Cuprins
Placerea sexuala si sexualitatea sunt puse intr-o lumina nefavorabila dupa traditia biblica.
Adulterul, incestul, homosexualitate si bestialitate (cf. Lev.18). activitati sexuale considerate aberante caci ameninta atat societatea cat si familia.fiind motivate de pofta trupeasca egocentrica. Pe de alta parte procreerea este privita ca binecuvantare.
Respectiv divinitatea acorda un vot pozitiv procreerii dar nu si sex-ului sau sexualitatii si nici a manifestarilor acestora. “Iata, intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea”(Ps. 50, 5).
Deci continuarea logica este:
“Faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea”
In cadrul majoritatii textelor liturgice bisericesti, derivate din Biblie, acestea avertizeaza asupra realitatii ispitelor si a stricaciunilor asociate comportamentului sexual si totusi nu condamna sexualitatea in sine.
Evident se leaga firesc intrebarea celui ce lectureaza, legata de sex si sexualitate.
Sexualitatea si sexul, sunt elemente ale actului creator originar al lui Dumnezeu ?? Sau nu ??
Textul de la Gen.1, 26-27 este interpretat in sensul ca “barbat” si “femeie” apar in natura umana ca expresii ale vointei divine.
Afirmatia Sfantului Pavel de la Gal. 3, 28 ca: Hristos “nu este barbat sau femeie” cand vom invia din morti,
In conformitate cu invataturile lui Iisus, barbatii si femeile vor fi “ca ingerii (hos angeloi) din ceruri” (Mt. 12, 25; Mt. 22, 30; Lc. 20, 36) -“nu vor mai putea muri, pentru ca vor fi asemenea ingerilor (isangeloi) si fii ai lui Dumnezeu”.
Aceasta inseamna ca dupa inviere, barbatii si femeile nu se vor mai casatorii, intrucat functiunea genitala va fi inutila in Imparatie, de vreme ce nu va exista nevoia procrearii, iar iubirea va fi indreptata spre ultimul ei scop -Dumnezeu.
Sfantul Maxim vorbeste despre aspecte care “nu au fost de la inceput create ca elemente ale naturii umane”, el numeste placerea si durerea, dorinta si frica, si cele ce deriva din acestea.si se refera la pasiuni, sexuale sau de alt tip, si nu la gen. Acesta invata ca genul este “un element adaugat umanitatii numai datorita preastiintei lui Dumnezeu cu privire la caderea omului”, facand distinctie intre efectele fizice, emotionale si psihologice ale trupurilor noastre cazute, in special ale genului si natura, ultima nediferentiata sexual a sufletului uman” Continuand cu: “Dincolo de actul fizic sexual, genul in sine este privit de Parinti ca un element adaugat umanitatii noastre datorita prestiintei lui Dumnezeu cu privire la cadere”, concluzionand cu: “Daca chipul lui Dumnezeu in umanitate nu se extinde asupra sexualitatii, si nici nu va fi diferentiata sexual dupa inviere, atunci nu exista nici o dimensiune spirituala si nici o semnificatie ontologica a genului”
Sfantul Grigore certifica: Cei care progreseaza in theôsis, in asemanarea cu Dumnezeu, pana cand “devin Dumnezei” poarta aceeasi identitate personala pe care au avut-o de la nastere. Ei nu devin androgini (si nici “neutri”). Si afirma ca in Dumnezeu vom “purta in noi numai amprenta divina” si vom fi modelati de Dumnezeu astfel incat vom fi recunoscuti numai prin aceasta. Pentru ca persoana e cea care ajunge la asemanarea cu Dumnezeu, iar genul este un semn distinctiv esential al identitatii personale.
In concluzie :
In afara unor reguli neacoperite si neasumate de catre toata partea clericala si chiar de catre cartea cartilor prin adaugirile liturgice si prin toate evangheliile. Libertatea de a intelege sexul si sexualitatea revine individului si evident socialului in care acesta este sau se manifesta.
Deci identitatea personala este definita ca si gen sau sex, iar sexualitatea, devine semn distinctiv al acesteia.
Adulterul, incestul, homosexualitate si bestialitatea, activitati sexuale considerate aberante caci ameninta atat societatea cat si familia.fiind motivate de pofta trupeasca egocentrica, fac parte integranta din sexualitate si de aceea putem sa le categorisim ca elemente distinctive ale identitatii personale si definitorii ale individului.
Cultivarea acestor manifestari insa este exclusiv atribut al socialului, social care aduce influente in acest sens prin diverse metode si mijloace. Suntem prea devreme lasati in lume si prea fragezi in gandire. Si aici, fara interventia unei familii detinatoare de cultura si fara o cultura reala si corecta, nu vom putea lasa generatiei viitoare nimic concret in sensul evolutiei pozitive.
Psiholog Maximilian FRÂNCU
