REPUBLICA DE SUB CASTANI, FACTURA CARE NU SE VEDE ÎN POZE: 766.777 DE LEI ÎN ACHIZIȚII IDENTIFICATE. CU IMPACTUL ASUPRA TCE, AMPRENTA FINANCIARĂ TRECE DE UN MILION DE LEI

Dincolo de scenă și lumini: cât costă, în realitate, „Republica de sub Castani”?

„Republica de sub Castani” poate fi privită din două perspective complet diferite. Prima este cea promovată de Primăria Ploiești: concerte, artiști cunoscuți, spectacole, competiții sportive, motociclete, drone, videomapping, terase și un Bulevard al Independenței transformat, weekend după weekend, într-o uriașă scenă în aer liber.

Există însă și o a doua imagine, mult mai puțin spectaculoasă, dar esențială atunci când evenimentul este finanțat și susținut din resurse publice. Ea începe acolo unde se termină afișul: în achizițiile publice din SICAP, în bugetul municipiului, în contracte, în răspunsurile oficiale ale administrației și în costurile suportate direct sau indirect de societățile și serviciile publice implicate.

De aici pornește întrebarea centrală a investigației Intransigent: cât costă, în realitate, „Republica de sub Castani”?

Întrebarea nu este una retorică. Potrivit principiilor instituite de Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, orice cheltuială din fonduri publice trebuie să aibă o bază bugetară, să fie angajată în limitele creditelor aprobate și să poată fi urmărită în execuția bugetară. În același timp, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public consacră dreptul cetățenilor de a cunoaște modul în care autoritatea locală utilizează banul public.

Tocmai din acest motiv, Intransigent a refăcut traseul financiar al proiectului folosind numai sume și efecte economice care pot fi documentate în acest moment.

Iar cifrele schimbă substanțial perspectiva.

Nu afirmăm că Primăria Municipiului Ploiești ar fi plătit deja peste un milion de lei dintr-un singur capitol bugetar și nici nu amestecăm achizițiile contractate cu plățile efectiv efectuate. O asemenea concluzie, fără documentele de execuție bugetară și ordinele de plată, ar fi prematură.

Ceea ce poate fi afirmat însă, pe baza datelor identificate până acum, este mult mai precis: achizițiile legate direct de evenimentele desfășurate sub umbrela „Republicii de sub Castani” însumează cel puțin 766.777 de lei fără TVA.

Dacă aceste sume sunt analizate împreună cu impactul financiar estimat asupra transportului public local, determinat de devierile și modificările de traseu impuse de închiderea repetată a Bulevardului Independenței, amprenta financiară identificabilă a proiectului depășește deja pragul de un milion de lei.

Și chiar această cifră trebuie privită cu prudență.

Pentru că nu reprezintă factura finală. Reprezintă doar partea din factură care, până în acest moment, poate fi văzută.

Un festival de cinci luni nu poate fi contabilizat public ca o succesiune de weekenduri fără legătură între ele

„Republica de sub Castani” nu este un concert și nici un festival concentrat în două sau trei zile. Potrivit prezentării oficiale a proiectului, vorbim despre un program întins între 1 mai și 6 septembrie 2026, pe durata a 19 weekenduri, în care Bulevardul Independenței este transformat periodic într-un spațiu destinat concertelor, spectacolelor, competițiilor sportive, activităților comerciale și altor manifestări publice.

Tocmai această amploare schimbă perspectiva din care trebuie analizată cheltuirea banului public. Nu mai este suficient să aflăm cât a costat un anumit artist sau un anumit weekend. Atunci când aceeași administrație construiește, timp de câteva luni, un program public repetitiv sub aceeași identitate, analiza financiară trebuie făcută asupra întregului mecanism, nu prin fragmentarea lui în evenimente aparent independente.

Este și logica impusă de Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. Actul normativ prevede că veniturile și cheltuielile bugetare trebuie înscrise astfel încât să poată fi urmărită utilizarea fondurilor publice, iar dimensionarea cheltuielilor se realizează inclusiv pe acțiuni, activități, programe și proiecte. Tot legea consacră principiul transparenței procesului bugetar și stabilește că angajarea cheltuielilor se poate face numai în limita creditelor aprobate.

De aceea, costul real al „Republicii de sub Castani” nu poate fi redus la onorariile artiștilor. În calcul trebuie să intre, pe măsura identificării și documentării lor, producția tehnică, taxele pentru drepturile muzicale, materialele promoționale, serviciile video, toaletele, energia, logistica, barierele, salubrizarea, personalul mobilizat, activitatea Poliției Locale, intervențiile societăților municipale și efectele produse asupra transportului public.

