Încep prin a spune că acest articol este scris pentru a trage un semnal de alarmă Consiliului Superior al Magistraturii, d-nei președinte judecător Raluca Elena Costache, tuturor factorilor de decizie, inclusiv sau mai ales lui Vasile Alin Ene. Pe baza răspunsurilor primite la solicitările Intransigent, putem spune că actul de justiție în Prahova este bolnav, pentru că numărul magistraților este subdimensionat și nimeni nu face nimic pentru a exista o ordine firească pentru actul de justiție, volumul de muncă foarte mare ducând de multe ori la decizii eronate ale judecătorilor, acolo unde nu vorbim despre cazuri care fac obiectul Inspecției Judiciare sau sunt cu intenție greșite verdictele. Vezi foto stânga(pe desktop) și deasupra (pe telefon), precum și restul articolului…
Ne-am fi așteptat ca Vasile Alin Ene, odată ajuns la CSM în 2023, pe baza unui plan de management propus, de nota 10, să facă ce a scris în el și să se implice pentru a veni în sprijinul colegilor săi și a le ușura munca și a face viața mai ușoară atât lor cât și justițiabililor. Numai că acest personaj, acest Tano Cariddi al justiției prahovene a fost total dezinteresat de a-și respecta propriul plan încât Judecătoria și Tribunalul Prahova arată ca după război în ceea ce privește numărul judecătorilor. Nu doar că nu a fost preocupat să echilibreze numărul de judecători, conform necesarului pentru un act de justiție eficient, ci a mai și luat dintre ei și i-a dus la CSM, pe motive de prietenie sau chiar …frumusețe.
Judecătoria Ploiești…
Când vorbim despre judecătorii de la …judecătoria Ploiești, parcă vorbim despre copiii lui Vasile Alin Ene. Pe unii îi reneagă, pe alții îi ia în brațe, iar pe cei mai dragi îi strânge la piept, adică îi ia cu domnia sa la CSM, prin detașare. Am scris despre cine e vorba, nu mai repet aici, puteți citi în link-urile de mai sus.
N-ar fi o problemă că îi ia pupilele și pupilii la CSM, nici măcar motivul pentru care îi urcă ierarhic, ci faptul că pe fondul unei număr de personal redus, cu volum de muncă mare, în loc să fii preocupat să funcționeze instanțele bine, să aibă personaslul așa cum cere regulamentul, pe d-ul Ene îl doare în cot deși vede toată ziua ce eforturi fac colegii săi, inclusiv cei pe care îi pune în funcții de președinți și vicepreședinți de instanțe, ori președinți de secție: Boroș Andrei Ștefan, noul președinte al judecătoriei, prin delegare, Bodor Sorina Virginia va deveni vicepreședinte , după ce a fost președinte secția penală, tot prin delegare, bineînțeles, unde va fi înlocuită de Corcodel Eugen, adus de la Judecătoria Sectorului 6, unde a fost tot președinte la Secția Penală. Dacă mă întrebați pe mine, e o retrogradare, profesional vorbind…
După cum vedeți în poza de la început, necesarul de posturi la judecătoria Ploiești este de 47 de judecători, fiind ocupate doar 31, adică un deficit de 16 judecători. Pe patru dintre ei, i-a detașat Tano Carido Cariddi ba pe la Timișoara, pe pe la CSM, să stea la o cafea dimineața cu ei.
Oare câte dosare sunt pe cap de judecător, d-le Ene, d-na Elena Raluca Costache? Sau nu vă interesează, nici de judecători, nici de noi, justițiabilii, adică idioții ăștia care plătim taxele și impozitele fără de care nu v-ați putea lua salariile?
Oare cum ar fi activitatea la judecătoria Ploiești dacă ar mai avea încă 16 judecători?
