INM, condus de judecator Simona-Camelia Marcu a respins reclamația ADOR privind parcursul procurorului Todoran. Două instituții, 35 de întrebări și documentele pe care publicul încă nu le poate verifica

O instituție poate avea dreptul să protejeze datele personale ale unui magistrat. Dar poate transforma această protecție într-un răspuns general la întrebări despre examene, acte administrative, concursuri și verificarea condițiilor legale de numire?

Aceasta este întrebarea pe care Alianța pentru Drepturile Omului din România (ADOR) și publicația Intransigent o adresează instituțiilor responsabile de formarea, evaluarea și avizarea magistraților.

La 4 noiembrie 2026, Institutul Național al Magistraturii (INM) a comunicat respingerea reclamației administrative formulate de ADOR, înregistrată sub nr. 5785 din 20 octombrie 2026. Documentul este semnat de judecătoarea Simona-Camelia Marcu, directorul INM.

Reclamația privea răspunsul inițial din 16 octombrie la solicitarea referitoare la parcursul educațional și profesional al procurorului Adrian-Petre Todoran, unul dintre cei 16 procurori pentru care Consiliul Superior al Magistraturii a avizat favorabil numirea în DIICOT, în octombrie 2017.

Instituția precizează că o comisie a analizat reclamația, inclusiv posibilitatea comunicării parțiale a informațiilor, și a considerat-o neîntemeiată.

Numai că răspunsul transmis la 4 noiembrie, într-o singură pagină, nu prezintă o analiză distinctă a informațiilor solicitate și nici nu identifică documentele care ar putea fi comunicate fără încălcarea confidențialității.

Douăzeci de întrebări despre un parcurs profesional. INM invocă dosarul confidențial al magistratului

La 13 octombrie 2026, Intransigent și ADOR au solicitat Institutului Național al Magistraturii informații despre etapele care au precedat numirea definitivă a procurorului Adrian-Petre Todoran, prin Decretul prezidențial nr. 256 din 6 februarie 2012.

Nu am solicitat acces la viața sa privată și nici informații despre dosarele penale pe care le-a instrumentat.

Am formulat 20 de întrebări privind verificarea diplomei de licență în drept, admiterea la INM, promoția din care a făcut parte, examenul de absolvire, repartizarea ca procuror stagiar, examenul de capacitate, actele administrative de validare și arhivarea documentelor.

Întrebările au pornit inclusiv de la o listă atribuită examenului de absolvire INM din mai 2010, în care figurează numele Adrian-Petre Todoran. Am solicitat instituției să confirme autenticitatea listei, caracterul definitiv al rezultatelor și apartenența la promoția respectivă.

Era o verificare documentară, nu o acuzație.

Răspunsul recent al INM invocă art. 107 din Legea nr. 303/2022, care protejează confidențialitatea datelor cuprinse în dosarul profesional al judecătorului sau procurorului.

Iar această protecție este legitimă.

Problema apare atunci când trebuie stabilit dacă aceeași confidențialitate acoperă și regulamentele generale de concurs, calendarele examenelor, actele de validare accesibile publicului sau informațiile despre documentele existente în arhiva unei instituții.

Nu toate aceste informații au, în mod necesar, același regim juridic.

Din răspunsul din 4 noiembrie nu rezultă cum a fost făcută această delimitare pentru fiecare categorie solicitată. INM afirmă că a analizat problema. Dar explicația comunicată solicitantului nu permite verificarea concretă a rezultatului acestei analize.

CASETĂ DOCUMENTARĂ | Simona-Camelia Marcu: decizii controversate, hotărâri infirmate și relații financiare dezvăluite de presă

2017 – A cerut verificarea procurorului general Augustin Lazăr și a DNA în contextul OUG 13. La 28 februarie 2017, Simona-Camelia Marcu, membră a CSM, a solicitat sesizarea Inspecției Judiciare pentru verificarea modului în care procurorul general Augustin Lazăr comunicase public despre OUG 13, precum și pentru examinarea intervenției DNA în investigarea împrejurărilor adoptării ordonanței. Plenul CSM i-a respins propunerile. Episodul a generat controverse privind raporturile dintre instituțiile judiciare și independența procurorilor.