Nu înseamnă că toate aceste costuri provin obligatoriu din aceeași poziție bugetară. Înseamnă însă că toate fac parte din efortul financiar public generat de același proiect și trebuie cunoscute dacă vrem să aflăm cât costă acesta în realitate.

Într-o administrație transparentă, răspunsul ar trebui să existe deja sub forma unui bilanț financiar consolidat al proiectului: cât s-a bugetat, cât s-a contractat, cât s-a plătit, ce venituri au fost obținute, ce sponsorizări au existat și ce costuri au fost suportate de structurile municipale.

Până acum, Primăria Ploiești a prezentat publicului mai ales programul „Republicii de sub Castani”.

Intransigent încearcă să prezinte și cealaltă parte a spectacolului: cifrele din spatele scenei.

686.240 de lei: punctul de plecare al anchetei, nu factura finală

Orice investigație serioasă despre costurile „Republicii de sub Castani” trebuie să pornească de la bugetul aprobat de Consiliul Local Ploiești.

Prin HCL nr. 134/2026, municipalitatea și-a aprobat bugetul pentru anul în curs, împreună cu anexele și fundamentările aferente. În documentele analizate de Intransigent, pentru programul denumit „Republica pe Bulevard” apare o alocare anuală de aproximativ 686.240 de lei.

Această sumă reprezintă reperul inițial al anchetei. Nu însă și concluzia ei.

Din punct de vedere juridic, bugetul local nu poate fi tratat ca o autorizație generală de cheltuire. Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale stabilește că sumele aprobate pentru cheltuieli reprezintă limite în cadrul cărora pot fi angajate fonduri publice și că nicio cheltuială nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită în afara creditelor bugetare aprobate și a destinației acestora. Utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele aprobate poate atrage răspunderea persoanelor responsabile.

Cu alte cuvinte, cei 686.240 de lei nu sunt un simplu număr trecut într-o anexă. Ei reprezintă punctul de pornire pentru verificarea modului în care proiectul a fost finanțat și executat.

Există însă o precizare esențială. Bugetul municipiului nu a rămas neschimbat pe parcursul anului. Au existat rectificări ulterioare, între care HCL nr. 253 din 13 iulie 2026, HCL nr. 259 din 20 iulie 2026 și HCL nr. 306 din 6 august 2026. Prin urmare, ar fi incorect să afirmăm, doar prin raportare la bugetul inițial, că orice sumă care depășește 686.240 de lei reprezintă automat o încălcare a legii.

Ceea ce putem spune însă cu certitudine este că valoarea achizițiilor identificate de Intransigent a depășit deja acest reper bugetar inițial.

De aici începe adevărata problemă de transparență.

Dacă programul a primit ulterior fonduri suplimentare, administrația trebuie să poată arăta limpede când, prin ce hotărâre, din ce capitol bugetar și cu ce justificare a fost majorată finanțarea. Dacă anumite cheltuieli au fost suportate din alte capitole sau de alte structuri municipale, acestea trebuie, la rândul lor, identificate.

Întrebarea nu mai este, așadar, dacă în martie 2026 existau 686.240 de lei în buget.

Întrebarea este mult mai concretă:

care este valoarea totală a creditelor bugetare aprobate până astăzi pentru „Republica de sub Castani”, cum a evoluat această sumă prin rectificări și cât din ea a fost deja angajat sau plătit?

Aceasta este diferența dintre un buget afișat și o execuție bugetară transparentă.

Bugetul poate fi rectificat. Dar fiecare suplimentare, fiecare angajament și fiecare leu cheltuit trebuie să lase o urmă verificabilă în documentele publice.

Republica Rock: două seri, aproape un sfert de milion de lei și prima dovadă că factura nu se termină în SICAP

Weekendul 4–5 iulie 2026, dedicat „Republicii Rock”, oferă primul exemplu concret despre cât de repede crește costul unui asemenea eveniment atunci când sunt puse cap la cap toate cheltuielile documentate, nu doar sumele care apar la prima vedere în sistemul achizițiilor publice.

Pentru programul artistic, Intransigent a identificat în SICAP două cumpărări directe: 120.742 de lei fără TVA, prin achiziția DA40746173, atribuită MATTMAN MUSIC, și 97.310 lei fără TVA, prin DA40746582, către EVENTS BY IZA SRL.

Numai aceste două contractări însumează 218.052 de lei fără TVA.