Cred că bilanțul d-nei Diana Toma Șologon cu care s-a lăudat pe Facebook, nostalgică fiind deși de-abia de la 1 martie se instalează vicepreședinte la Tribunalul Prahova, alături de soția lui Vasile Alin Ene, d-na Alexandra Ene, ar fi fost mult mai ușor de scris și recunoștința față de cei cu care a colaborat ca președinte al Judecătoriei Ploiești, mult mai mare.
Din informațiile noastre, se pare că situația semnalată mai sus, cu privire la numărul de judecători se confirmă tocmai prin ceea ce s-a reținut în bilantul Judecătoriei Ploiești și modalitatea în care a postatat președintele Judecatoriei pe Facebook, dar se menține detașarea la CSM a judecătorului Kazanci Carlo Eduard.
Poate era corect ca deja fosta președinte a judecătoriei Ploiești să treacă în bilanț și faptul că a durut-o în cot de o petiție făcută de mine cu privire la înființarea unui birou cu un copiator, care să deservească justițiabilii, acei proști plătitori de taxe, care merită respectați. Poate noul președinte, d-ul Boroș Andrei Ștefan va citi aceste rânduri și nu va fi și domnia sa un arogant, căruia nu-i pasă de cei care fac obiectul muncii, inclusiv avocați. O să urmărim dacă se rezolvă această situație. D-na Diana Toma Șologon a fost 9 ani la judecătoria Ploiești, dar nu a fost în stare…
Să nu uit. A cerut d-na Șologon doar trei posturi pe secția civilă, deși mai avea nevoie de 16 per total. Personal, mi-e greu să înțeleg de ce este acest deficit? Nu mai există Institutul Național de Magistratură? Nu mai vor să devină judecători, avocații? Este inadmisibilă această indolență, din cauza căreia se acordă termene lungi și toată lumea are de suferit. Vedem că mai importante sunt detașările pentru d-ul Ene, nu crearea condițiilor optime de lucru. Și mă gândesc la simpatica d-nă judecător Bodor Virginia Sorina care e toată ziua nervoasă și ridică tonul ca o soprană.
Influența d-ului Ene se pare că trece și peste granițele județului Prahova
Da, da. Se pare că Intransigent a ajuns și pe meleagurile constănțene de unde am primit la reacție un mail în care se face referire la alte isprărvi ale domniei sale. Această informație vă rog să o luați sub beneficiu de inventar,dar e scrisă prea bine ca să fie un fake. D-na președinte Elena Raluca Costache poate n-ar fi rău să verificați. Nu de alta dar uneori când se creează o astfel de hegemonie, cei care sunt peste cel care o generează suportă consecințele, dacă nu acționează la timp.
Mail-ul e semnat, dar nu o să dau numele și datele de indentificare. Mai aștept vești de la persoana care mi-a trimis mailul și o rog să îmi lase numărul de telefon la următorul.
Tribunalul Prahova…
După cum vedeți poza de la începutul articolului, situația la Tribunalul Prahova e chiar mai gravă decât la Judecătoria Ploiești. Este o subdimensionare a personalului la mai mult de jumătate din necesar pentru desfășuirarea activităților în condiții bune de lucru și eficiență maximă.
Din câte se pare, preocuparea președintelui Tribunalul Prahova, Cristian Constantinescu este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, cum ar zice nenea Iancu. Domnia sa e mai preocupat să aranajeze lucrurile la vârful Judecătoriei Prahova. După cum vedeti in foto, în Nota Internă din 17 februarie 2025, transmite acest act de la Cabinetul Președintelui, adică al domniei sale, și spune că:
Declanșează procedura delegării în funcția de Președinte al Judecătoriei Ploiești.
În acest sens, în intervalul 17 februarie 2025 – 19 februarie 2025, se pot depune candidaturile și documentele necesare pentru delegarea în această funcție la grefierul-șef al Judecătoriei Ploiești.
Documentația va fi înaintată Cabinetului Președintelui Tribunalului Prahova după expirarea termenului de depunere.
