Nesimtirea celor de la Aquila pare sa nu aiba limite. De doua zile, primesc telefoane de la soferi plecati in comunitate, disperati, bolnavi care imi solicita cu disperare ajutorul. Multi dintre acestia au procedat la fel ca si colegii lor despre care am tot scris, adica si-au trimis prin fax demisiile, in urma cu doua saptamani, insa acestea nu le-au fost aprobate. Motivele au fost aceleasi. Banii nu le-au fost virati pe card, nu au primit avansul de diurna, au probleme cu masinile, sunt amendati pentru diverse nereguli si tot asa. Vechea poveste, Singurul raspuns pe care il primesc de la reprezentantii Aquila este ca trimiterea demisiilor prin fax este ilegala si sa astepte pana vor trimite soferi. Tot zilele trecute, am fost contactata si de catre Mihai Albu, angajat cu state vechi la Aquila, si despre care va spuneam intr-un material ca la un moment dat a vrut sa infiinteze un sindicat. Domnul mi-a promis ca la revenirea in tara va veni sa imi spuna cum stau treburile pe la Aquila, cum obisnuiesc cei de la conducere sa insele si sa isi bata joc de soferi, dar si despre soferii care intr-adevar se ocupa cu tot felul de giumbuslucuri prin comunitate, chiar si cu sustragerea si comercializarea combustibilului. Vom reveni cu amanunte.