Invitația la Revelion și organizatorul „fantomă”
Municipiul Ploiești pășește în anul 2026 într-o atmosferă de sărbătoare atent regizată: artificii, DJ, scenă în aer liber și o invitație publică lansată cu entuziasm de primarul Mihai Polițeanu. Mesajul este simplu și seducător: ne vedem în centrul orașului, la Revelion. Doar că, dincolo de ambalajul festiv, realitatea administrativă începe să scârțâie periculos.
Privit cu atenție, afișul oficial al evenimentului ascunde mai mult decât spune. În colțul din dreapta jos, discret dar vizibil, apare numele unei firme care a mai provocat controverse în trecut: Autentic Tehnology & Events SRL( Sânpetru, jud. Brașov). O firmă brașoveană care figurează, neechivoc, drept organizator al evenimentului „Republica lui Moș Crăciun”.
Aici începe problema reală. Nu una de gust artistic sau de preferințe muzicale, ci una de legalitate pură.
În documentele publice ale administrației locale nu există, la acest moment, nicio Hotărâre a Consiliului Local Ploiești care să aprobe organizarea Republicii lui Moș Crăciun de către această firmă. Nicio delegare de gestiune. Nicio aprobare explicită. Niciun cadru juridic care să permită unei entități private să fie organizatorul unui eveniment public de asemenea amploare.
Și totuși, în spațiul public, Autentic Events apare ca organizator deplin, cu logo-ul afișat oficial și cu o vizibilitate care induce ideea unei legitimități administrative inexistente. Este o contradicție flagrantă între ce se comunică public și ce există legal.
În administrația publică, lucrurile ar trebui să fie clare: nu afișul ține loc de hotărâre, iar notorietatea sau prezența pe materiale promoționale nu creează drepturi juridice. Un organizator nu se naște dintr-un design grafic și nici dintr-un comunicat de presă, ci exclusiv dintr-un act administrativ adoptat de autoritatea deliberativă competentă.
Absența unei HCL nu este un detaliu tehnic. Este un gol de legalitate care pune sub semnul întrebării întreaga arhitectură a evenimentului. Cine a decis? În baza cărui temei? Cu ce responsabilitate? Și, mai ales, cine răspunde dacă lucrurile ies din matcă?
În acest punct, „Republica lui Moș Crăciun” nu mai este doar un eveniment festiv. Devine un studiu de caz despre cum spectacolul public poate acoperi temporar lipsa de rigoare administrativă, până când luminile se sting, iar nota de plată – juridică și financiară – ajunge pe masa instituțiilor de control.
Iar istoria recentă a Ploieștiului ne-a arătat că astfel de note nu dispar. Ele doar se amână.
Avizul unei comisii nu ține loc de hotărâre de consiliu
Din informațiile obținute de Intransigent rezultă că Autentic Events ar fi primit, pentru ediția din acest an a „Republicii lui Moș Crăciun”, un aviz emis de o comisie, aviz condiționat de achitarea unor presupuse datorii din anul precedent. Un detaliu prezentat, pe surse, ca fiind cheia „legalității” organizării evenimentului. În realitate, acest detaliu deschide una dintre cele mai grave fisuri juridice ale întregii construcții administrative.
Pentru că, dincolo de orice interpretare benevolentă, trebuie spus clar: un aviz de comisie nu este, nu poate fi și nu va deveni niciodată un substitut pentru o hotărâre a Consiliului Local.
Mai mult, în situația de față, nu vorbim despre un eveniment privat desfășurat într-un spațiu închis, ci despre un eveniment public de amploare, organizat în centrul municipiului Ploiești, cu ocuparea domeniului public – piețe, străzi, infrastructură urbană. Or, exact aici legea este lipsită de ambiguități.
Folosirea domeniului public al unei unități administrativ-teritoriale se face exclusiv în baza unei Hotărâri a Consiliului Local, ca autoritate deliberativă. Nu prin decizia primarului, nu prin avizul unei comisii, nu printr-o înțelegere informală, ci printr-un act administrativ adoptat în condițiile legii, cu vot, motivare și temei juridic.
Mai mult decât atât, atunci când organizarea unui eveniment public este atribuită unei entități private, regula este procedura concurențială. Licitația, nu atribuirea directă. Transparanța, nu negocierea discretă. Excepțiile sunt strict reglementate și trebuie justificate legal, nu „rezolvate” prin avize condiționate sau interpretări creative ale competențelor administrative.
