In urma cu ceva timp am scris despre modul in care directorul Scolii Speciale din Valenii de Munte a inteles sa respecte niste directive primite de la Inspectoratul Scolar Prahova in ceea ce priveste efectuarea triajului epidemiologic legat de pediculoza. Acest subiect a starnit valva atat in randul profesorilor de la scoala respectiva, dar si in randul parintilor care, odata cu aparitia materialului nostru au simtit nevoia sa mai faca niste precizari. Se pare ca, situatia expusa de parintii al caror copil a fost malatrat de-a dreptul de doamna director nu este singulara. Cu acest prilej, am reusit sa aflam ca modul in care doamna Stanica Floarea alege si intelege sa se poarte cu copiii cu probleme reprezinta un grav prejudiciu de imagine adus cadrelor didactice care se dedica intru totul acestei meserii. Mai exact, in urma cu cateva zile, am stat de vorba cu mama unui copil diagnosticat cu autism si care merge la scoala cu pricina. Din motive lesne de inteles doamna in cauza ne-a rugat sa nu ii declinam identitatea, insa a tinut sa ne faca cunoscute cateva aspecte: „Am un baietel pe care il duc aproape regulat la scoala cu pricina. Pana nu demult, desi nu sunt din Valenii de Munte, duceam copilul acolo zilnic. Numai ca, in urma cu vreo 2 luni, cand am ajuns acasa, copilul meu imi tot facea semne disperate catre urechea dreapta. Cand m-am uitat era plin de sange si nu suporta sa fie atins in acea zona. A trecut ceva timp de atunci, iar copilul meu a ramas cu niste sechele grave. Am mers, la vremea aceea, si am cerut explicatii doamnei Stanica, dar si educatoarelor care nu au stiut ce sa imi spuna. Surse din interior mi-au confirmat intr-adevar ca ceea ce se intampla acolo este greu de imaginat. Personalul nu are rabdare cu copiii, tipa, vorbesc urat si de multe ori se intampla sa le mai aplice si astfel de corectii. Sotul meu este plecat in strainatate, eu mai am un baietel de care trebuie sa ma ocup, iar acesta este singurul motiv pentru care, in momentul de fata, mai imi duc copilul la acea scoala.Nu am alternative. Nu stiu daca ati ajuns sa o cunoasteti personal pe doamna Stanica, insa, la o prima vedere va veti da seama ca nu este nici pe departe persoana aceea care spune ca ii sunt dragi copiii, ca este dedicata trup si suflet…nicidecum”. Declaratiile doamnei de mai sus nu fac decat sa imi aminteasca de discutia pe care am avut-o cu doamna director Stanica legata de fetita ai caror parinti spuneau ca a fost agresata intr-un fel sau altul de dansa: „ Nu ma intereseaza ce spun parintii. Eu stiu doar atat…copilul ma iubeste foarte mult. Parintii pot spune ce doresc, nu stiu ei ce se intampla aici”. Corect, doamna director are dreptate. Nu stiu ce se intampla, mai rau este cand se lasa cu leziuni vizibile. Cat despre restul personalului, nu ne mira de ce nimeni nu spune nimic, ba mai mult decat atat, constienti si chiar partasi la ceea ce sutin parintii ca se intampla acolo, sar in apararea doamnei director. De ce oare? Va spunem imediat. Imediat ce patrunzi in scoala cu pricina te intampina, nu un agent al vreunei firme de paza cum ar fi normal, ci doamna secretara, care nu este nimeni alta decat fina doamnei Stanica. Invatator-educator este sora doamnei director, iar psihodiagnostician este una dintre nepoate. Alta nepoata este profesoara de sport, cu toate ca nu o recomanda nimic pentru aceasta functie, ea fiind inca studenta a Facultatii de Stomatologie. Cumnata sorei doamnei Stanica Floarea, precum si sotia unui alt nepot fac parte integranta din marea „familie” a doamnei Stanica. Se pare ca aceasta directoare, educatoare, in ultima perioada si asistent medical, ca de…daca tot taie si spanzura, isi permite sa fie tot ce vrea ea sa fie, a avut grija sa isi puna la caldurica toata familia, cu toate ca interesul fata de copiii cu probleme ar fi trebuit sa primeze in aceasta situatie. Asteptam ca Inspectoratul Scolar sa se autosesizeze si de aceasta data, iar controalele sa fie mult mai riguroase, astfel incat sa nu mai primim raspunsuri de genul:” este cuvantul ei impotriva cuvantului lor”. Iar daca doamna Floarea Stanica a tinut sa ma intrebe cine sunt eu sa o trag la raspundere si daca am atributii de corp de control ii raspund pe aceasta cale ca printre atributiile mele se regaseste si tragerea semnalelor de alarma atunci cand persoane de genul dumneaei aleg sa se poarte cu niste copii cu probleme precum cu animalele. Autistii sunt persoane care au nevoie de caldura, intelegere si rabdare, iar la Scoala Speciala Valenii de Munte mai este mult de lucrat la aceste aspecte.