Într-un Ploiești sufocat periodic de propriile gunoaie și de lipsa unei soluții coerente pentru gestionarea deșeurilor, primarul Mihai Polițeanu a ales, la începutul verii 2025, să deschidă un nou front, cel al presiunilor instituționale. Pe 10 iulie, edilul a transmis o adresă oficială către Ministerul Mediului, document pe care l-a îmbrăcat într-o retorică alarmistă, dar care ascunde mai degrabă intenții politice decât fapte obiective.
În scrisoare, Polițeanu afirmă că Stația de Tratare Mecano-Biologică (TMB) Ploiești – o investiție de peste 154 de milioane de lei, inaugurată în 2019 cu promisiunea că va rezolva problema deșeurilor pentru întreaga zonă – ar fi subdimensionată. Ca soluție, cere aprobarea ca municipiul să poată direcționa deșeurile și către alte stații din proximitate.
Această solicitare nu este doar o simplă chestiune administrativă. Ea reprezintă o încercare de a redesena traseul legal al deșeurilor, de a scoate Ploieștiul de sub umbrela Asociației de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) Deșeuri Prahova și de a introduce noi operatori în schemă, pe criterii cel puțin discutabile. Dincolo de formulările oficiale, adresarea către minister este o piesă dintr-un puzzle mai mare, în care interesul public se amestecă periculos cu interesele obscure ale administrației locale.
Astfel, în loc să fie un apel responsabil pentru rezolvarea unei crize reale, scrisoarea lui Polițeanu se prezintă ca un pretext pentru o manevră politică ce poate deschide poarta unei noi perioade de instabilitate în salubrizarea Ploieștiului. Este interesant de observat cum un articol din Observatorul Prahovean stă la baza scrisorii primarului Mihai Polițeanu către ministrul mediului, Diana- Ana Buzoianu, instalată în funcție pe data de 23 iunie 2025. După cum vedeți, nici nu i se uscase bine cerneala pe contractul de muncă al d-nei ministru, iar Polițeanu pe 10 iulie i-a și trimis o depeșă ca să bage bățul prin gardul deșeurilor pentru a-și îndeplini visul sau …obligațiile. Mare caracter, sigur nu are niciun interes.
Citește și: Iluzia retragerii UAT Ploiești din ADI deșeuri. Minciuni, haos și prejudicii uriașe care vor urma
Argumentele primarului
În încercarea de a convinge Ministerul Mediului de „necesitatea” unor măsuri excepționale, primarul Mihai Polițeanu își construiește discursul pe o serie de cifre scoase din raportările oficiale. El invocă mai întâi datele tehnice: Stația de Tratare Mecano-Biologică (TMB) Ploiești are o capacitate proiectată de 150.065 tone pe an, fiind construită cu o investiție uriașă, de peste 154 de milioane de lei, bani publici destinați să ofere o soluție durabilă la criza deșeurilor.
Apoi, primarul aduce în discuție anul 2023, când, potrivit datelor din raport, la stație au fost recepționate 175.449,61 tone de deșeuri, dar s-ar fi tratat 180.116,21 tone. Pornind de la această aparentă discrepanță, Polițeanu trage o concluzie alarmistă: stația ar fi depășită, „subdimensionată” și incapabilă să facă față volumelor reale.
Problema este că această concluzie nu se sprijină pe o analiză tehnică, ci pe o interpretare convenabilă. O TMB nu funcționează ca un simplu depozit unde intră un volum și iese același volum. Tehnologia presupune sortare mecanică și tratare biologică, procese prin care fracțiile se separă, se compactează, iar greutățile pot fluctua. Stația a fost concepută exact pentru a prelua deșeuri municipale amestecate și pentru a reduce ceea ce ajunge în final la groapă.
Cu toate acestea, Polițeanu preferă să citească aceste date ca pe dovada unui „colaps tehnic”. Este o interpretare selectivă, care ignoră scopul real pentru care a fost construită TMB și care transformă un mecanism tehnologic normal într-un argument politic.
Astfel, ceea ce ar fi trebuit să fie o analiză lucidă se transformă într-o piesă de retorică administrativă. În loc să arate că stația își face treaba conform proiectului, primarul forțează concluzia unei „subdimensionări”, pregătind terenul pentru soluția pe care o vizează de fapt: scoaterea deșeurilor Ploieștiului din circuitul ADI și redirecționarea lor către alte destinații.