Din punct de vedere juridic, achiziția directă este reglementată de Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice și de normele sale de aplicare aprobate prin HG nr. 395/2016, care prevăd inclusiv utilizarea catalogului electronic pentru asemenea cumpărări, în condițiile stabilite de lege. Programul anual al achizițiilor trebuie să indice, între altele, obiectul achiziției, valoarea estimată fără TVA și sursa de finanțare.

Numai că aici apare o diferență esențială pentru înțelegerea întregii investigații: ceea ce identificăm în SICAP nu reprezintă automat costul complet al evenimentului.

Documentele comunicate ulterior chiar de Primăria Ploiești arată că, pe lângă prestațiile artistice, pentru cele două zile au existat și alte cheltuieli, între care materiale personalizate și taxa aferentă drepturilor muzicale colectată prin UPFR. Odată introduse și aceste componente, costul direct documentat al weekendului „Republica Rock” ajunge la 249.023,34 lei.

Cele două cifre trebuie, așadar, citite separat.

218.052 de lei fără TVA reprezintă valoarea celor două achiziții artistice identificate în SICAP. 249.023,34 lei reprezintă costul direct mai larg rezultat din documentele furnizate de municipalitate pentru organizarea acelui weekend.

Diferența dintre ele nu este un amănunt contabil. Este chiar una dintre cheile anchetei.

Ea demonstrează că factura „Republicii de sub Castani” nu poate fi reconstruită doar introducând câteva cuvinte într-un motor de căutare al achizițiilor publice. În jurul scenei există o întreagă infrastructură de cheltuieli: drepturi muzicale, materiale, servicii tehnice și logistice și, după caz, resurse furnizate de structurile municipale.

Cu alte cuvinte, SICAP ne arată o parte importantă a banilor contractați pentru ca artistul să ajungă pe scenă. Nu ne arată, singur, cât a costat întreaga scenă din jurul lui.

Iar în cazul „Republicii Rock”, numai partea de factură pe care am reușit deja să o documentăm pentru două seri se apropie de un sfert de milion de lei.

Zilele Republicii: încă 491.225 de lei fără TVA și o factură care urcă deja la peste 700.000 de lei

Weekendul 7–9 august 2026 a fost prezentat de Primăria Ploiești drept momentul de vârf al „Republicii de sub Castani”, „cel mai mare eveniment al sezonului”. Programul a fost, într-adevăr, construit pe măsura acestei prezentări: Tania Turtureanu, Spike, Mira, Alexandra Căpitănescu, Killa Fonic și Irina Rimes, la care s-a adăugat spectacolul de drone și videomapping proiectat pe Palatul Culturii.

Dincolo de afiș însă, amploarea evenimentului se vede cel mai limpede în valoarea achizițiilor.

Intransigent a identificat cinci cumpărări directe aferente acestui weekend: 105.860 de lei fără TVA pentru recitalul Irina Rimes și trupa, prin DA40663867; 46.885 de lei fără TVA pentru Alexandra Căpitănescu, prin DA40663859; 85.555 de lei fără TVA pentru Killa Fonic și Tania Turtureanu, prin DA40937091; 91.865 de lei fără TVA pentru Mira și Spike, prin DA40943591; și 161.060 de lei fără TVA pentru spectacolul cu drone, prin DA40937149.

Toate aceste achiziții intră în mecanismul prevăzut de Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice și de normele de aplicare aprobate prin HG nr. 395/2016. Din perspectiva anchetei, însă, problema esențială nu este existența procedurii de achiziție directă în sine, ci dimensiunea cumulată a angajamentelor financiare asumate pentru același program public.

Adunate, cele cinci contractări ajung la 491.225 de lei fără TVA.

Aproape o jumătate de milion de lei pentru un singur weekend de evenimente.

Cifra devine și mai relevantă atunci când este pusă în contextul cheltuielilor deja identificate pentru „Republica Rock”. Cele două achiziții artistice din weekendul 4–5 iulie însumau 218.052 de lei fără TVA. Cele cinci cumpărări aferente „Zilelor Republicii” adaugă încă 491.225 de lei fără TVA.

Rezultatul este imposibil de ignorat:

709.277 de lei fără TVA numai în cele șapte achiziții directe identificate pentru aceste două momente majore ale „Republicii de sub Castani”.

Și trebuie subliniat din nou: această sumă nu reprezintă costul total al proiectului. Nu cuprinde toate serviciile auxiliare, logistica, resursele municipale, transportul public, salubrizarea, personalul sau celelalte cheltuieli care pot apărea în jurul unui asemenea eveniment.

Este doar partea de factură pe care documentele ne permit, până acum, să o vedem clar.

Iar această parte a trecut deja de 700.000 de lei fără TVA.

