Simona Dolniceanu: Drept la replica

Constat ca Simona Dolniceanu este un om inteligent, priceput in a face deflectii, chiar si intr-un drept la replica trimis, surprinzator, de pe adresa iubitului domniei sale, Catalin Visean. Pe tot parcursul dreptului la replica pe care ni l-a trimis isi invoca profesionalismul in functia pe care o ocupa, in timp ce noi subliniem ca amenintarile la adresa functionarilor din subordine sunt pentru ca “trebuie” sa ii sprijine pe Ion Eparu si Augustin Mitu la alegerile parlamentare. Deflectie de om inteligent, transformata in acuzatie foarte grava si intemeiata doar pe teama acelor functionari pentru job-urile lor. Lucru care nu onoreaza.

Ne cerem scuze fiicei Simonei Dolniceanu pentru limbajul folosit, dar este o publicatie de pamflet, in genul saptamanalului Altphel, care nu se adreseaza copiilor. Mai mult, poate ca in viata, cei care isi cladesc o cariera politica, ar fi bine sa se gandeasca la repercusiuni in ochii copiilor si sa progreseze prin competenta reala, nu indusa de munca pe langa partid sau alte mijloace. Daca tot invoca rusinea fata de fiica, poate ar trebui sa ii spuna acesteia in ce scopuri foloseste, impreuna cu Catalin Visean apartamentul nasului celui pe care spune ca il cunoaste doar de patru ani, Iulian Badescu, din strada Catinei, Bl. 37 F, et. IV, ap. 18. Si mai e ceva…in psihologia colectiva, o femeie care are o relatie cu un barbat mai tanar este vazuta rau de comunitate, ca sa folosim un limbaj elegant. Fiecare isi face viata asa cum crede, nu e problema noastra. Dar, daca o mama este un reper moral pentru fiica ei, pentru ca are un iubit cu 10 ani mai tanar, dati-ne voie sa ne indoim de moralitatea, religioasa sau nu, a societatii in care traim. Poate fi vorba, in cel mai fericit caz, doar o mama mondena, trandy, care poate aduce o minora satisfactie copilului, nicidecum o jena. La fel ca in cazul barbatilor cu partenere mai tinere, din motive binecunoscute, nu din iubire.

Vom vedea in perioada urmatoare daca Visean Catalin are licenta luata, dar o lasam pe Simona Dolniceanu sa traduca pentru instanta expresia folosita: “Buba ar fi ca, din informatiile noastre, desi se prezinta ca medic, ar cam fi uitat sa-si ia licenta…”. Observam ca Simona Dolniceanu uita sa spuna daca iubitul a fost coleg cu Andrei Sava. La partea asta se face ca ploua, desi este irelevant daca a fost sau nu.

In ceea ce priveste frustrarea, am recunoscut-o si vine, mai ales, din acea luna in care am candidat la primarie si am vazut cu ce se mananca politica dar, mai ales, cum se face. Mi-am dat seama ca este foarte greu sa reusesti daca joci corect si e normal sa am aceasta frustrare stimata doamna. Si eu sunt om. Atunci cand vad ca sunt promovati oameni pe cu totul alte criterii decat valoarea profesionala dovedita, eu, alaturi de multi ca mine, care avem pretentia ca suntem principialii, avem o frustrare. Poate acea persoana din institutia pe care o conduceti, despre care spuneti ca are o obsesie vis-à-vis de dumneavoastra, stimata doamna, este indreptatita sa o aiba. Poate n-ar fi rau sa va uitati in oglinda si sa va analizati ultimii 20 de ani de viata.

Amenintarile pe care le intepretati a fi asa, sunt de fapt atentionari la adresa tuturor politicienilor si oportunistilor din preajma lor, la decenta, chiar daca va deranjeaza limbajul folosit. Am facut aceste atentionari, in virtutea faptului ca, pe langa a fi jurnalist, sunt presedintele Aliantei pentru Drepturile Omului, lucru pe care cred ca nu e nevoie sa il precizez in fiecare text pe care il scriu. Daca dupa ce am scris, va veti schimba atitudinea, incercand sa-i capacitati pe oameni nu sa-i timorati, atunci veti fi un om castigat. Cred ca multi simtit nevoia ca polticul sa nu se mai amestece in administratie. Iar promovarea in functii sa fie pe criterii de profesionalism si nu pe criterii politice. Nu uitati cum ati ajuns in acea functie la Finante sau la Directia de Patrimoniu, adica fara sa dati un concurs real.