Contradicția din cifre sau matematica de baltă a filozofului de la Ploiești
Cel mai fragil punct al adresei semnate de primarul Mihai Polițeanu către Ministerul Mediului este chiar baza pe care își construiește argumentația: cifrele. În raportarea pe anul 2023, apar două date greu de reconciliat: 175.449,61 tone deșeuri recepționate și 180.116,21 tone tratate. Cu alte cuvinte, stația ar fi reușit să proceseze mai mult decât a primit – o imposibilitate logică și tehnică.
În loc să admită că există o eroare de raportare sau o interpretare forțată, primarul a transformat această discrepanță într-o „dovadă” a subdimensionării stației. Numai că realitatea este alta. Stația de Tratare Mecano-Biologică (TMB) Ploiești a fost construită tocmai pentru a prelua deșeuri municipale amestecate (cod 20 03 01) și pentru a le supune unui proces complex de sortare mecanică și tratare biologică.
Funcția sa principală este să reducă volumul final care ajunge la groapă și să extragă fracțiile reciclabile chiar din amestecul colectat necorespunzător. Altfel spus, faptul că la poarta TMB ajung cantități masive de deșeuri amestecate nu este o dovadă că stația e „depășită”, ci exact situația pentru care ea a fost proiectată.
A invoca, așa cum face Polițeanu, că TMB-ul nu ar mai putea face față din cauza amestecatelor este o afirmație lipsită de fundament. Problema nu este infrastructura, ci felul în care edilul alege să citească datele și să le comunice Ministerului.
În esență, contradicția din cifre nu arată că stația e subdimensionată, ci că primarul încearcă să construiască un scenariu alarmist, menit să justifice redirecționarea deșeurilor către alte destinații. Este o manipulare prin omisiune, care se sprijină pe o interpretare greșită a funcției de bază a TMB.
Citește și: ADI Deșeuri Prahova răspunde acuzelor primarului Mihai Polițeanu din spațiul public
Minciuna primarului Polițeanu despre penalitățile ADI Deșeuri pe care a garantat că nu le plătim
Cum funcționează o stație de tratare mecano-biologică (TMB)
Rolul unei TMB este tocmai acela de a prelua deșeuri municipale amestecate (în special cod 20 03 01) și de a le supune unui proces de sortare mecanică și de tratare biologică.
Acest cadru arată limpede că simpla colectare și transportare a deșeurilor amestecate la depozit nu este conformă legii.
Procesul are două mari etape:
-
-
Tratamentul mecanic – sortarea deșeurilor prin concasoare, separatoare, bandă transportoare, separatoare optice și balotare, astfel încât fracțiile reciclabile (plastic, metal, hârtie) să fie extrase, iar restul să fie direcționat către alte fluxuri.
-
Tratamentul biologic – biodegradabilele și fracția organică sunt supuse unui proces de compostare/fermentare, reducându-se astfel cantitatea finală care merge la depozit.
-
Scopul unei TMB nu este doar „tratarea” în sine, ci reducerea volumului de deșeuri care ajung la groapă și îmbunătățirea calității fluxurilor reciclabile.
Ce rezultă din acest proces
Dacă ajung la poarta stației deșeuri amestecate, TMB le procesează conform tehnologiei sale. Este exact funcția pentru care a fost proiectată.
Chiar dacă există obligația colectării separate la sursă (cetățeni, asociații, operator de colectare), lipsa ei nu poate fi folosită ca pretext pentru a afirma că stația este „subdimensionată”. Din contră, stația a fost gândită să suporte acest tip de flux amestecat, tocmai pentru că România e departe de ținta reală de colectare separată.
Raportul din 2023 arată clar: din cele 175.449 tone recepționate, 180.116 tone au fost tratate – ceea ce indică o eroare în raportare sau o interpretare abuzivă. În niciun caz nu e dovada că infrastructura e depășită.
Realitatea este că TMB-ul poate trata deșeuri amestecate, iar datele oficiale nu indică o lipsă de capacitate, ci mai degrabă un dezechilibru de raportare.
Prin urmare, cererea lui Polițeanu de a direcționa deșeurile către alte stații nu este fundamentată tehnic. Este doar o portiță artificial creată pentru a forța ieșirea din ADI și pentru a pregăti intrarea asocierii Brantner–ROECO.