Prezenta notă internă se va comunica în format electronic judecătorilor din cadrul Judecătoriei Ploiești și va fi afișată pe site-ul intern al instanței.
Dată la Tribunalul Prahova, astăzi, 17 februarie 2025.
Păi cum vine asta în mod corect, d-le Constantinescu? Ce șanse egale au toți cei 31 de judecători în condițiile în care pe 17 februarie ați trimis adresa și pe 19 ați închis perioada de depunere a candidaturilor pentru delegarea în funcție.
Candidaturi pentru delegare în funcție, d-na președinte CSM Elena Raluca Costache? Cum Dumnezeu să se facă înscrieri pentru ocuparea unui post de conducere prin delegare, în condițiile în care în mod normal regula ar trebui să fie de concurs pe post la care toți judecătorii să aibă șanse egale?
Doar două zile, începând cu cea în care s-a trimis mail-ul e o bătaie de joc, mai ales că e cu dedicație postul și se vede din avion, pentru că d-ul Boroș a fost singurul înscris. Uite așa omorâți dorința magistraților de a progresa în carieră și generați frustrări care se pot repercuta asupra justițiabililor.
Trecem peste asta și ne întoarcem la problema noastră fundamentală: deficitul de personal de la Tribunal. Numărul de posturi care ar trebui ocupate pentru a eficientiza actul de justiție este de 54, iar judecătorii sunt numai 22, din care doi sunt detașați. Din păcate sunt sigur că nu este vorba despre doamnele judecător Simona Duica și Cristina Putere, care din informațiile noastre au cea mai mare rată de dosare casate și trimise spre rejudecare. Vom reveni cu acest subiect.
Ce vreau să spun în încheierea acestui capitol este că prestația președintelui Cristian Constantinesc lasă de dorit cu acest probleme de personal. Ar trebui să se gândească la sănătatea colegilor săi si să acționeze în consecință pe lână Tano Cariddi și președintele CSM. Dar deh, nici colegii săi nu contează, nici noi, când domnia sa ocupă un post călduț.Poate s-o găsi totuși cineva să îi spună verde în față că e vorba despre sănătate și eficiență și că nu e un favor ca schema de personal să fie completă. Cine tace, consimte!, a spuns Nicolae Iorga.
Hai prin instanțele din țară cu șeful de caracatiță Vasile Alin Ene…
Ar fi bun de ghid turistic dacă e să ne luăm după locurile în care sursele noastre ne spun că și-a întins tentaculele, dar tragem nădeje ca d-na președinte Elena Raluca Costache să oprească autocarul și să-l de-a jos cu influența sa cu tot. Știu că mulți veți zice : corb la corb nu-și scoate ochii, dar cine știe dacă nu va avea loc o trezire în conștiință și la acest nivel.
Cum se construiește o carieră în magistratură. Cazul soților Flucuș și legăturile care ridică semne de întrebare
Să ocupi funcții-cheie în sistemul judiciar din România pare uneori mai degrabă un exercițiu de relaționare decât un test al competenței. Cel puțin asta reiese din parcursul profesional al soților Flucuș Andreea Maria și Flucuș Marius Ioan, două nume care au ajuns în poziții de conducere în magistratură în același an, sub aceleași auspicii.
În 2023, Flucuș Andreea Maria a fost numită președinte al Judecătoriei Sinaia, în timp ce soțul său, Flucuș Marius Ioan, a fost instalat ca președinte al Judecătoriei Făgăraș. O coincidență fericită? Poate, dar ceea ce urmează complică și mai mult acest tablou.
Ascensiune fulgerătoare și un salt „strategic”
Flucuș Marius Ioan nu s-a „obosit” prea mult la Judecătoria Făgăraș. După doar câteva luni, a părăsit funcția pentru un post la Tribunalul Covasna, o mutare care ridică întrebarea: a fost această numire doar o simplă etapă intermediară pe un traseu bine stabilit?
