Consiliul Superior al Magistraturii a emis Decizia nr. 28/14 mai 2026( foto la finalul articolului), prin care stabilește regimul aplicabil diurnei pentru judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora, magistrații-asistenți, membrii CSM și inspectorii judiciari care, în cursul anului 2026, sunt delegați sau detașați în altă localitate decât cea de domiciliu.
Decizia vine în contextul aplicării Legii nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, act normativ care a introdus reguli generale pentru personalul plătit din fonduri publice, inclusiv în materia delegării și detașării. În esență, legea trimite la regimul stabilit prin H.G. nr. 714/2018, act normativ care reglementează drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării, detașării sau deplasării în interesul serviciului.
CSM, al cărei președinte este d-ul Gheorghe-Liviu Odagiu( foto) reține însă că, în cazul magistraților și al categoriilor asimilate acestora, există o reglementare specială, cuprinsă în O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Mai exact, art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006 prevede acordarea unei diurne de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii, procurorii și categoriile asimilate aflați în delegare sau detașare în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin urmare, raționamentul CSM este construit pe principiul potrivit căruia norma specială se aplică prioritar față de norma generală. Altfel spus, H.G. nr. 714/2018 stabilește cadrul general pentru personalul instituțiilor publice, însă O.U.G. nr. 27/2006 rămâne actul special aplicabil sistemului judiciar.
Această interpretare este susținută, potrivit documentului, și de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. CSM invocă Decizia nr. 80/17.03.2025, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 654 din 11 iulie 2025, prin care s-a statuat caracterul special al dispozițiilor din O.U.G. nr. 27/2006 în raport cu H.G. nr. 714/2018.
Un element important al deciziei îl constituie natura juridică a diurnei. CSM reține că diurna prevăzută de O.U.G. nr. 27/2006 are natura unui drept salarial, aspect confirmat, potrivit documentului, și prin Decizia nr. 3/07.02.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Această calificare este esențială, deoarece art. XLVIII din Legea nr. 141/2025 prevede că, în anul 2026, anumite drepturi de natură salarială stabilite prin legi speciale, statute sau acte normative cu putere de lege se mențin în plată la același nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2025.
În sprijinul acestei interpretări, decizia CSM menționează și adresa Curții de Conturi a României nr. 27527/08.04.2026, prin care s-ar fi comunicat că prevederile art. XXIX din Legea nr. 141/2025 nu sunt aplicabile drepturilor de natură salarială cuvenite judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat și magistraților-asistenți detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu.
De asemenea, este invocată minuta din 12 mai 2026 a ordonatorilor principali de credite din sistemul judiciar — Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — prin care s-a concluzionat că, în anul 2026, magistrații delegați sau detașați beneficiază în continuare de diurna prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006.
În concret, prin Decizia nr. 28/2026, CSM stabilește că judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și magistrații-asistenți care funcționează în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, delegați sau detașați în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază de diurnă în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Aceeași regulă se aplică și membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, precum și inspectorilor judiciari din cadrul Inspecției Judiciare.
Din punct de vedere juridic, decizia CSM urmărește să clarifice raportul dintre o lege fiscal-bugetară cu caracter general și reglementarea specială aplicabilă sistemului judiciar. Din punct de vedere administrativ, ea oferă instituțiilor din sistemul judiciar un reper unitar de aplicare pentru anul 2026.
Există însă și o întrebare legitimă de interes public: atunci când statul adoptă măsuri fiscal-bugetare generale, câte excepții speciale pot coexista fără ca principiul echității bugetare să fie perceput ca relativ?
Pun această întrebare pentru că nu văd aceeași grijă din partea magistraților față de drepturile cetățenilor afectați de prevederile actelor normative ale premierului interimar Ilie Bolojan, în special cele care au permis majorarea nejustificată a impozitelor locale și afectarea scutirililor persoanelor cu dizabilități.
Nu este o întrebare împotriva magistraților. Este o întrebare despre calitatea legiferării, despre coerența măsurilor bugetare și despre modul în care statul comunică cetățenilor diferența dintre regulă generală și regim special.
Pentru că, dincolo de justificările juridice, perfect respectabile în logica lor normativă, rămâne mereu problema percepției publice: cetățeanului i se vorbește despre disciplină bugetară, în timp ce anumite categorii profesionale beneficiază de protecția unor reglementări speciale. Iar această diferență, chiar când este legală, trebuie explicată limpede, nu ascunsă în limbaj tehnic.
În final, Decizia nr. 28/2026 a CSM nu trebuie citită ca o simplă decizie privind diurna, ci ca un exemplu concret despre felul în care legislația generală fiscal-bugetară se oprește acolo unde începe regimul juridic special al sistemului judiciar.
Iar aici nu avem neapărat o problemă de legalitate, ci una de transparență, coerență și încredere publică.
