La TCE Ploiești, decorul nu e cel al unei companii publice menite să asigure transportul civilizat al ploieștenilor, ci al unei scene pe care se joacă zilnic un spectacol de comedie amară. Noul director, Călin-Daniel Zaharia, a intrat în rol cu un discurs bine împachetat despre eficiență, disciplină și modernizare. Numai că, din spusele celor care trăiesc zilnic sub această conducere, „eficiența” s-a tradus rapid într-un haos atent dozat, servit rece, cu garnitură de frustrări și neîncredere.
De altfel, cifrele vorbesc singure: în ultimele luni, din cadrul SC TCE Ploiești au plecat 19 angajați – 9 prin pensionare și 10 prin demisie. Un exod care spune mai mult decât orice raport de resurse umane și care explică, poate, de ce primarul Mihai Politeanu a simțit nevoia să-l instaleze pe Călin-Daniel Zaharia la conducerea companiei. Numai că, în loc să stabilizeze situația, schimbarea pare să fi accelerat migrația personalului, semn că problema nu stă doar în cine conduce, ci și în cum conduce.
În loc de reformă clară, planificată și asumată, avem decizii luate peste noapte, ca niște comenzi de ultim moment într-o bucătărie unde meniul îl știe doar bucătarul-șef. Graficele de lucru au fost redesenate fără ca cineva să catadixească să întrebe oamenii din teren dacă funcționează. Consultarea angajaților? Zero. Dialogul social? O glumă proastă spusă între două ședințe.
Și ca rețeta de nemulțumire să fie completă, printre ingredientele folosite de actuala conducere se numără și documente cu iz de ilegalitate — împuterniciri expirate, dar folosite cu seninătatea cu care ai merge la controlul biletelor cu un abonament de anul trecut. Peste toate, planează un tratament autoritar pe care angajații îl descriu ca fiind lipsit de respect, presărat cu intimidări și tonuri ridicate. Nu e vorba doar de neglijență administrativă, ci de un stil de conducere care pare să fi înțeles greșit diferența dintre disciplină și dictat.
În sesizările intrate în posesia Intransigent.ro, aceste realități nu sunt simple nemulțumiri pasagere, ci un tablou consecvent, repetitiv și apăsător. Un tablou în care culoarea dominantă e griul dezamăgirii, iar tușa finală pare trasată cu indiferență. Într-un oraș unde transportul public ar trebui să fie coloana vertebrală a mobilității urbane, TCE riscă să devină un caz-școală despre cum se poate deraia o instituție din interior, cu tot cu promisiunile de „eficiență” ale celui aflat la volan.
„Optimizarea” care taie salarii și schimburi. Cum a ajuns programul controlorilor mai scurt decât răbdarea angajaților?!
Din 1 august, controlorii nu mai lucrează în două schimburi, ci doar în schimbul 1 (06:00 – 14:00), de luni până vineri. Weekendul a dispărut din program ca o stație uitată din traseu. Eliminarea turei de după-amiază a redus acoperirea pe teren, afectând capacitatea de control și, implicit, veniturile companiei din sancțiuni contravenționale.
În schimb, salariile angajaților au scăzut simțitor. Potrivit Codului Muncii, modificarea programului de lucru nu se poate face unilateral fără consultarea salariaților și a sindicatelor (art. 41 și art. 129). Totuși, exact asta reclamă angajații: schimbările au fost impuse de conducere fără dialog social, încălcând și Legea nr. 367/2022.
Graficele, odinioară echilibrate între două schimburi, sunt acum uniforme, monotone și imposibil de adaptat vieții personale. Interdicția de a face schimburi între colegi a pus capac situației. „Optimizarea” lui Zaharia nu a adus performanță, ci frustrare și demoralizare.
„Optimizarea” – cuvântul preferat al manualelor de management și al prezentărilor cu grafice colorate – a căpătat, la TCE Ploiești, un sens pe care nici măcar DEX-ul nu l-ar aproba. Din 1 august, controlorii, oamenii care ar trebui să fie ochii și urechile companiei pe trasee, s-au trezit că programul lor de lucru a fost tăiat cu precizia unui bisturiu rece: doar schimbul 1, de luni până vineri, între 06:00 și 14:00. Weekendul? Eliminat fără explicații, ca o stație scoasă pe furiș de pe hartă.
Această decizie nu a „optimizat” nimic în afară de frustrările angajaților și scăderea veniturilor lor. Eliminarea turei de după-amiază a lăsat orașul descoperit în momentele-cheie, a redus vizibil capacitatea de control și, implicit, banii din sancțiuni contravenționale. Practic, TCE a tras frâna de mână în plină oră de vârf, iar cine plătește factura sunt tot oamenii din teren.
Codul Muncii este clar: programul de lucru nu poate fi modificat unilateral fără consultarea angajaților și a sindicatelor-trei la număr (art. 41 și art. 129). Din ce ni s-a spus, exact asta s-a întâmplat. Dialog social? Inexistent. Respectarea Legii nr. 367/2022? O piesă de mobilier uitată prin sertarele conducerii.
Dacă înainte graficele erau echilibrate, alternând între două schimburi, acum sunt rigide, monotone și imposibil de adaptat vieții reale. Mai mult, interdicția impusă de conducere privind schimburile între colegi a fost lovitura de grație pentru moralul personalului. În loc să aducă eficiență, „optimizarea” d-lui Zaharia a redus totul la o combinație toxică de salarii mai mici, flexibilitate zero și o demoralizare pe care nici măcar cei mai vechi angajați nu și-o amintesc.