2018 – Dezvăluirile TeleormanLeaks privind soțul judecătoarei. RISE Project a dezvăluit existența unui cec de 15.200 lei, emis de Tel Drum în septembrie 2015 către avocatul Gil Vasile, soțul Simonei-Camelia Marcu. Ulterior, la 19 noiembrie 2018, jurnalista Ioana Ene Dogioiu a publicat pe Ziare.com informații potrivit cărora cabinetul acestuia ar fi încasat de la Tel Drum, în perioada 2011–2017, cu excepția anului 2014, 528.711 lei, cu TVA inclus. Redacția a precizat că deținea documente justificative, dar nu le-a publicat integral pentru protejarea sursei. Avocatul a susținut că relația comercială era legală, publică și declarată fiscal, iar Simona Marcu a transmis că nu comentează afacerile soțului.

2018 – Contractul cu societatea de stat CNI Coresi. Newsweek România, citată de Digi24, a relatat despre un contract de asistență juridică în valoare de 62.590 euro, încheiat în septembrie 2013 între cabinetul avocatului Gil Vasile și Compania Națională a Imprimeriilor Coresi, societate de stat care a intrat în insolvență luna următoare. Valoarea contractului era menționată în declarația de interese a Simonei-Camelia Marcu. Existența contractului nu demonstrează, prin ea însăși, o neregulă.

2019 – Sancționarea judecătorului Cristian Danileț pentru postări pe Facebook. Simona Marcu a participat la hotărârea disciplinară prin care judecătorului i-a fost redusă indemnizația. La 15 decembrie 2025, Marea Cameră a CEDO a constatat definitiv încălcarea libertății de exprimare a judecătorului, protejată de art. 10 din Convenție.

2021 – Vot pentru excluderea lui Cristian Danileț din magistratură. Simona Marcu s-a numărat printre membrii CSM care au votat excluderea judecătorului pentru videoclipuri publicate pe TikTok. La 12 decembrie 2022, Înalta Curte a înlocuit sancțiunea excluderii cu avertismentul.

2022 – Vot pentru excluderea judecătoarelor Daniela Panioglu și Alina-Nadia Guluțanu. Simona Marcu a făcut parte din majoritatea care a votat excluderea celor două judecătoare. La 6 noiembrie 2023, Înalta Curte a casat hotărârea disciplinară și a respins acțiunile disciplinare respective.

2025 – Solicitare publică de demisie sau revocare. După hotărârea definitivă CEDO în cauza Danileț, Asociația Forumul Judecătorilor din România a solicitat asumarea responsabilității instituționale, invocând inclusiv demisia sau revocarea Simonei Marcu din conducerea INM.

2026 – Reconfirmarea în conducerea INM și respingerea reclamației ADOR. La 16 aprilie 2026, Plenul CSM a aprobat numirea Simonei-Camelia Marcu pentru un nou mandat la conducerea INM, cu 15 voturi pentru și două împotrivă. La 4 noiembrie 2026, aceasta a semnat răspunsul prin care institutul a respins reclamația administrativă ADOR privind informațiile solicitate despre parcursul educațional și profesional al procurorului Adrian-Petre Todoran.

Precizare editorială: Episoadele prezentate sunt documentate prin hotărâri judecătorești și investigații de presă. Ele nu demonstrează existența unei vinovății penale sau disciplinare personale a Simonei-Camelia Marcu. Relațiile comerciale ale soțului său nu pot fi imputate automat judecătoarei.

Întrebarea de interes public: Ce criterii de responsabilitate profesională și instituțională sunt aplicate persoanelor care conduc formarea viitorilor magistrați, în special atunci când au participat anterior la hotărâri disciplinare infirmate sau corectate de instanțele superioare?

Surse documentare:

CEDO – Hotărârea definitivă Danileț împotriva României, 15.12.2025

HotNews – Voturile din CSM privind excluderea lui Cristian Danileț

AGERPRES – Decizia ÎCCJ din 12.12.2022

Europa Liberă – Voturile privind excluderea judecătoarelor Panioglu și Guluțanu

AGERPRES – Hotărârea definitivă ÎCCJ din 06.11.2023

News.ro – Solicitarea Forumului Judecătorilor, decembrie 2025

CSM – Hotărârea nr. 41/2026 privind conducerea INM

RISE Project – TeleormanLeaks: documentele Tel Drum

Digi24 – Contractul cu CNI Coresi

Pentru a înțelege importanța demersului, trebuie să revenim la cronologia oficială.

Prin Decretul prezidențial nr. 256 din 6 februarie 2012, Adrian-Petre Todoran a fost numit în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu.

Decretul face trimitere la Hotărârea Plenului CSM nr. 14 din 16 ianuarie 2012, adoptată în contextul promovării examenului de capacitate.