709.277 de lei fără TVA: șapte achiziții au depășit deja reperul bugetar inițial al întregului program

Aici începe să se vadă adevărata dimensiune financiară a „Republicii de sub Castani”.

Cele șapte cumpărări directe identificate de Intransigent pentru „Republica Rock” și „Zilele Republicii” însumează 709.277 de lei fără TVA.

Reperul bugetar inițial identificat pentru programul „Republica pe Bulevard” era de aproximativ 686.240 de lei.

Diferența este de 23.037 de lei.

La prima vedere, poate părea o depășire relativ mică. În realitate, comparația este chiar prudentă și favorabilă administrației, pentru că pune față în față două valori care nu sunt perfect echivalente: achizițiile din SICAP sunt exprimate fără TVA, în timp ce suma înscrisă în buget reprezintă creditul bugetar aprobat pentru efectuarea cheltuielilor publice.

Cu alte cuvinte, numai cele șapte achiziții identificate până acum au trecut deja peste reperul financiar cu care programul a pornit în buget, înainte să fie adăugate TVA-ul și celelalte cheltuieli necesare funcționării proiectului.

Acest lucru nu înseamnă, prin el însuși, că s-a produs o încălcare a legii. Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale permite rectificarea bugetului pe parcursul exercițiului financiar, prin hotărârea autorității deliberative, iar creditele bugetare pot fi modificate în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, anumite cheltuieli pot proveni din capitole bugetare distincte sau din surse suplimentare legal constituite, inclusiv venituri ori sponsorizări introduse corespunzător în circuitul bugetar.

Dar tocmai aici apare obligația de transparență.

Dacă cei 686.240 de lei au fost ulterior suplimentați, municipalitatea trebuie să poată arăta clar cu cât, prin ce hotărâre, din ce sursă și pentru ce destinație. Dacă anumite achiziții au fost suportate din alte capitole bugetare, acestea trebuie identificate. Dacă sponsorizările au redus efortul financiar al municipiului, valoarea lor trebuie făcută publică și documentată.

În lipsa acestei imagini consolidate, simpla invocare a bugetului inițial nu mai răspunde întrebării esențiale.

Pentru că din momentul în care șapte achiziții directe ajung singure la 709.277 de lei fără TVA, discuția nu mai este despre cât s-a prevăzut la începutul anului.

Discuția este despre cât a ajuns să coste, în realitate, programul și din ce bani a fost finanțată diferența.

Iar aceasta este informația pe care Primăria Ploiești trebuie să o pună integral pe masa contribuabilului.

Sponsorii apar pe afiș. Dar logo-urile nu pot fi scăzute din factura publică

În comunicarea oficială a „Republicii de sub Castani”, Primăria Ploiești afișează constant și o serie de parteneri privați. Rompetrol – KMG International este prezentat drept partener principal, iar alături de acesta apar companii precum Bergenbier, Inspet, MedLife, Coral Impex, Professional Farmaline, Pro Solutions Forwarding sau Artsani.

Prezența mediului privat este relevantă și trebuie luată în calcul. Dacă aceste companii au contribuit financiar sau au suportat direct anumite servicii, atunci este firesc ca aportul lor să diminueze, în măsura corespunzătoare, efortul suportat din bani publici.

Dar pentru aceasta avem nevoie de cifre, nu de logo-uri.

Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea reglementează asemenea relații și prevede încheierea unui contract de sponsorizare în formă scrisă, în care trebuie stabilite obiectul, valoarea și durata sponsorizării, precum și drepturile și obligațiile părților. Cu alte cuvinte, dacă există sponsorizări pentru „Republica de sub Castani”, contribuțiile respective trebuie să poată fi individualizate și documentate.

Pentru a calcula corect cât din costul proiectului a fost suportat de mediul privat trebuie să știm, pentru fiecare sponsor, valoarea efectivă a contribuției, dacă aceasta a constat în bani, bunuri sau servicii, cine a fost beneficiarul contractual, ce cheltuieli au fost acoperite și, atunci când beneficiarul a fost municipalitatea, cum au fost reflectate respectivele sume sau bunuri în evidențele financiare ale autorității.

Aceste informații sunt cu atât mai importante cu cât discutăm despre un proiect organizat de o autoritate publică. În această situație intervin atât regulile privind finanțele publice locale din Legea nr. 273/2006, cât și obligațiile de transparență consacrate de Legea nr. 544/2001 în privința utilizării resurselor publice și a documentelor care fundamentează activitatea administrației.

Până când aceste date nu sunt prezentate, Intransigent nu poate scădea din cheltuielile identificate o contribuție privată presupusă. Ar însemna să înlocuim documentele cu estimări.