În acest context, apare prima fractură juridică majoră, una care nu poate fi cosmetizată prin comunicate sau explicații politice:
O comisie administrativă nu are competența de a delega gestiunea unui eveniment public.
Un aviz nu poate suplini o Hotărâre a Consiliului Local.
Nicio comisie, indiferent de componență, nu poate crea raporturi juridice între municipiu și o firmă privată, în lipsa unui temei legal expres.
Acestea nu sunt opinii jurnalistice, ci principii elementare de drept administrativ. Iar ele derivă direct din principiul legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României, care obligă toate autoritățile publice să acționeze numai în baza și în limitele legii.
Când o comisie emite un aviz care produce efecte juridice pe care nu le poate produce, când condiționează accesul la domeniul public fără mandat legal, când legitimează un organizator fără HCL, nu mai vorbim despre o simplă eroare procedurală. Vorbim despre depășirea competențelor legale și despre o administrație care pare să funcționeze pe principiul „merge și așa”.
Iar într-un stat de drept, „merge și așa” este exact expresia care precede controalele Curții de Conturi, litigiile administrative și, uneori, dosarele penale.
Republica lui Moș Crăciun se construiește, astfel, nu pe fundația legii, ci pe avize fragile, condiții discutabile și o interpretare periculos de elastică a atribuțiilor administrative. Iar când legea este tratată ca un detaliu decorativ, spectacolul devine secundar. Problema reală abia începe.
Citește și:
Datoriile din 2024: imposibil de plătit legal
Dacă avizul unei comisii ridică serioase semne de întrebare, invocarea „datoriilor” din 2024 duce situația într-o zonă mult mai gravă, unde improvizația administrativă se intersectează direct cu riscul de ilegalitate penală.
Argumentul este folosit ca justificare pentru prezent: Autentic Events ar fi avut de achitat obligații restante din anul trecut, iar plata acestora ar fi devenit condiția tacită pentru „acceptarea” organizării ediției curente. Doar că, din punct de vedere juridic, acest raționament este fundamental greșit.
În 2024, Autentic Events nu a avut niciun raport juridic cu Municipiul Ploiești. Nici contract. Nici Hotărâre de Consiliu Local. Nici delegare de gestiune. Organizarea evenimentului s-a făcut într-un vid juridic total, în afara cadrului legal care guvernează cheltuirea banului public și folosirea domeniului public.
În limbaj administrativ, asta înseamnă un singur lucru: nu a existat un temei legal din care să se nască obligații financiare reciproce. Fără raport juridic, nu există creanță. Fără creanță, nu există datorie. Fără datorie, nu există nimic de plătit.
Cu toate acestea, în iunie 2025, la șase luni după desfășurarea evenimentului din 2024, apare o „convenție” menită, aparent, să regularizeze situația. Un document tardiv, construit pentru a da impresia că ceea ce a fost ilegal poate fi transformat retroactiv în legal. Numai că dreptul nu funcționează astfel.
Un act juridic nu poate produce efecte retroactive, cu excepții strict și expres prevăzute de lege, care nu sunt incidente în acest caz. Nu poți crea, post-factum, un raport juridic care să justifice cheltuieli deja efectuate în afara legii. Nu poți transforma o faptă lipsită de temei legal într-o obligație bugetară validă doar prin semnarea unui document ulterior.
Mai mult, bugetul local nu poate fi folosit pentru a acoperi cheltuieli făcute în afara cadrului legal. Orice plată realizată în baza unei astfel de „datorii” ar avea consecințe extrem de clare:
ar reprezenta o cheltuială nelegală,
ar putea întruni elementele abuzului în serviciu,
ar putea fi calificată drept angajament bugetar fictiv, în lipsa unui temei juridic real.
De aceea, condiționarea unui aviz administrativ de plata unor „datorii” inexistente legal nu este doar o eroare procedurală. Este o inversare periculoasă a logicii juridice, prin care ilegalitatea trecutului este folosită ca monedă de schimb pentru deciziile prezentului.
În loc să fie sancționată lipsa de legalitate din 2024, ea este reciclată, tolerată și transformată într-un argument administrativ. Iar această practică nu doar că încalcă legea, ci creează un precedent toxic: acela că orice neregulă poate fi „rezolvată” ulterior, dacă există suficientă voință politică și suficientă tăcere instituțională.