Ulterior, în octombrie 2017, Todoran s-a aflat printre procurorii propuși pentru numirea în DIICOT.

La acea dată, art. 79¹ din Legea nr. 304/2004, în forma aplicabilă procedurii, prevedea o vechime de minimum șase ani în funcția de procuror sau judecător, alături de alte condiții profesionale și promovarea unui interviu.

Dacă vechimea ar fi fost calculată exclusiv de la decretul din februarie 2012, intervalul până în octombrie 2017 ar fi fost mai mic de șase ani.

Dar aici intervine un element juridic esențial, pe care îl subliniem fără echivoc: legislația aplicabilă permitea includerea unor perioade anterioare definitivării, inclusiv a stagiaturii, în condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, data decretului din 2012 nu dovedește că procurorul nu îndeplinea vechimea necesară.

Mai mult, Hotărârea Secției pentru procurori a CSM nr. 678 din 25 octombrie 2017 consemnează îndeplinirea condiției legale de vechime de către procurorii avizați.

Aceasta este o constatare oficială importantă, care nu poate fi ignorată. La fel cum nu poate fi ignorată funcția actuală de procuror -șef de secție al Secției de combatare a criminalității organziate din cadrul DIICOT.

Totuși, documentele comunicate până acum în cadrul corespondenței analizate nu prezintă calculul individual al vechimii procurorului Todoran: data exactă de început, perioadele recunoscute și înscrisul administrativ pe baza căruia a fost verificată condiția.

Nu afirmăm că vechimea ar fi fost insuficientă.

Întrebarea noastră este mai precisă și mai legitimă: care sunt documentele care permit verificarea independentă a calculului consemnat de CSM?

CSM a confirmat avizul din 2017. Dar cine a realizat evaluarea și pe baza căror documente?

În paralel cu demersul către INM, Intransigent și ADOR au adresat Consiliului Superior al Magistraturii alte 15 întrebări. Acestea vizau procedura de avizare din octombrie 2017, documentele transmise de DIICOT, verificarea eligibilității, evaluările profesionale și actele păstrate în arhiva CSM.

Prin adresa nr. 8/14678 din 21 octombrie 2026, Consiliul a confirmat adoptarea Hotărârii nr. 678/2017 și a comunicat informații despre examenul de capacitate din 2011 și numirea definitivă din 2012.

Totodată, a precizat că, în evidențele Serviciului Grefă a Secțiilor, nu figurează acțiuni disciplinare înregistrate împotriva procurorului Adrian-Petre Todoran. Această informație nu trebuie confundată cu inexistența unor eventuale sesizări sau verificări prealabile la Inspecția Judiciară.

Documentele din 2017 indică și existența Notei nr. 21978/DRUO/22115/ST/2017 și a adresei DIICOT nr. 1524/VI/1/2017, relevante pentru procedura de avizare.

Cu toate acestea, în răspunsul transmis redacției, CSM nu a furnizat documentația administrativă completă solicitată și nici nu a explicat punctual toate aspectele privind verificarea individuală a condițiilor de selecție.

Legea aplicabilă în 2017 prevedea că interviul pentru ocuparea unui post de procuror DIICOT era realizat de o comisie formată din trei procurori ai direcției, desemnată prin ordin al procurorului-șef.

Selecția trebuia să urmărească pregătirea profesională, capacitatea de decizie, asumarea responsabilității, rezistența la stres și alte aptitudini relevante.

Cine au fost procurorii care l-au intervievat efectiv pe Adrian-Petre Todoran? Ce documente profesionale au examinat? Care au fost criteriile și rezultatele administrative ale evaluării, în partea în care acestea pot fi comunicate legal?

Sunt întrebări care privesc funcționarea unei proceduri publice de selecție.

Absența răspunsurilor complete nu dovedește că evaluarea a fost necorespunzătoare. Dar menține deschisă o problemă legitimă de transparență instituțională și, cine știe, dacă nu chiar o protecție pentru procurorul Todoran, cu un “palmares” de 6581 de soluții de netrimitere în judecată.

Legea protejează datele personale. Dar permite și comunicarea informațiilor publice după anonimizare

În răspunsul său din 4 noiembrie, INM arată că a avut în vedere inclusiv art. 22 alin. (2¹) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001.

Este o precizare importantă.

Dispoziția reglementează comunicarea informațiilor publice aflate într-un înscris care conține și informații exceptate de la acces, după anonimizarea celor protejate.