Este posibil ca sponsorii să fi suportat o parte importantă din costurile „Republicii”. Este posibil și ca anumite contribuții să fi fost preponderent în natură sau să fi vizat doar anumite componente ale evenimentului.

Deocamdată, însă, nu știm cât.

Iar soluția este extrem de simplă: Primăria Ploiești poate publica contractele de sponsorizare, valoarea fiecărei contribuții și destinația concretă a sumelor, bunurilor sau serviciilor primite.

Abia atunci logo-urile de pe afiș vor putea fi transformate în ceea ce contează pentru această anchetă: cifre care pot fi scăzute, justificat și verificabil, din factura suportată de comunitate.

Și transportul public plătește factura Bulevardului pietonal

Costul „Republicii de sub Castani” nu se oprește la scenă, artiști și spectacole. Închiderea repetată a Bulevardului Independenței produce efecte și asupra unuia dintre cele mai importante servicii publice ale orașului: transportul local.

De fiecare dată când artera este închisă circulației, traseele TCE trebuie adaptate. Unele sunt deviate, altele scurtate, vehiculele parcurg rute diferite, programele de circulație se modifică, iar toate acestea se traduc în kilometri suplimentari sau eliminați, consumuri diferite, timpi de parcurs modificați și, implicit, efecte asupra costurilor și veniturilor operatorului.

Nu discutăm despre un detaliu marginal. Legea nr. 92/2007 privind serviciile publice de transport persoane califică transportul public local drept serviciu de utilitate publică, organizat și coordonat de autoritățile administrației publice locale, iar cadrul legal privește explicit organizarea, exploatarea, gestionarea și finanțarea acestuia. La nivel european, Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 reglementează inclusiv raportul dintre obligațiile de serviciu public și compensațiile acordate operatorilor de transport.

Pe baza datelor TCE privind modificările de traseu generate de proiect și a calculelor realizate anterior de Intransigent, rezultă un impact financiar net estimat de aproximativ 252.238,10 lei în minus pentru operatorul de transport public.

Această cifră trebuie însă tratată cu rigoare.

Cei 252.238,10 lei nu reprezintă o factură emisă Primăriei pentru organizarea concertelor, nu reprezintă o achiziție publică și nu pot fi înscriși contabil în aceeași categorie cu onorariile artiștilor sau serviciile contractate pentru evenimente. Ei reprezintă efectul economic estimat asupra TCE al reorganizării transportului public impuse de închiderea repetată a Bulevardului.

Din perspectiva comunității însă, întrebarea este mai largă decât simpla clasificare contabilă: care este costul total produs sistemului public de decizia de a transforma Bulevardul în zonă pietonală timp de 19 weekenduri?

Dacă raportăm acest impact estimat de 252.238,10 lei la cele 766.777 de lei fără TVA reprezentând achizițiile pe care Intransigent le-a identificat până acum în legătură cu evenimentele Republicii, rezultă o amprentă financiară identificabilă de 1.019.015,10 lei.

Pragul de un milion de lei este astfel depășit.

Dar trebuie spus foarte limpede ce reprezintă această cifră și, mai ales, ce nu reprezintă.

Nu afirmăm că Primăria Ploiești a plătit 1.019.015,10 lei din bugetul „Republicii de sub Castani”. Ar însemna să amestecăm categorii financiare diferite.

Spunem că, până în acest moment, putem identifica 766.777 de lei în achiziții legate de evenimente și încă 252.238,10 lei ca impact economic estimat asupra operatorului public de transport.

Împreună, acestea conturează o amprentă financiară de peste un milion de lei asupra sistemului public local.

Iar diferența de formulare este esențială.

Pentru că scopul anchetei nu este să producă o cifră spectaculoasă, ci să afle cât costă comunitatea, în ansamblu, „Republica de sub Castani”.

Nu concertele sunt problema, ci locul ales și factura pe care orașul o plătește pentru această alegere

Una dintre criticile recurente legate de „Republica de sub Castani” nu privește existența concertelor sau a manifestărilor culturale în sine. Numeroși ploieșteni contestă, înainte de toate, locul ales pentru desfășurarea lor: Bulevardul Independenței, una dintre arterele importante ale orașului, închis periodic circulației pentru transformarea sa într-un spațiu de spectacole.

Diferența este esențială. Un eveniment organizat în Parcul Municipal Vest, într-o piață sau într-un spațiu conceput pentru manifestări publice produce un anumit tip de cost. Același eveniment mutat pe o arteră rutieră importantă generează însă o a doua factură: devieri ale transportului public, modificări de trasee, restricții pentru șoferi, mobilizarea Poliției Locale, bariere, semnalizare, salubritate și logistică suplimentară.