Cam atat am avut de spus in legatura cu dreptul la replica al Simonei Dolniceanu, pe care va invit sa il cititi.

Stimate Domnule Eugen Cristescu,

Nu știu dacă veți publica aceste rânduri, dar îmi fac datoria de a mă” racori ” , raspunzand-va la articolul pe care l-ați scris si care mă are ca subiect principal.

Va anunt pe aceasta cale ca ii voi amenința întotdeauna cu pierderea locului de munca pe colegii mei refractari la schimbare, care nu inteleg ca principala lor datorie, de funcționar public, este aceea de a servi cetateanul ploiestean. Știu ca cele de mai sus par un stereotip, dar mi-as fi dorit sa fi verificat de la colegii mei care sunt singurele greșeli profesionale peste care nu pot sa trec si ați fi constatat ca acestea sunt legate doar de comportamentul neadecvat fata de contribuabili. Mi-as fi dorit, repet, sa verificati aceste lucruri, înainte de a improsca cu noroi, dând curs unei uri viscerale a unor persoane care încearcă, profitand de relațiile politice pe care le au, sa inainteze profesional , fără sa aibă acest drept legal. Sa știți ca aceleași persoane îmi trimit mesaje, scriu si la alte ziare, când si când, dar mai ales in preajma campaniilor electorale, când orice astfel de mesaj are o amploare mult mai mare. In fapt, mi-am permis sa cer acestor persoane sa folosească tehnica din dotarea instituției si sa inlesneasca plata amenzilor de către contribuabil, fără a îl mai purta de drumuri, mai ales ca nu era prima oară când se întâmpla asta. Nu am sa imi cer niciodată scuze pentru aceste demersuri pe care la fac de mulți ani, in încercarea de a schimba relația funcționar – contribuabil.

In ceea ce privește faptul ca cer funcționarilor sa ajute anumiti candidați politici, va asigur ca este o afirmatie foarte gravă, lipsită de fundament, afirmatie pe care o vom transa in instanța de judecată, ca dealtfel si limbajul folosit de dumneavoastră si citit de fiica mea in vârsta de 16 ani, care vede in mama ei un reper moral demn de urmat in viața. Tot instanța de judecată va hotari ce e de făcut in cazul afirmatiei dumneavoastră ca managerul Spitalului de Boli Infectioase, logodnicul meu, nu are promovat examenul de licența. Diploma lui se afla la departamentul de resurse umane al Primăriei si, dacă ati fi solicitat informatii in temeiul prevederilor Legii nr. 544, ați fi aflat ca acest examen a fost promovat cu nota 9,95.

Nu as vrea, Stimate Domn, sa percepeti cele de mai sus nu ca pe o amenințare ,așa cum dumneavoastră ați lansat la adresa mea, ci pur si simplu ca pe o reacție de saturatie vis a vis de mizeriile care sunt lansate de personaje frustrate, care își jura in barba ca vor distruge destine, doar pentru a- si hrani orgoliul.

Mi-as mai dori, de asemenea, sa nu amestecati numele domnului Primar ( pe care îl cunosc doar de 4 ani, apropos ), in aceste razbunari care mă vizează in mod exclusiv si cu care mă confrunt de mai bine de doi ani, de când sunt conducatoarea instituției la care lucrează persoana nemulțumita, persoana căreia toată instituția ii cunoaște obsesia vis a vis de persoana mea.

Chiar va rog, stimate domnule ziarist, sa „stati cu ochii pe mine „, si in acet fel poate veți afla câte progrese s- au făcut in instituție in ultimii ani, pentru ca am găsit calea de a colabora cu marea majoritate a colegilor mei, poate ca vom putea, împreuna, sa schimbam perceptia asupra funcționarului public.

In ceea ce privește siguranța pe care o afisez, aceasta nu se datorează faptului ca as avea vreun ” spate ” , ci faptului ca muncesc, ca sunt un om corect, care in fiecare dimineața in care se trezeste si se roaga bunului Dumnezeu sa nu greseasca in fata oamenilor.

Considerati aceste cuvinte drept o rugaminte la profesionalism si corectitudine in activitatea dumneavoastră jurnalistica.

 

Simona Dolniceanu