Cu alte cuvinte, existența unor date confidențiale într-un document nu exclude automat comunicarea tuturor celorlalte informații cuprinse în acesta.

Există, desigur, limite. Dosarul profesional beneficiază de un regim legal special, iar informațiile privind evaluările individuale nu pot fi divulgate doar pentru că sunt solicitate de o publicație.

Dar diferența dintre o fișă individuală de evaluare și regulamentul general al unui concurs este una juridică și administrativă care merită explicată.

La fel, diferența dintre o notă personală și o hotărâre de validare a rezultatelor, ori dintre datele protejate ale unui candidat și informațiile despre termenul de păstrare a documentelor, nu poate fi trecută cu vederea.

Mai există un element: art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 permite, în anumite condiții, tratarea informațiilor personale ca informații de interes public atunci când ele afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice.

Aceasta nu acordă acces nelimitat la dosarele magistraților.

Dar obligă la o discuție juridică serioasă atunci când sunt cerute informații referitoare la îndeplinirea condițiilor legale de acces într-o profesie care exercită autoritatea statului.

În răspunsul din 4 noiembrie, INM nu prezintă o asemenea analiză diferențiată. Comunică doar concluzia comisiei: reclamația ADOR este neîntemeiată, iar soluția inițială se menține.

Trebuie spus că instituția poate avea argumente suplimentare în răspunsul inițial din 16 octombrie. Acesta nu a putut fi confruntat integral în documentarea prezentului articol. Prin urmare, nu susținem că noua adresă dovedește, singură, un refuz nelegal.

Susținem însă că motivarea transmisă la 4 noiembrie nu explică suficient cititorului de ce anumite informații administrative, distincte de evaluările profesionale confidențiale, nu ar putea fi comunicate.

Cine răspunde pentru transparența selecției magistraților? Întrebarea care rămâne după răspunsurile INM și CSM

Cazul Adrian-Petre Todoran ridică o problemă care depășește biografia unui procuror.

Cum poate un cetățean să verifice, prin mijloace legale, documentele privind îndeplinirea condițiilor administrative de acces într-o funcție importantă din sistemul judiciar?

Când solicită date despre un examen, ce instituție trebuie să răspundă? Când cere actele care au fundamentat un aviz, unde se termină obligația de transparență a CSM? Și când documentele se află în dosare profesionale protejate, cine explică ce informații pot fi totuși comunicate?

Sunt întrebări care merită răspunsuri argumentate, nu pentru că am presupune dinainte existența unor nereguli, ci tocmai pentru a putea deosebi faptele dovedite de suspiciuni.

INM a respins reclamația administrativă a ADOR. CSM a răspuns parțial solicitărilor privind avizarea din 2017. Documentele oficiale identificate confirmă etape importante ale parcursului procurorului Todoran, inclusiv promovarea examenului de capacitate și constatarea îndeplinirii condițiilor de vechime pentru avizarea în DIICOT.

Aceste constatări trebuie respectate.

Dar nici ele, nici invocarea confidențialității nu închid toate întrebările privind documentele justificative și procedurile administrative.

Intransigent și ADOR consideră că o examinare judiciară a limitelor accesului la informațiile cerute poate fi necesară, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 544/2001.

Nu solicităm ca instanța să oblige o instituție să dezvăluie informații protejate. Solicităm stabilirea clară a informațiilor administrative care pot fi comunicate, a celor care sunt exceptate și a motivelor juridice concrete ale fiecărui refuz.

Pentru că independența justiției și protecția datelor profesionale nu sunt incompatibile cu transparența.

Dimpotrivă, transparența legală a procedurilor de selecție poate contribui la încrederea publicului în instituțiile judiciare.

Iar întrebarea finală este una pe care o adresăm atât INM, cât și CSM: dacă îndeplinirea condițiilor legale de acces și avizare a fost verificată și consemnată prin documente oficiale, ce informații din aceste documente pot fi puse la dispoziția publicului și de ce?

Răspunsul nu privește doar cariera unui procuror.

Privește dreptul cetățenilor de a înțelege cum funcționează instituțiile care formează, selectează și avizează oamenii chemați să aplice legea.

• Hotărârea CSM nr. 678 din 25 octombrie 2017 – copie arhivată.
• Hotărârea Plenului CSM nr. 14 din 16 ianuarie 2012 – copie arhivată.
• Decretul prezidențial nr. 256 din 6 februarie 2012 – Portalul Legislativ.
• OUG nr. 78/2016 – cadrul legal al selecției procurorilor DIICOT.
• Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
• Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
• Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001.