Nici juridic alegerea locației nu este neutră. OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sancționează instituirea restricțiilor de circulație fără autorizația administratorului drumului și avizul poliției rutiere. Închiderea repetată a unei artere publice nu este, așadar, doar o decizie de organizare a unui festival, ci o măsură care intră într-un cadru legal distinct privind circulația și siguranța rutieră.

De aici rezultă și întrebarea legitimă pe care administrația trebuie să o lămurească: de ce Bulevardul Independenței? Dacă aceeași ofertă culturală ar putea fi organizată într-un spațiu care nu produce devieri repetate ale transportului public și costuri conexe pentru serviciile municipale, atunci alegerea amplasamentului trebuie justificată inclusiv din perspectiva eficienței utilizării banului public.

Iar aici legea este mult mai strictă decât discursul politic.

Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale stabilește că angajarea cheltuielilor se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar ordonatorii de credite au obligația de a utiliza fondurile numai în limitele și pentru destinațiile aprobate. Aceeași lege prevede că angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.

Prin urmare, faptul că am identificat achiziții care depășesc reperul inițial de 686.240 de lei nu dovedește singur existența unei ilegalități. Bugetul poate fi rectificat. Dar pentru fiecare angajament financiar trebuie verificat ce credite bugetare existau și erau aprobate la momentul în care obligația a fost asumată. Tocmai de aceea sunt necesare documentele rectificărilor și execuția bugetară, nu doar explicația generică potrivit căreia „au existat bani”.

Aceeași regulă de transparență trebuie aplicată sponsorilor.

Administrația poate susține, pe bună dreptate, că o parte a proiectului a fost finanțată de mediul privat. Dar Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea prevede că sponsorizarea se realizează prin contract scris, în care trebuie precizate obiectul, valoarea și durata sponsorizării, precum și drepturile și obligațiile părților.

Mai mult, în cazul sumelor primite de autoritățile locale, Legea nr. 273/2006 prevede că donațiile și sponsorizările se cuprind prin rectificare bugetară locală în bugetul de venituri și cheltuieli după încasarea lor.

Asta înseamnă că sponsorii nu pot rămâne doar niște sigle pe afiș atunci când sunt invocați pentru a demonstra că efortul financiar al municipalității ar fi fost mai mic. Trebuie să existe o urmă verificabilă: contract, valoare, beneficiar, încasare, rectificare și destinația concretă a contribuției.

În fond, aceasta este problema pe care „Republica de sub Castani” o ridică dincolo de muzică și spectacol.

Nu dacă Ploieștiul trebuie să aibă evenimente.

Ci unde trebuie organizate, cât este rezonabil să coste comunitatea și dacă fiecare leu public ori privat invocat de administrație poate fi urmărit până la destinația lui finală.

Pentru că, atunci când o administrație alege să închidă repetat una dintre arterele importante ale orașului și să mobilizeze în jurul acestei decizii sute de mii de lei și resurse publice, simplul argument că „oamenii s-au distrat” nu mai este suficient.

Administrația trebuie să demonstreze că alegerea a fost legală, transparentă și justificată inclusiv economic.

Peste un milion de lei și încă nu vedem toată factura: SGU, Poliția Locală, salubritatea, energia și personalul rămân în afara calculului

Pragul de un milion de lei conturat până acum nu închide ancheta. Dimpotrivă, de aici începe partea cea mai greu de cuantificat a „Republicii de sub Castani”: costurile suportate de structurile publice care fac posibilă desfășurarea evenimentelor, dar care nu apar neapărat într-o achiziție distinctă sau într-o factură emisă pe numele proiectului.

Timp de 19 weekenduri, Bulevardul Independenței nu se închide și nu se redeschide singur. Sunt necesare bariere, semnalizare, logistică, măsuri de ordine, curățenie, colectarea deșeurilor, eventuale consumuri de energie, precum și personal pentru organizare, supraveghere și coordonare.

Aici intră resurse ale Primăriei și ale structurilor municipale: activități ale Serviciilor de Gospodărire Urbană, echipaje ale Poliției Locale, operațiuni de salubritate, personal administrativ care pregătește contracte și avize, oameni care coordonează evenimentele, comunicarea publică și intervențiile logistice.

