Stimati colegi, doamnelor si domnilor,
“Nu pentru scoala, ci pentru viata invatam.”
(Epistola 106 a lui Seneca cel Tanar)
Pana acum ceva vreme, presa relata incidente tragice petrecute in scoli din strainatate si intreaga opinie publica romaneasca era oripilata.
Din nefericire, intre timp, scolile noastre au inceput sa aiba parte de tot felul de incidente. De la scandalurile indecente in care elevi de scoala generala sau de liceu au fost implicati, pana la cele in care acestia inregistrau conflictele cu profesorii, s-a ajuns acum la momentul in care toata tara a fost zguduita de moartea unui adolescent petrecuta chiar acolo unde ar fi trebuit, dupa familie, sa fie cel mai in siguranta- scoala.
Si toti stam si ne intrebam cum s-a ajuns aici. Traim vremuri in care fiecare are o preocupare suprema- aceea de a-si asigura traiul de maine. Parintii sunt din ce in ce mai ocupati, in timp ce copiii lor incep de la varste extrem de fragede sa-si petreaca cea mai mare parte a vietii in gradinite si apoi in scoala. Cu greu, parintele isi mai face timp de a fi parinte.
Totodata, in scoala, dascalii duc batalia asigurarii unui salariu decent, cu atat mai acerba in aceste vremuri de criza.
Avem in vedere programe educationale din ce in ce mai performante. Ne dorim ca generatiile tinere sa fie din ce in ce mai informate, omitand in schimb si formarea acestora. Dialogul parinte- profesor este unul deficitar, iar motivele pentru care acest lucru se intampla sunt multe. Nu mai vorbim aici de dialogul firesc intre profesor-parinte- copil.
Trebuie sa se intample tragedii pentru a ne opri din ritmul nebun de viata si a reflecta. Nu cred ca in toate acestea preocuparea principala este de a arata cu degetul pentru gasirea unui tap ispasitor. Cred ca cel mai important este de a ne face cu totii mea culpa, de a incerca si a reusi ca astfel de tragedii sa nu mai aiba loc.
Pentru aceasta, trebuie sa existe implicare si evaluarea corecta a ceea ce conteaza cu adevarat. Poate ca mai putin important este ca un copil sau un tanar sa stie zeci de formule, citate sau date, si mult mai important este ca noi sa stim DE CE COPILUL SAU ELEVUL NOSTRU A ALES SA FIE EMO, PARTE A UNEI GASTI SAU SA POARTE NESTINGHERIT ARME FARA CA CINEVA SA II CEARA SOCOTEALA!
Indiferent de statutul nostru, tine de constiinta, de solidaritate si spirit civic pentru a lua masuri, pentru a nu ne arata indurerati o zi sau doua, pentru ca apoi sa revenim la acelasi stil de viata. Parinte esti o viata intreaga, a fi cu adevarat profesor nu se incheie odata cu pensionarea, iar a fi cetatean nu este o meserie cu program redus.
Asa, cu siguranta, copiii nostri ar fi cu adevarat protejati, scoala ar reprezenta pregatirea teminica pentru VIATA, politistii ar cunoaste riscurile de a manifesta cu armele din dotare, noi am interveni daca un concetatean s-ar afla in pericol, am spune nu abuzurilor pe care le incurajam, nu am considera ca de la sine inteles sa incercam sa rezolvam o problema, oferind bani.
Acesta nu este tabloul unei societati ideale, ci doar al unei societati firesti in care cetatenii sai inteleg cu adevarat ce inseamna EDUCATIA- o lectie ce tine o viata, nu numai in anii alocati studiilor.
11 octombrie 2010 Senator,
Sorin Serioja Chivu
