Într-o Românie unde micii întreprinzători, care înergizează economia cu greu, duc pe umeri povara impozitelor, marile corporații de talie globală jonglează cu cifrele financiare într-un mod care sfidează orice logică economică și, mai grav, echitatea fiscală. Când o companie cu afaceri de miliarde de lei raportează „pierdere”, dar funcționează cu succes, plătind salarii generoase și extinzându-se, este clar că realitatea fiscală este doar o mască împreumută în fața statului român. Astfel, contribuabilii mici și mijlocii sunt cei care îndreaptă spatele pentru a acoperi deficiențele bugetului public.
Gigantii economici pe pierdere. Realitate sau inginerie financiară?
Să luăm câteva exemple grăitoare. E.ON Energie România SA a raportat o cifră de afaceri amețătoare de 13,7 miliarde lei la finalul lui 2022. Profit net? Zero. Pierdere? 358 milioane lei. Asemănătoare sunt cifrele înregistrate de ENEL Energie SA (5,2 miliarde lei cifră de afaceri, pierdere 391 milioane) și MET România Energy SA (5 miliarde lei, pierdere 20 milioane). Colosul DELGAZ GRID SA, parte a grupului E.ON, se află și el în pierdere de peste 125 milioane lei.
Lista nu se oprește aici. Giganții din retail, telefonie, energie, metalurgie sau industria auto învârt sume astronomice, dar sfârșesc, miraculos, între “perdanții” economici. PROFI ROM FOOD SRL, cu o cifră de afaceri de 11,6 miliarde lei, a raportat o pierdere de 257 milioane. VODAFONE România SA, 4,7 miliarde lei cifră de afaceri, într-un paradox fiscal, a „pierdut” 121 milioane lei. Când banii curg, dar profitul lipsește, se nasc întrebări serioase.
Industria auto, un pilon al economiei naționale, este, aparent, pe „butuci”: Autoliv România SRL – 4,8 miliarde lei, pierdere 164 milioane lei; Continental Automotive Systems SRL – 4,6 miliarde lei, pierdere 331 milioane. Cu toate acestea, în realitate, uzinele produc neîncetat, iar salariile continuă să fie plătite la timp. Sursa datelor este AICI
În comparație, un mic întreprinzător român, care lucrează în comerț sau servicii, cu o cifră de afaceri anuală de 200.000 lei, achită în medie 10.000 lei impozit pe profit. Această sumă, raportată la o companie gigant, este infimă, dar ea reflectă o realitate fiscală la care aceștia nu pot fugi: micii contribuabili nu au acces la „inginerii” marilor consultanți financiari.
Impactul asupra bugetului de stat
Consecințele acestor practici sunt grave. Raportările de pierderi ale unor corporații întrețnute pe piețele românești duc la zero impozit pe profit, lipsind bugetul de miliarde de lei anual. Aceste sume ar putea fi folosite pentru spitale, școli moderne, investiții în infrastructură sau digitalizare. Spre exemplu:
- Un impozit de 16% aplicat cifrei de afaceri a unei singure companii precum E.ON ar fi putut aduce aproximativ 2 miliarde lei la buget. Să nu uităm că în aceste zile se vorbește tot mai accentuat despre dorința MVM, o companiei care aparține statului maghiar, ceea ce în opinia Intransigent ar însemna o greșeală.
- Pierderile raportate doar în industria auto, cumulat, depășesc 1 miliard lei.
Acest fenomen sfidează realitatea fiscală, mai ales când firmele mici și mijlocii sunt sufocate de controale ANAF, de birocrație excesivă și penalități dure pentru orice „omisiune”.
Micii întreprinzători: coloana vertebrală a economiei
Contrar acestui paradox fiscal, micii întreprinzători din România reprezintă coloana vertebrală a economiei. Cu cifre de afaceri modeste, dar plătind impozite la timp, ei susțin angajații, plătesc TVA, CAS, CASS și, nu în ultimul rând, impozitul pe profit. Potrivit datelor din 2022, peste 500.000 de microîntreprinderi au achitat la bugetul de stat peste 10 miliarde de lei, o contribuție care echivalează cu aproximativ 3% din PIB-ul României.
Într-o astfel de realitate, când micii antreprenori „plătesc nota” pentru marile corporații, inechitatea fiscală devine o problemă structurală ce afectează dezvoltarea economică a țării.
Cine plătește pentru această realitate fiscală?
Este timpul ca statul român să se uite cu mai multă responsabilitate la raportările fiscale ale marilor corporații. Verificarea veridicității pierderilor ar trebui să fie o prioritate pentru ANAF, iar mecanismele de optimizare fiscală utilizate abuziv trebuie investigate și sancționate.
Un stat funcțional nu poate exista doar pe spatele micilor contribuabili. Marile corporații trebuie să își asume responsabilitatea fiscală, contribuind echitabil la bugetul public din România. Lipsa acestor contribuții afectează nu doar prezentul, ci și viitorul economic al țării.
Fără o reglementare clară și fără sancționarea abuzurilor, se perpetuează un cerc vicios în care resursele statului sunt insuficiente, iar micii întreprinzători sunt presați la maximum. Este momentul ca echitatea fiscală să nu fie doar un ideal, ci o realitate aplicată cu fermitate. România nu poate progresa fără o justiție fiscală reală, în care fiecare actor economic, indiferent de mărime, își îndeplinește obligațiile proporțional cu succesul său financiar.