Relațiile care „ung” carierele
Ascensiunea lui Flucuș Marius Ioan nu este întâmplătoare dacă analizăm relațiile sale din trecut. Acesta a fost coleg de cameră, atât în perioada studiilor la Liceul Militar din Ploiești, cât și la Academia de Poliție, cu Ene Alin, un alt nume care și-a croit drumul în sistemul de forță al statului român. După absolvire, cei doi au activat împreună în cadrul Poliției Române, consolidându-și poziția în rețeaua relațională a sistemului.
Nepotism, meritocrație sau altceva?
Cazul soților Flucuș ilustrează, încă o dată, o practică pe care nimeni nu se mai obosește să o ascundă: promovările „din familie”, pe trasee convenabile, cu susținerea unor relații de lungă durată. În timp ce magistrați cu adevărat competenți sunt ținuți pe loc, alții par să urce rapid, mutându-se „strategic” între instanțe, fără a petrece prea mult timp în funcțiile ocupate.
Întrebarea care rămâne este: câți alți Flucuș, Ene sau colegi de cameră sunt deja pregătiți să preia funcțiile-cheie în magistratură, sub privirile unei societăți tot mai sceptice față de justiția românească?
Cum se trasează liniile puterii în magistratură. Relațiile care decid carierele
Dacă ar fi să desenăm un arbore genealogic al influenței în sistemul judiciar, am ajunge rapid la concluzia că promovările nu sunt doar despre competență, ci și despre relații bine sudate în timp. Un nou exemplu care confirmă această realitate este mutarea și promovarea judecătorului Dumitran Marius Andrei, un alt „protejat” care a urmat același traseu facilitat de legături de lungă durată.
De la Făurei la Vălenii de Munte – un transfer „strategic”
Decizia de transfer a lui Dumitran Marius Andrei de la Judecătoria Făurei la Judecătoria Vălenii de Munte nu a fost una întâmplătoare. În spatele acestei mișcări se află din nou numele lui Ene Alin, personaj-cheie în mecanismele de promovare „bine direcționate”. Odată ajuns la Vălenii de Munte, Dumitran nu a rămas mult timp un simplu judecător – în vara anului 2023, a fost instalat președinte al instanței.
Consecințele acestui aranjament? Judecătorul Voinea Ana Maria, cea care ocupa până atunci funcția de președinte, a fost nevoită să părăsească instanța și să accepte o delegare la Tribunalul Prahova, mutare decisă de nimeni altul decât președintele Curții de Apel Ploiești, Paul Mihail Frățilescu.
Legături vechi, funcții noi
Dumitran Marius Andrei nu este un outsider în această rețea. Asemenea lui Flucuș Marius Ioan, și el a fost coleg de Liceu Militar la Ploiești cu Ene Alin, apoi și-au continuat parcursul profesional împreună în Poliția Română. Coincidență? Puțin probabil. Mai degrabă, pare o strategie bine pusă la punct prin care oameni cu legături solide din trecut își trasează reciproc carierele în magistratură.
Magistrați sau „grupuri de influență”?
Privind acest mecanism de promovare, întrebarea firească este: cât mai contează meritocrația în justiție, dacă funcțiile de conducere sunt alocate printr-un sistem de relații consolidate în timp? Cazurile Flucuș și Dumitran nu sunt excepții, ci parte dintr-un model care, deși bine cunoscut în interiorul sistemului, rămâne ascuns de ochii publicului.
Ce urmează? Probabil noi mutări strategice, noi funcții obținute prin aceleași rețele și o justiție care, în loc să funcționeze după criterii de competență, devine un teren de joc pentru interese personale și aranjamente de culise.