Într-un stat de drept, însă, tăcerea nu șterge faptele. Iar convențiile târzii nu spală ilegalitățile timpurii.
Achiziții directe, artiști și bani publici
Documentele analizate de Intransigent conturează un tablou care depășește deja zona confuziei administrative și intră într-o logică profund contradictorie. Municipiul Ploiești a efectuat achiziții directe pentru servicii artistice, plătind artiști, concerte și prestații scenice în cadrul unui eveniment care, cel puțin în comunicarea publică, are un organizator distinct: Autentic Events.
Aici, ruptura juridică devine evidentă.
Într-o construcție administrativă coerentă, lucrurile ar fi trebuit să funcționeze simplu și transparent: dacă Primăria Ploiești nu este organizatorul evenimentului, ci doar finanțatorul sau partenerul instituțional, atunci relația juridică trebuia să fie una clară – o sumă alocată organizatorului, stabilită prin Hotărâre de Consiliu Local, iar organizatorul, din acei bani, să își gestioneze cheltuielile, să contracteze artiștii și să își asume riscul economic și profitul.
Nu s-a întâmplat așa.
În realitate, Primăria apare simultan în două roluri incompatibile: nu este organizator oficial, dar se comportă ca unul. Plătește direct artiștii, angajează servicii culturale, încheie achiziții directe și virează bani publici pentru un eveniment pe care, teoretic, nu îl gestionează. Este o formă de dublă realitate administrativă: un organizator „de vitrină” și o autoritate publică care acționează din umbră ca organizator de facto.
Această suprapunere nu este doar ilogică, ci profund nelegală.
Mai mult, în paralel, firma care apare public drept organizator își construiește propriul model economic: închirierea căsuțelor amplasate pe domeniul public – în lipsa unei Hotărâri de Consiliu Local care să aprobe ocuparea și exploatarea acelui domeniu – și vânzarea de servicii comerciale proprii, precum roata panoramică sau patinoarul, amplasate într-o zonă cu statut special, inclusiv din perspectiva protecției monumentale. O zonă despre care vom vorbi pe larg după trecerea sărbătorilor, pentru că ridică probleme distincte și grave.
În acest context, devine limpede că nu vorbim despre sume simbolice. Vorbim despre zeci și sute de mii de lei, bani publici cheltuiți prin achiziții directe, fără un cadru de organizare clar și fără delimitarea responsabilităților. Autoritatea contractantă este, fără echivoc, Municipiul Ploiești, iar răspunderea pentru aceste cheltuieli nu poate fi transferată prin afișe, comunicate sau explicații post-factum.
Întrebarea-cheie, una pe care nimeni din administrație nu pare dispus să o rostească public, este simplă și incomodă: cum poți cheltui bani publici pentru un eveniment al cărui organizator nu este desemnat legal?
Fără Hotărâre de Consiliu Local nu există cadrul de organizare.
Fără HCL nu există delegare.
Fără delegare nu există responsabilitate clară.
Iar fără responsabilitate clară nu există legalitate administrativă.
Ceea ce se întâmplă la Ploiești seamănă mai degrabă cu o improvizație instituționalizată, în care banii publici sunt plătiți fragmentat, rolurile sunt amestecate, iar legea este tratată ca un detaliu de decor. Iar când administrația ajunge să cheltuiască fonduri publice într-un eveniment care nu are un organizator legal definit, problema nu mai este doar de oportunitate, ci de răspundere.
Pentru că, dincolo de artificii și muzică, rămâne întrebarea esențială: cine răspunde pentru aceste plăți atunci când spectacolul se termină și instituțiile de control încep să citească documentele?
Republica lui Moș Crăciun – stat paralel sau administrație paralizată?
Privită în ansamblu, „Republica lui Moș Crăciun” încetează să mai fie un eveniment festiv și începe să semene tot mai mult cu un exercițiu de administrație paralelă, tolerată, justificată și împinsă înainte sub pretextul tradiției și al divertismentului public. Ceea ce se întâmplă la Ploiești nu mai are legătură cu bucuria sărbătorilor, ci cu o practică administrativă periculoasă, care erodează regulile statului de drept bucată cu bucată.