Din perspectiva finanțelor publice, faptul că asemenea activități sunt realizate de personal deja salarizat sau de servicii aflate în subordinea municipalității nu le transformă în activități „gratuite”. Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale impune utilizarea fondurilor publice potrivit destinației aprobate și principiilor de eficiență, eficacitate și economicitate. Or, pentru a evalua eficiența unui program public, trebuie cunoscut nu doar ceea ce s-a contractat direct, ci și ansamblul resurselor publice mobilizate pentru realizarea lui.

Există aici un adevăr economic simplu: o resursă publică folosită pentru un eveniment are un cost, chiar dacă acel cost nu apare pe o factură separată intitulată „Republica de sub Castani”.

Un echipaj trimis pe Bulevard este plătit. O autospecială consumă carburant. Barierele trebuie transportate și montate. Zona trebuie curățată. Orele de muncă ale angajaților administrației au, la rândul lor, o valoare.

De aceea, factura reală a proiectului nu poate fi stabilită doar prin însumarea onorariilor artiștilor și a serviciilor cumpărate prin SICAP. Este necesar un cost consolidat, construit instituție cu instituție și serviciu cu serviciu, care să arate cât a consumat efectiv proiectul din resursele municipiului.

Până când Primăria Ploiești nu va prezenta acest bilanț complet, suma de peste un milion de lei identificată până acum trebuie privită cu exact sensul pe care îl are:

nu ca factura finală a „Republicii de sub Castani”, ci ca pragul minim al costurilor și efectelor financiare pe care am reușit deja să le documentăm.

Ce dovedește SICAP și ce nu: o achiziție acceptată nu înseamnă automat bani deja plătiți

Într-o investigație despre bani publici, diferența dintre achiziție, angajament și plată nu este o nuanță de vocabular. Este o diferență juridică esențială.

Cele șapte cumpărări directe identificate de Intransigent în SICAP demonstrează existența unor achiziții asumate de autoritatea contractantă și permit stabilirea valorilor acestora. Ele nu demonstrează însă, prin simpla lor apariție în sistem, că serviciile au fost executate integral, recepționate, facturate și, în final, plătite.

Legea face această distincție foarte clar. Art. 7 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice permite autorităților contractante achiziția directă de produse și servicii atunci când valoarea estimată este mai mică de 270.120 de lei fără TVA și precizează că angajamentul legal aferent unei asemenea achiziții poate lua forma unui contract de achiziție publică sau, după caz, a unui alt document prevăzut de lege.

Dar angajarea unei cheltuieli nu este același lucru cu plata ei. Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale separă expres etapele execuției cheltuielilor publice: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și, în final, plata. Cu alte cuvinte, existența angajamentului financiar precede verificarea obligației de plată și efectuarea efectivă a acesteia.

De aceea, Intransigent nu va prezenta cei 709.277 de lei fără TVA drept bani deja virați artiștilor și prestatorilor în lipsa documentelor care să demonstreze acest lucru. Formularea riguroasă este: valoarea cumulată a celor șapte achiziții directe identificate în SICAP.

Pentru a putea vorbi despre plăți efectiv realizate, trebuie urmărit circuitul până la capăt: contractele sau comenzile, documentele care atestă prestarea și recepția serviciilor, facturile, ordonanțările de plată, ordinele de plată și înregistrarea lor în execuția bugetară. Normele financiar-bugetare aplicabile instituțiilor publice disting tocmai aceste etape înainte ca obligația asumată să se transforme într-o plată efectivă.

Această precizare nu diminuează cu nimic concluziile anchetei. Dimpotrivă, le întărește.

709.277 de lei fără TVA rămân valoarea celor șapte achiziții identificate. Cât din această sumă a fost deja facturat și plătit este următoarea verigă documentară pe care Primăria Ploiești trebuie să o clarifice.

Pentru că o investigație serioasă nu transformă presupunerile în certitudini și nici angajamentele în plăți înainte de a vedea documentele.

Spune exact ce poate demonstra. Iar acolo unde documentele se opresc, începe întrebarea adresată administrației.

VERDICT INTRANSIGENT: „Republica” a trecut deja de un milion de lei ca amprentă financiară identificabilă. Factura completă încă nu este publică

După punerea cap la cap a documentelor, achizițiilor și efectelor financiare pe care le-am putut identifica până în acest moment, imaginea devine mult mai clară decât cea oferită de afișele și comunicarea oficială a „Republicii de sub Castani”.

Pentru „Republica Rock”, cele două achiziții artistice principale însumează 218.052 de lei fără TVA. Pentru „Zilele Republicii”, cele cinci achiziții identificate pentru artiști și spectacolul cu drone adaugă încă 491.225 de lei fără TVA.

Numai aceste șapte cumpărări directe ajung astfel la 709.277 de lei fără TVA.