Justiția, între lege și aranjamente. Magistratura „privatizată” de Ene și rețeaua sa de influență
Dacă ar fi să căutăm o figură emblematică pentru modul în care se fac promovările în sistemul judiciar românesc, Ene Alin pare să fie omul care dictează mutările pe tabla de șah a magistraturii. Încă un nume se adaugă pe lista judecătorilor care și-au croit drumul spre instanțele dorite, grație unor „prietenii” bine plasate: Badea Alexandru.
De la Brăila la Ploiești – un transfer cu miros de ilegalitate
În decembrie 2019, prin Decretul nr. 1158/23.12.2019, judecătorul Badea Alexandru a fost numit la Judecătoria Brăila, după ce a promovat concursul de admitere directă. Conform regulamentului, un judecător nu poate fi transferat, detașat sau delegat în primii trei ani de la numirea sa. O regulă clară, dar care, în cazul lui Badea Alexandru, a fost tratată ca un detaliu neimportant.
Ce să vezi? La doar trei ani de la numire, fără ca interdicția să expire complet, CSM a decis, în ședința din 15 noiembrie 2022, să aprobe transferul acestuia la Judecătoria Ploiești, cu o majoritate de voturi:
- 6 voturi pentru,
- 2 împotrivă,
- 2 nule.
O decizie luată fără niciun stres, fără explicații și fără să țină cont de propria reglementare privind interdicția transferurilor în primii trei ani de activitate.
Legăturile care „netezesc” carierele
Asemenea altor „transferați de lux”, Badea Alexandru nu a ajuns întâmplător la Judecătoria Ploiești. Ca un făcut, și el a fost coleg la Academia de Poliție cu Ene Alin, ambii activând ulterior în Poliția Română. Un alt pion a fost așezat pe tablă exact unde trebuia.
Sistem judiciar sau rețea personală?
Dacă până acum părea că Ene este doar un personaj bine conectat în justiție, devine din ce în ce mai evident că avem de-a face cu o rețea de influență bine unsă, care funcționează după regulile sale, nu după lege.
Și acum, un sfat prietenesc pentru magistrații care visează să ajungă mai aproape de casă sau să prindă funcții importante fără prea mult efort: imprieteniți-vă cu Ene! Se pare că sistemul judiciar a fost privatizat, iar Consiliul Superior al Magistraturii este doar un spectacol de marionete. Pe tabla de șah a magistraturii, Ene pare să fie regele, iar restul doar pioni mutați după bunul său plac.
Dacă cineva mai avea îndoieli că magistratura românească a devenit un club privat în care accesul și promovările se fac pe bază de relații și „prieteni binevoitori”, cazul Badea Camelia Elena vine să le spulbere definitiv.
De la decret la concediu și direct în funcție de conducere
În martie 2023, prin Decretul nr. 264/22.03.2023, Badea Camelia Elena, soția lui Alexandru Badea a fost numită judecător la Judecătoria Mizil. Numai că, surpriză:
Nu a activat efectiv nicio zi în această instanță, deoarece a intrat imediat în concediu de creștere a copilului.
Revenirea? Un salt direct pe funcție de conducere!
Deși nu are nici măcar un an de experiență activă ca magistrat, se întoarce în „forță” la Judecătoria Mizil, unde, prin delegare, va ocupa funcția de președinte de instanță.
Cine trebuie să facă loc? Un alt judecător delegat… pe aceeași filieră
Pentru ca Badea Camelia Elena să-și ia locul la Mizil, era nevoie de cineva să fie îndepărtat. Aici intră în scenă Mateaș Beatrice, judecător care, la rândul său, fusese delegată în această funcție de la Judecătoria Ploiești.
Iar cine a „intermediat” toată această mutare? Aceeași mână invizibilă, dar extrem de influentă: Ene Alin Vasile, din câte ni se spune
Justiție sau moșie personală?
Cazul Badea Camelia Elena nu este singular, ci doar un nou episod al „privatizării” sistemului judiciar de către o rețea bine conectată. În timp ce alți magistrați trebuie să muncească ani de zile pentru a spera la o avansare, alții sunt plantați direct în funcții de conducere fără măcar să-și fi exersat profesia.
