să spunem că statul nu prevede nicio formă de sprijin.

Legea nr. 212/2022 instituie Programul național de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat. Finanțarea acordată de la bugetul de stat prin program este nerambursabilă. Legea permite și credite garantate de stat pentru asociațiile de proprietari și proprietarii din imobile RsI și RsII, statul suportând dobânda în condițiile prevăzute de lege.

Consiliile locale pot aproba și programe multianuale proprii, cu finanțare nerambursabilă totală sau parțială, în limita fondurilor prevăzute anual.

Existența acestor mecanisme pe hârtie nu înseamnă însă că fiecare proprietar are acces efectiv la consolidare.

Este nevoie de inițiativa primăriei, documentații complete, includerea în program, aprobarea finanțării, achiziții publice, autorizații, constructori și soluții de relocare.

Un cetățean nu poate fi considerat vinovat pentru întârzierile instituțiilor, lipsa fondurilor, contestarea licitațiilor sau neemiterea actelor administrative.

Primăria trebuie să asigure și relocarea oamenilor

Consolidarea nu se poate face întotdeauna cu locatarii în interior.

Legea prevede că locuințele de necesitate și utilitățile trebuie asigurate prin grija autorităților locale. Tot din bugetele locale trebuie suportate cheltuielile de mutare și, după caz, chiria pe perioada executării lucrărilor.

Autoritățile locale trebuie să asigure și spațiile necesare depozitării în siguranță a bunurilor persoanelor evacuate.

Această obligație arată încă o dată de ce administrația nu poate fi eliminată din proces.

Un pensionar care deține un apartament nu poate evacua și reloca zeci de familii. Nu poate crea locuințe de necesitate, nu poate plăti chiria tuturor locatarilor și nu poate depozita bunurile unui întreg bloc.

Poate statul să impună asemenea obligații?

Statul poate impune proprietarilor obligații legate de siguranța imobilelor. Dreptul de proprietate nu oferă numai beneficii, ci implică și responsabilități față de vecini, trecători și comunitate.

Prin urmare, nu orice obligație de expertizare, asigurare sau consolidare este automat ilegală. Dar o reglementare devine profund problematică atunci când:

impune costuri foarte mari, stabilește termene rigide, nu distinge între refuzul de rea-credință și imposibilitatea obiectivă, transferă riscul administrativ asupra cetățeanului și retrage, în același timp, responsabilitatea autorității publice.

Consiliul Economic și Social a avertizat că proiectul poate plasa proprietarii într-o situație de imposibilitate obiectivă de conformare și poate impune sarcini excesive și disproporționate.

Nu putem declara înaintea Curții Constituționale că proiectul este definitiv neconstituțional.

Putem însă afirma că ridică serioase probleme de proporționalitate, echitate și protecție a dreptului de proprietate.

Statul nu poate amenda sărăcia și să numească asta politică antiseismică

Reducerea riscului seismic este o responsabilitate comună.

Proprietarii trebuie să coopereze, să permită expertizarea, să nu blocheze lucrările și să contribuie în limite rezonabile. Primăriile trebuie să identifice pericolele, să organizeze procedurile, să acceseze finanțarea și să asigure relocarea. Statul trebuie să creeze programe funcționale și să asigure resursele necesare.

Pl-x 471/2026 riscă să rupă acest echilibru. Statul nu poate spune proprietarului:

„Locuința ta reprezintă un pericol public. Nu o poți asigura prin PAD pentru că este RsI. Nu îți garantăm că vei primi finanțare. Primăria nu răspunde dacă nu se fac lucrările. Dar tu vei fi amendat pentru că nu ai consolidat-o.”

Aceasta nu este o politică de reducere a riscului seismic. Este transferarea eșecului administrației asupra cetățeanului.

O lege dreaptă trebuie să distingă între proprietarul care refuză cu rea-credință și proprietarul care nu se poate conforma. Trebuie să ofere finanțare nerambursabilă reală, credite accesibile, sprijin pentru persoanele vulnerabile, asistență tehnică și soluții de relocare.

Cutremurul nu va întreba cine era proprietar, cine era primar și cine nu avea bani.

Tocmai de aceea, siguranța clădirilor nu poate fi redusă la o poliță, o notificare și o amendă.