Avem firme care apar public drept „organizatori” fără să fi primit vreodată un mandat legal, fără Hotărâre de Consiliu Local, fără delegare și fără asumare juridică. Avem avize emise de comisii care ajung să țină loc de hotărâri ale autorității deliberative, deși legea nu le conferă o asemenea putere. Avem convenții semnate la luni distanță după evenimente, nu pentru a reglementa viitorul, ci pentru a cosmetiza trecutul. Și, peste toate, avem bani publici cheltuiți pe baza unor structuri juridice care, în realitate, nu există.
Această succesiune de fapte nu poate fi explicată prin neatenție sau grabă administrativă. Prea multe „coincidențe” indică un tipar, nu o eroare izolată. Este un model de lucru în care legea este tratată ca un obstacol birocratic, nu ca un cadru obligatoriu, iar hotărârile de consiliu sunt ocolite sistematic prin soluții informale, avize condiționate și improvizații juridice.
Într-un astfel de model, administrația nu mai funcționează ca autoritate publică, ci ca un mecanism elastic, adaptabil intereselor de moment. Când este nevoie de spectacol, regulile devin opționale. Când apar probleme, ele sunt amânate, reinterpretate sau „rezolvate” ulterior. Iar când cineva întreabă cine răspunde, răspunsul se pierde într-o zonă gri, unde nimeni nu mai pare responsabil.
De aceea, întrebarea nu este una retorică. Republica lui Moș Crăciun chiar funcționează ca un stat paralel, cu propriile reguli, propriile decizii și propriile justificări? Sau asistăm la o administrație paralizată, incapabilă – sau poate neinteresată – să respecte propriile proceduri legale?
Indiferent de răspuns, rezultatul este același: o administrație care normalizează excepția, banalizează ilegalitatea și transformă improvizația în metodă de lucru. Iar când acest lucru se întâmplă sub ochii tuturor, cu bani publici și pe domeniul public, nu mai vorbim despre o scăpare. Vorbim despre un sistem.
Când se stinge lumina scenei, începe răspunderea
Traseul administrativ al „Republicii lui Moș Crăciun”, așa cum reiese din documente, fapte și tăceri instituționale, duce la o concluzie care nu mai poate fi ocolită prin comunicate festive sau explicații conjuncturale. Evenimentul este construit într-un vid de legalitate, tolerat și întreținut de administrația locală, cu o relaxare periculoasă a regulilor care guvernează banul public.
În centrul acestui tablou se află o realitate simplă, dar incomodă: Autentic Events apare public drept organizator al evenimentului fără a exista o Hotărâre a Consiliului Local care să îi confere acest statut. Fără HCL, nu există delegare. Fără delegare, nu există cadru legal. Fără cadru legal, tot ceea ce se construiește deasupra devine fragil și contestabil.
Invocarea „datoriilor” din 2024 nu face decât să adâncească problema. Acestea nu pot fi plătite legal, pentru că nu izvorăsc dintr-un raport juridic valid. Convenția semnată în 2025 nu poate repara trecutul, pentru că dreptul administrativ nu funcționează retroactiv, iar bugetul public nu este un instrument de acoperire a improvizațiilor anterioare. Orice tentativă de plată ar ridica semne serioase de întrebare privind legalitatea cheltuielilor și răspunderea celor care le-au aprobat.
Peste toate, planează indiciile clare ale unor cheltuieli publice efectuate fără bază legală, prin achiziții directe, plăți fragmentate și o confuzie deliberată a rolurilor: cine organizează, cine plătește, cine încasează și cine răspunde. Este un mecanism opac, în care responsabilitatea se dizolvă exact acolo unde ar trebui să fie cel mai clar definită.
După artificii, muzică și artificii administrative, rămân însă întrebările care nu pot fi stinse odată cu luminile scenei. Cine răspunde legal pentru Republica lui Moș Crăciun? Cine își asumă deciziile luate fără HCL, avizele emise fără competență, convențiile semnate tardiv și banii publici cheltuiți pe o construcție juridică șubredă? Și, mai ales, cine va plăti nota de plată atunci când instituțiile de control vor începe să citească documentele, nu afișele?
Pentru că spectacolul trece, dar actele rămân. Iar legea nu se impresionează de decoruri festive.
Intransigent nu aplaudă ilegalitatea. O documentează.
