Motto:
“Excelenta morala este un rezultat al felului in care traim. Devenim corecti, facand fapte corecte, devenim temperate, comportandu-ne temperat si devenim curajosi facand acte curajoase.
(Aristotel)
Stimati colegi, doamnelor si domnilor,
Pe data de 12 aprilie 2010, proiectul atat de mult dezbatute Legi a Educatiei a fost inregistrat la Camera Deputatilor, de unde si-a inceput un traseu neasteptat de sinuos spre un destin ce pare din ce in ce mai incert.
La 19 mai 2010, dupa adoptarea sa de catre Camera Deputatilor, proiectul a fost transmis la Senat, camera decizionala in acest sens, avand la activ o “zestre” de 16 sedinte de comisie si 1695 de amendamente, dintre care peste 667 admise.
In acest moment, dupa o vacanta si trei luni de activitate parlamentara, proiectul pare ca a intrat in labirintul lui Pan. S-a mai imbogatit cu 30 sedinte de comisie si peste 1500 de amendamente.
Legea Educatiei este una dintre legile de baza pentru orice tara. Sunt pe deplin de acord si sustin necesitatea unei dezbateri largi, amanuntite si responsabile. Dar nu pot, in conditiile in care necesitatea ei este mai mult decat evidenta, sa nu ma intreb care sunt cu adevarat interesele unora dintre colegii mei din Senat?
Aici, vorbim de o suprematie la conducere a Partidului Social Democrat. Senatul este condus de un membru PSD, Biroul Permanent are in componenta membri majoritar PSD, Comisia pentru invatamant, stiinta, tineret si sport- cea care a primit acest proiect pe 26.05.2010, avand termen pana pe 18.06.2010- are ca lider un PSD-ist si mai multi membri de aceeasi culoare politica.
Stau si ma intreb daca la mijloc este cumva sindromul scrupulozitatii duse la extrema, dorinta de a fi mai catolic decat Papa sau este- din nou!- vorba de acelasi sistem de boicot, ascuns sub masca unei responsabilitati propagandistice? Nu doresc sa fiu rau fata de colegii mei din opozitie si nici nu vreau sa cred ca insusi Pan a devenit membru PSD si-si consilieaza de zor colegii.
Nu pot crede ca o atat de mult asteptata lege, poate fi folosita in scopul de a-ti face imagine, de a face diverse targuri profitabile, de a poza in aliatul profesorilor si al elevilor.
Asa cum nu pot crede ca a ajuns ca lasitatea sa caracterizeze pe multi dintre noi, incapabili sa raspunda pentru actiunile lor.
De ce ar fi, astfel, de mirare ca premierul doreste asumarea raspunderii asupra Legii Educatiei?
In asemenea conditii, in care prioritatile par ca nu sunt constientizate, aceasta este singura solutie. Cineva trebuie sa constituie un model si sa traga un semnal de alarma. Iar daca responsabilitatea si curajul asumarii au devenit si sunt de criticat, avem motive serioase de ingrijorare!
Avem nevoie de seriozitate, avem nevoie sa lasam diferentele meschine deoparte si avem nevoie de puterea de a recunoaste ceea ce este cu adevarat important!
In fata evidentei, ar trebui ca toti sa depunem toate eforturile si sa eradicam prostul obicei de a refuza tot ceea ce nu este in interesul personal sau de grup. Aceasta inseamna respect, maturitate politica si primul pas pentru a pune bazele unui comportament politic de tip nou.
18 octombrie 2010 Senator,
Sorin Serioja Chivu