La ele se adaugă achiziția de 57.500 de lei pentru servicii de producție video și live streaming aferente BCR Sport Arena Streetball, eveniment prezentat explicit ca parte a conceptului „Republica de sub Castani”.

Totalul achizițiilor identificate urcă astfel la 766.777 de lei fără TVA.

Prin comparație, reperul bugetar inițial identificat pentru programul „Republica pe Bulevard” era de aproximativ 686.240 de lei. Diferența este de 80.537 de lei, și aceasta înainte de TVA și înainte de introducerea celorlalte costuri generate de proiect.

Dar factura publică nu se termină aici.

Analiza datelor privind modificările traseelor TCE indică un impact financiar net estimat de 252.238,10 lei asupra operatorului public de transport. Această sumă nu este o achiziție a Primăriei și nu trebuie confundată cu o plată pentru concerte. Este o categorie distinctă: efectul economic estimat produs asupra transportului public de închiderea repetată a Bulevardului.

Dacă cele două categorii sunt privite împreună — 766.777 de lei în achiziții identificate și 252.238,10 lei impact financiar estimat asupra TCE — rezultă o amprentă financiară identificabilă de 1.019.015,10 lei.

Peste un milion de lei.

Dar această cifră trebuie spusă corect.

Intransigent nu afirmă că Primăria Ploiești a plătit un milion de lei pentru concerte. O asemenea formulare ar amesteca achizițiile publice cu efectele economice suportate de o societate municipală și ar depăși ceea ce documentele permit să demonstrăm.

Ceea ce putem afirma este că proiectul a generat deja achiziții și efecte financiare publice identificabile de peste un milion de lei, înainte ca administrația să fi prezentat un bilanț consolidat al întregii „Republici de sub Castani”.

Și chiar acest milion nu reprezintă factura finală.

Din calcul lipsesc încă resursele mobilizate de SGU, costurile Poliției Locale, salubritatea, eventualele consumuri de energie, logistica, personalul administrativ și operațional, precum și posibile alte achiziții aferente weekendurilor proiectului.

În sens invers, trebuie introduse în calcul și sponsorizările private, dacă acestea au finanțat efectiv cheltuieli care altfel ar fi fost suportate din bugetul public. Dar pentru aceasta Primăria trebuie să facă publice contractele, valorile și destinația concretă a contribuțiilor.

Așadar, cifra de 1.019.015,10 lei nu este capătul anchetei. Este pragul de la care începe întrebarea decisivă.

Cât a costat, în total, „Republica de sub Castani”?

Răspunsul ar trebui să existe într-un singur document: un bilanț financiar consolidat, care să arate bugetul inițial și toate suplimentările ulterioare, angajamentele asumate, plățile efectuate, sponsorizările și veniturile obținute, precum și costurile suportate de serviciile și societățile municipale.

Un asemenea document nu ar reprezenta un favor făcut presei. Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale consacră transparența utilizării fondurilor publice, iar Legea nr. 544/2001 garantează accesul cetățenilor la informațiile de interes public privind activitatea și utilizarea resurselor unei autorități.

Până când administrația condusă de Mihai Polițeanu nu va pune aceste cifre integral pe masă, ploieștenii vor putea vedea artiștii, scena, luminile și dronele.

Dar nu vor putea vedea factura completă.

Iar când spectacolul este susținut prin resurse publice, factura nu este o anexă contabilă lipsită de importanță.

Factura este ea însăși informație de interes public.

NOTĂ

Cifrele din această investigație separă deliberat trei categorii care nu trebuie amestecate: valorile fără TVA ale achizițiilor identificate în SICAP, cheltuielile efectiv comunicate de Primărie pentru anumite evenimente și efectele economice estimate asupra altor entități publice, precum TCE.

De asemenea, diferența față de cei 686.240 de lei este raportată la bugetul inițial identificat pentru program, nu este prezentată ca dovadă definitivă a depășirii creditului bugetar actual. Municipiul a adoptat ulterior mai multe rectificări bugetare, inclusiv HCL 253/2026, HCL 259/2026 și HCL 306/2026.

Concluzia definitivă privind respectarea limitei bugetare poate fi trasă numai după confruntarea tuturor angajamentelor cu ultima formă a bugetului și cu execuția bugetară analitică.

Până atunci, concluzia jurnalistică demonstrabilă rămâne aceasta:

costul și impactul financiar identificabil al Republicii sunt deja mult mai mari decât suma de 686.240 de lei care au fost alocați de Consiliul Local, pentru evenimentele sub egida Republica de sub Castani.