Așa se face că, la TCE Ploiești, „optimizarea” nu înseamnă performanță, ci o stație spre care nimeni nu mai vrea să circule.
Împuterniciri moarte, folosite zilnic. TCE joacă la ruleta legalității
Una dintre cele mai grave acuzații din sesizare vizează documentele prin care controlorii au dreptul să aplice sancțiuni contravenționale. Aceste împuterniciri sunt semnate de fostul director general, care nu mai deține funcția. Potrivit legii, ele sunt nule de drept.
Consecințele sunt uriașe: procesele-verbale emise pe baza acestor împuterniciri ar putea fi anulate în instanță, iar compania ar putea pierde sume importante. În loc să clarifice situația, conducerea actuală pare să ignore problema. Practic, controlorii sunt trimiși în teren cu „arme” fără muniție legală, dar cu riscul de a fi contestați oricând.
În orice alt domeniu, o astfel de scăpare ar declanșa o anchetă internă urgentă. La TCE, ea a devenit parte din rutină.
Împuternicirile sunt, în mod normal, actele prin care un controlor își capătă autoritatea de a aplica sancțiuni. La TCE Ploiești însă, această autoritate se sprijină pe un fundament de nisip: documente semnate de un fost director general, plecat din funcție, dar încă „prezent” pe hârtiile cu care se fac procese-verbale. Potrivit legii, aceste împuterniciri sunt nule de drept — simple foi de hârtie fără valoare juridică.
Consecințele nu sunt deloc teoretice. Orice amendă emisă în baza acestor documente poate fi anulată în instanță. Asta înseamnă bani pierduți pentru companie, timp pierdut prin procese și, mai grav, imaginea unei instituții care își trimite oamenii în teren cu „arme” descărcate. Controlorii devin, fără voia lor, pioni într-o ruletă juridică în care mingea poate cădea oricând pe caseta „nul”.
Într-o companie cu un minim reflex de gestionare a crizelor, o asemenea situație ar fi declanșat o anchetă internă imediată, cu verificări, corecturi și reemiterea actelor. La TCE însă, problema pare trecută la capitolul „și altele”, ca și cum ar fi vorba de un mic defect de vopsea, nu de legalitatea întregii activități de control.
Faptul că această vulnerabilitate a devenit parte din rutina zilnică spune totul despre cultura organizațională din prezent. Nu contează că roata e ovală, important e ca autobuzul să pară că merge înainte.
Banii în geantă, pe tramvai: manualul de securitate marca TCE Ploiești
Pe lângă problemele de organizare și legalitate, există și un capitol de manual despre „cum să pui în pericol angajații și încasările”. Dîn discuțiile avute, am reținut că tonetistele care încasează bani din vânzarea de bilete și abonamente încheie programul seara, la ora 21:00, și pleacă spre casă cu banii în geantă, folosind… tramvaiul.
Fără escortă, fără transport securizat, fără vreo procedură minimă de protecție, aceste femei merg prin oraș cu sume consistente, mizând pe noroc și pe faptul că nimeni nu le va lua urma, în timp ce directorul Zaharia mai trage câte o înjurătură printre dinți vreunui angajat care îi iese în cale și nu-i place fața lui. Este o vulnerabilitate flagrantă, atât pentru siguranța personală a angajatelor, cât și pentru integritatea fondurilor încasate. Și, potrivit legii, angajatorul are obligația expresă de a asigura protecția angajaților și a valorilor transportate — obligație care, în acest caz, pare ignorată cu bună știință.
În mod normal, un asemenea scenariu ar fi fost suficient pentru a declanșa nu doar o reacție internă rapidă, ci și interesul autorităților. La TCE însă, situația persistă ca și cum ar fi un detaliu banal. Riscul este împărțit, involuntar, între angajați, care se expun zilnic, și public, care plătește pentru acest serviciu și ar putea suporta pierderile în caz de incident.
Este, în esență, un manual nescris al neglijenței operaționale: „cum să transformi un simplu drum spre casă într-o loterie a siguranței și a banilor publici”.
În loc de concluzie…
Domnule director Zaharia, să fie limpede: ceea ce am prezentat aici nu este un moft jurnalistic și nici „bârfe de gară” spuse între două curse. Sunt probleme concrete, documentate, care ating direct trei zone unde orice conducere responsabilă ar trebui să fie inflexibilă: legalitatea deciziilor, siguranța angajaților și respectul pentru demnitatea muncii.
Nu vorbim despre nemulțumiri mărunte, ci despre practici care pot expune compania la pierderi financiare, pot compromite încrederea publicului și, mai grav, pot pune în pericol oameni. Și, pentru că Intransigent.ro crede în dreptul la replică, vă provocăm oficial să răspundeți public, punctual, la fiecare dintre acuzațiile formulate de angajați și documentate în acest material. Ne puteți trimite dreptul la replică pe adresa de mail: [email protected].
Vă garantăm că răspunsul dumneavoastră va fi publicat integral, fără cosmetizări și fără tăieturi, exact așa cum îl veți transmite. Până atunci, rămânem la stația „Adevărului” și urmărim atent traseul pe care îl veți alege: cel al modernizării reale, cu respect pentru lege și pentru oameni, sau cel care duce direct în garajul nepăsării, acolo unde promisiunile se sting ca luminile de avarie pe un autobuz defect.
sursa foto: zdp.ro