Miza adresei către ministrul mediului
Dincolo de aparența tehnică și de limbajul politicos al documentului, adevărata miză a adresei trimise de primarul Mihai Polițeanu către Ministerul Mediului este una mult mai profundă și, totodată, mai periculoasă pentru interesul public. Cererea de „redirecționare” a deșeurilor către alte stații nu este o simplă soluție de avarie, ci un paravan pentru ocolirea cadrului legal al ADI Deșeuri Prahova. Către care stație de tratare? Bineânțeles cea pentru care a făcut trafic de influență în februarie când a creat criza deșeurilor la Ploiesti, timp de două sătptămâni, recte stația de la Ariceștii Rahtivani, la care primarul Gheorghe Orbu s-a opus la acea dată, pentru sănătatea localnicilor.
Citește și: Autorizație respinsă pentru Coseco Waste SRL. Lovitură de grație pentru planurile lui Mihai Polițeanu?
Coseco Waste SRL, rampa pe care primarul Polițeanu o vrea cu orice preț, NU are autorizație de mediu
În mod normal, orice decizie privind fluxul deșeurilor și destinația lor se ia în cadrul asociației intercomunitare, unde Ploieștiul este doar unul dintre membrii semnatari. Prin invocarea unei „urgențe” și prin încercarea de a obține aprobarea directă a Ministerului, Polițeanu vrea să creeze o breșă: să arate că orașul poate acționa de capul său, ignorând statutul și obligațiile asumate.
Această strategie nu este nouă. În ultimele luni, administrația locală, prin interpuși politici precum consilierul Mihai Neagu, a încercat să obțină în instanță anularea unor hotărâri de consiliu local esențiale – cele care mențin municipiul în ADI și blochează tentativele de contractare directă a altor operatori. De fiecare dată, miza reală a fost aceeași: desprinderea Ploieștiului din actualul cadru legal pentru a forța o nouă schemă de salubritate.
Dincolo de cifre, primarul trece sub tăcere cel mai important aspect: cadrul legal. Potrivit articolului 12 din Statutul ADI Deșeuri Prahova, niciun membru nu poate părăsi asociația fără a achita penalitățile aferente investițiilor realizate. Pentru Ploiești, factura ar fi de aproximativ 60 de milioane de lei – bani care ar trebui plătiți înainte de orice discuție despre ieșirea din ADI.
Această obligație nu apare nici măcar menționată în adresa către Minister. În schimb, Polițeanu aruncă întreaga vină pe infrastructură, omițând să spună că problema nu este capacitatea stației, ci obligațiile financiare și legale ale municipiului.
Și aici intervine detaliul cel mai important, dar niciodată recunoscut public: asocierea Brantner Servicii Ecologice – ROECO. Este parteneriatul pe care Polițeanu pare să îl împingă constant în față, fie prin presiuni asupra instituțiilor de mediu, fie prin manevre juridice indirecte. Orice „redirecționare” de deșeuri în afara ADI ar crea terenul propice pentru intrarea acestei asocieri în joc, sub forma unui contract direct cu municipalitatea.
Astfel, ceea ce la suprafață pare o solicitare legitimă de a evita blocajele, în realitate se conturează ca o strategie politică sofisticată, dar periculoasă: slăbirea cadrului legal al ADI pentru a justifica, în cele din urmă, un parteneriat preferențial.
Iar consecințele pentru ploieșteni sunt evidente. În loc să se consolideze un sistem integrat și predictibil, orașul riscă să fie împins într-o nouă criză a deșeurilor, doar pentru a satisface ambițiile unui primar și interesele economice ale unei asocieri private.
Vom avea o nouă criză a deșeurilor din cauza manevrelor lui Mihai Polițeanu?
Stația TMB este dovada că „gunoaiele” Ploieștiului pot fi tratate, reciclate și valorificate. Problema nu e lipsa unei soluții, ci lipsa de voință politică și manipularea grosolană a opiniei publice. Când administrația preferă să folosească frica în loc de soluții, cetățeanul devine victimă și plătitor al unei incompetențe mascate sub pretextul „crizei”.
Privită în ansamblu, scrisoarea lui Mihai Polițeanu către Ministerul Mediului nu reflectă fidel situația Stației de Tratare Mecano-Biologică Ploiești. În loc să abordeze responsabil realitatea – faptul că TMB-ul poate procesa amestecate și că municipiul are obligații contractuale și financiare clare în ADI – edilul preferă să manipuleze cifrele și să ocolească legea.
Riscul este uriaș! O posibilă nouă criză a deșeurilor la Ploiești, creată artificial, cu consecințe suportate exclusiv de cetățeni. Pentru că, în timp ce administrația se joacă de-a cifrele și scenariile politice, ploieștenii rămân cu mirosurile, cu disconfortul și cu facturile mai mari.