Și acum, o întrebare de bun-simț:
Ce șanse mai are un magistrat onest să promoveze, când funcțiile se împart ca moșteniri de familie?
Până una-alta, se pare că cine nu e „în rețea” nu există în magistratura românească.
Ce urmează? Cine va fi următorul judecător „împins” strategic pe scenă? Și mai important, cine îl oprește pe Ene și rețeaua sa de influență?
Justiția de Prahova, între pizza, prăjituri și supunere oarbă. Cine se joacă cu scaunul președintelui Tribunalului?
Într-o justiție în care relațiile contează mai mult decât legea, iar judecătorii ajung să joace roluri care mai de care mai surprinzătoare, cazul Cristian Constantinescu, actualul președinte al Tribunalului Prahova, este un nou exemplu al dinamicilor de culise care controlează sistemul.
Din surse bine informate, se pare că scaunul lui Cristian Constantinescu se clatină serios. Motivul? Ene Alin Vasile nu-i poate reproșa că nu i se supune, dar nici nu-l poate controla total, pentru că acesta se consultă „în prealabil” cu un „șef de la CSM” înainte de a lua decizii. Cu alte cuvinte, omul este obedient, dar nu în totalitate. Iar asta îl face vulnerabil.
De la președinte de tribunal la… curier de pizza și prăjituri?
Dacă aveai impresia că un președinte de tribunal trebuie să fie un exemplu de autoritate și imparțialitate, te-ai înșelat. În data de 21.02.2025, justițiabilii aflați pe holurile Judecătoriei Ploiești au asistat la un spectacol greu de imaginat:
– Cristian Constantinescu, în loc să emită hotărâri judecătorești, căra cutii de pizza și prăjituri pentru „colegii săi”.
– Scena a lăsat cu gura căscată publicul, care nu se aștepta ca un magistrat de rang înalt să joace rolul de… livrator Glovo de ocazie.
Care a fost scopul acestui „ritual” neobișnuit? O „petrecere internă” organizată de actuala conducere a Judecătoriei Ploiești, formată din:
- Diana Toma Șologon (președinte),
- Alexandra Andreea Ene (vicepreședinte).
Fiind pe final de mandat, cele două doamne au dorit să-și ia rămas-bun „cum se cuvine”, oferindu-le pizza și prăjituri „colegilor deosebiți, atât judecători, cât și grefieri și personal conex”, după cum reiese chiar din mesajul de adio postat de Diana Toma-Șologon pe Facebook.
Colegialitate sau umilință mascată?
Fără a fi răutăciosi, credem că doamnele și domnii judecători nu s-au simțit confortabili prin asocierea lor în caliatate de ”colegi” cu greferii și persoanalul conex- femeie de serviciu, mecanic, etc, având în vedere statulul lor recunoscut prin lege.
Cel puțin așa ne-a ajuns la ureche. Răutăcisme, pentru că noi le apreciem pe doamnele Șologon și Ene, soții de magistrați care activează la CSM. La următoarea pizza vreau să fiu și eu invitat, cu condiția să nu puneți arsenic în porția mea😊)
Sigur, gustul pizzei și al prăjiturilor nu s-a schimbat, iar „hainele bune” purtate de toți la petrecerea internă au fost suficiente pentru a compensa diferența de statut. Dar asta nu schimbă faptul că justiția din Prahova pare să fi ajuns mai degrabă o glumă proastă decât o instituție a statului de drept.
Epilog pentru Cristian Constantinescu: Cine urmează pe listă?
Cu Cristian Constantinescu pe un scaun care se clatină, cu Ene Alin Vasile jucând șah cu magistrații, și cu o rețea care promovează cine trebuie și când trebuie, Tribunalul Prahova pare să fie într-o continuă reconfigurare a puterii.
Cine va fi următorul președinte?
