Nevoia permenentă de validare pastrează omul în frica de a-și pierde poziția

Ne comportăm ca și cum le știm pe toate. Așa este, le știm, pentru că vrem, nu vrem, subconștientul nostru este conectat la subconștientul colectiv. Aici sunt stocate toate informațiile universului la care avem acces pentru toate componentele timpului liniar: trecut, prezent și viitor.
De ce doar ne comportăm ca și cum le-am știi pe toate? Din aroganță, pentru că vrem să-i impresionăm pe cei din jur deoarece avem nevoie de validarea lor ca să fim bine cu noi înșine. Această validare are nevoie de continuitate, iar această nevoie ne menține în aroganță și ne comportăm ca și cum le-am știi pe toate pentru, așa cum spuneam, se creează nevoia de a-i impresiona pe ceilalți cu scopul de a fi în permanență calități, adică recunoscuți ca fiind așa cum ne dorim să fim percepuți. Adică inteligenți, frumoși, educați, șmecheri, abili… s.a.m.d
E greșit? Nu. E un mod de viață care atrage anumite consecințe. Așa cum a trăi în smerenie e un alt mod de viață care atrage alte consecințe, benefice de data asta.
Dacă mă întrebați pe mine aș spune, tocmai în baza faptului că avem acces la subconștientul colectiv, că ar fi bine să renunțăm la acest comportament arogant, care maschează de fapt, fricile pe care încercăm să le ascundem sub această mască, pentru a fi validați.
Până la urmă ce e această goană după validarea venită de la ceilalți și nu din interior? Este semnalul că în noi, lipsa de încredere, lipsa stimei de sine sau, mai ales, a iubirii de sine, separate sau împreună au ajuns la nivel scăzut și avem nevoie să ne hrănim spiritual pentru a le ridica nivelul.
Dacă ar fi să extrapoland, cele două stări, aroganța și smerenia, sunt stări care indică o anume vibrație în care se menține organismul și, bineînțeles, mintea care transmite informația în celulele care formează corpul. În caz că vă întrebați ce vibrație corespunde fiecărei stări, vă pot spune că smerenia e pe plus.
Prin urmare, poate că ar fi bine să înțelegem că atunci când alegem să trăim conștient, adică suntem prezenți la secundă în ceea ce spunem sau facem și nu funcționăm exclusiv în baza programelor/convingerilor care se rulează în conștient de ani de zile, avem o șansă chiar să știm cât mai multe despre noi, în primul rând, să evoluăm spiritual și personal, să ne apreciem obiectiv, fără să fim disperați să ne aprecieze ceilalți și, în final, să fim utili nouă și celor de lângă noi. Mai subtil spus, e o formă de a ne schimba mentalitatea sau a schimba mentalități care să ridice vibrația și starea de bine să ia amploare, iar încrederea, stima sau iubirea de sine să crească.
Dacă ne lăsăm angrenați permanent în ceea ce vine din exterior, dacă suntem sclavii programelor care rulează permanent în subconștient, conștiința întârzie să se trezească și vom trăi doar între trecut și viitor, aproape niciodată în prezent. Pentru că nu mai avem capacitatea de a-l observa, de a-l simți sau auzi.