Remus Drăgănescu este unul dintre oamenii importanţi din Federaţia Română de Handbal. Nu contest calităţile sale organizatorice de care, poate, dă dovadă în cadrul federaţiei, în schimb mă minunez de lăcomia de care dispune acest om, care vrea să ia toată moştenirea familiei Drăgănescu, moştenire la care ar trebui să participe alte 26 de persoane. Remus Drăgănescu, împreună cu fratele său Adoris-Adrian Drăgănescu au făcut tot ce este (ne)omeneşte posibil ca să influenţeze logica justiţiei şi s-au prezentat la primăria Valea Doftanei pentru a cere în nume propriu 741,75 hectare de pădure.
Acte disparute şi favorizante
Istoria acestei moşteniri e destul de lungă. Începe din 1991, odată cu apariţia Legii 18, atunci când a fost depusă prima cerere de retrocedare. Numai că această lege nu permitea decât retrocedarea a cel mult 10 hectare pentru fiecare autor( a se vedea cel care a deţinut terenurile iniţial). Mai târziu, în 1997, apare o completare a legii 18, care poatră numărul 169. De aici începe dezastrul, după cum declară mai mulţi dintre cei care astăzi se judecă cu Remus Drăgănescu, pentru ceva ce le revine de drept, dar nu pot dobândi deoarece instanţa română nu ţine cont de evidenţe. În perioada apariţiei Legii 169/1997, relaţiile de rudenie în familia Drăgănescu erau dintre cele bune, oamenii întâlnindu-se la parastase şi discutând în termeni prieteneşti. „La parastasul soţului meu, Remus mi-a furat actele pe care mi le lăsase soţul meu. Când l-am întrebat ce a căutat mi-a zis că e treaba lui şi a soţului”, a declarat Daniela Atofani, una dintre moştenitoare, în cadrul emisiunii. Din câte am înţeles aceasta a depus şi o plângere la Parchet, pentru dispariţia actelor invocate.
În data de 22.01.1998, ca urmare a apariţiei legii menţionate mai sus, care permitea retrocedarea integrală a suprafeţelor autorului, Remus şi Adoris Drăgănescu au depus o cerere în nume propriu, la primăria Valea Doftanei, pentru retrocedarea a 414,7290 hectare de pădure. Şi le-au primit.
De aici începe necazul celorlalţi 26 de moştenitori care s-au simţit trădaţi atunci când discutau cu Remus Drăgănescu şi acestea spunea că se ocupă el de toată retrocedarea. S-a ocupat. Asta e cert, dar în favoarea lui şi a fratelui său.
Două cereri fermecate
Odată cu apariţia legii 247/2005, primăria Valea Doftanei, condusă şi atunci şi acum de Gheorghe mosor şi secretarul său Vasile Piele, au stat drepţi şi au dat undă vedere cererilor de retrocedare cu numărul 5391/29.11.2005 şi 4371/22.09.2005, pentru toată suprafaţa de pădure.
Aici e marea bubă. Aceste cereri, pe baza cărora Comisia Judeţeană( de la nivelul Prefecturii Prahova) a emis Hotărârile 4226/02.02.2006 şi 4375/19.05.2006 prin care a pus la dispoziţia fraţilor Drăgănescu toată suprafaţa de pădure. În schimb, în cadrul toate proceselor care au avut loc, aceste două cereri nu au fost de găsit. În demersul jurnalistic pe care l-am făcut, am încercat să dau de ele la Prefectură. Nu există în dosar. Am înceracat la Oficiul Judeţean de Cadastru şi nici acolo nu există. Interesant este că nici la primărie nu există, mărturie stând adresa nr. 5659/ 02.10.2007, care spune că ” referitor la cererea de a elibera o copie de pe cererile 5391/29.11.2005 şi 4371/22.09.2005, că comunicăm faptul că acestea au fost înaintate împreună cu întreaga documentaţie la Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii 247/2005, iar în arhiva noastră nu există nicio copie de pe această documentaţie”. Semnează primar Gheorghe Mosor şi secretar Vasile Piele. Şi nu-i trage nimeni la răspundere că au pierdut acte oficiale?!
Rubedenii la moşie
Ulerior emiterii acestor hotărâri, la care Comisia Locală Valea Doftanei a pus umărul serios, au început o serie de procese, care au culminat cu decizia nr. 240 a Tribunalului Prahova, irevocabilă de a „modifica Hotărârile 4226/02.02.2006 şi 4375/19.05.2006 şi reconstituie dreptul de propietate asupra terenurilor de 562,75 ha şi 190,80 ha cu destinaţie forestieră situate pe raza com. Valea Doftanei şi în favoarea reclamanţilor, alături de pârâţii Drăgănescu Remus şi Drăgănescu Adoris şi completarea anexelor acestor hotărâri prin includerea reclamanţilor în cuprinsul acestora. Obligă pârâtele Comisia Locală Valea Doftanei şi Comisia Judeţeană Prahova, să menţioneze în cuprinsul titlului de proprietate ce urmează să fie eliberat pe numele moştenitorilor defunctului Drăgănescu H. Ioan, pentru terenurile sus-menţionate şi pe reclamanţi.” Aşadar, totul se rezolvase şi toţi moştenitorii trebuiau să fie trecuţi în titlturile de proprietate. Chiar s-a întocmit şi un Proces Verbal de punere în posesie nr.254/ 29.07.2008, în care erau trecuţi toţi moştenitorii, aşa cum prevedea decizia tribunalului.
Cuvântul subprefectului Ioniţă, o vorbă în vânt?
Pe data de 18.11.2008 în cadrul emisiunii am tratat cazul Drăgănescu. Invitaţi: Atofanei Daniela, Condrea Drăgănescu şi subrefectul Mircea Ioniţă. Remus Drăgănescu a declinat invitaţia spunând că este ocupat cu Trofeul Carpaţi la handbal. Pe parcursul emisiunii a fost scos la iveală procesul verbal nr.254/ 29.07.2008, subprefectul invocând faptul că nu este semnat de reprezentantul Ocolului Silvic. În realitate era semnat şi îl aveam şi eu, dar am vrut să văd dacă Mircea Ioniţă îşi va respecta promisiunea făcută în emisiune, de a da curs acestui proces verbal şi a emite titlurile de proprietate. A trecut o lună şi nu şi-a respectat promisiunea, invocând că pe 24.11.2008 a primit o cerere de suspendare a emiterii titlurilor de proprietate, din partea, binenţeles, a hulpavului Remus Drăgănescu.
La baza acestei cereri a stat un proces de revizuire, care în cele din urmă a stabilit o altă regulă şi anume aceea că 190,80 ha îi revin „distinsului” domn Remus, iar diferenţa de 414,7290 hectare să se împartă la ceilalţi 26 de moştenitori. Corectă judecată, nu? Aştept respectarea promisiunii, domnule subprefect.
Epilog nedrept, dar cine ştie
În toată această perioadă, Remus Drăgănescu a obţinut profituri frumuşele din exploatarea masei lemnoase din comuna Valea Doftanei, la punctul Valea Neagră „CIUNGI”. Contractul cu nr. 1 din 01.10.2007, încheiat între SC LIGNARIUS SRL, administrată de Remus Drăgănescu şi Premiersport, cu sediul în Breaza a stat la baza unei exploatări efectuate pe un teren care se afla în instanţă şi, credem noi, nu putea fi valorificat. Cam asta cerea şi Remus Drăgănescu Prefecturii Prahova, atunci când revizuirea dosarului era pe rol: pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă. Sau cum îşi face justiţia şi administraţia treaba în România.