Va reuși Ene să-și planteze un om 100% obedient sau va trebui să facă un compromis?
Și, mai ales, cât mai suportă judecătorii din afara „sistemului paralel” aceste jocuri de culise?
Până atunci, justiția se împarte între dosare grele și comenzi de pizza, iar cine e în rețea știe deja cum să mănânce o felie mai mare.
Regele Justiției din Prahova. Ene Alin Vasile și armata de „fideli” plantați strategic
Dacă mai era nevoie de o dovadă că sistemul judiciar din Prahova a devenit o feudă personală a unui singur om, lista conducătorilor de instanțe din județ confirmă ceea ce era deja evident: Ene Alin Vasile și-a plasat oamenii-cheie în toate funcțiile de conducere, asigurându-și un control absolut asupra întregului mecanism.
Judecătoriile Prahova – conduse de fidelii lui Ene
📌 Judecătoria Ploiești → Președinte: Boroș Ștefan Andrei
📌 Judecătoria Câmpina → Președinte: Burlacu Andreea
📌 Judecătoria Mizil → Președinte: Badea Camelia Elena
📌 Judecătoria Vălenii de Munte → Președinte: Dumitran Marius
📌 Judecătoria Sinaia → Președinte: Flucuș Maria
Iar la vârful Tribunalului Prahova, controlul va fi exercitat de Alexandra Andreea Ene și Diana Toma-Șologon, pregătite să „patroneze” justiția județeană după rețeta binecunoscută a sistemului paralel.
Iar pentru Cristian Constantinescu, actualul președinte al Tribunalului Prahova, viitorul este deja scris: o „exilare de lux” la Ministerul Justiției, ca să nu iasă din schemă cu totul, dar nici să încurce jocurile.
Ce ne arată asta? Că Ene Alin Vasile nu are niciun respect față de „credința” celor care l-au servit cu obediență, iar când nu îi mai sunt utili, îi aruncă la gunoi fără remușcări.
Curtea de Apel Ploiești – Paul Mihail Frățilescu, „următorul pe listă”
Dacă Tribunalul Prahova este deja „rezolvat”, ochii sunt acum pe Curtea de Apel Ploiești.
Aici, președintele Paul Mihail Frățilescu visează la un post la Înalta Curte de Casație și Justiție. Însă, pentru a ajunge acolo, trebuie să treacă de Secția pentru Judecători din cadrul CSM.
Și cine deține influența supremă acolo? Evident, tot Ene Alin Vasile.
Sursele noastre spun că, dacă Frățilescu îndrăznește să-și supere „șeful din umbră”, adică pe Alexandra Andreea Ene, va zbura mai repede decât își imaginează din funcția pe care o ocupă „cu indulgența” lui Ene. Iar acest lucru nu este doar o speculație, ci chiar ceea ce susține Alexandra Andreea Ene în cercuri restrânse.
„Paulică, tu urmezi!”
Cunoscând însă caracterul puternic al lui Paul Mihail Frățilescu, preconizăm că acesta va „călca pe bec” și va intra în colimatoriul lui Ene. Iar dacă acest scenariu se va confirma, Ene nu va ezita să-l mazilească fără milă.
De altfel, în cercurile justiției prahovene deja circulă zvonul că Ene i-ar fi transmis subliminal lui Frățilescu: „Paulică, tu urmezi!”.
Ce urmează?
Dacă lucrurile rămân așa, în curând vom putea redefini sistemul judiciar prahovean drept o monarhie absolută, cu Ene Alin Vasile în rolul Regelui Justiției.
Curiozitatea noastră nu se oprește aici și promitem să dezvăluim în continuare jocurile de culise ale acestui „patron” al magistraturii prahovene și al Consiliului Superior al Magistraturii, dacă nu va lua măsuri urgente.
Până atunci, întrebarea este una singură: Cine va fi următorul sacrificat în acest joc al puterii?
