Pastorala de Craciun a Patriarhului Daniel”:
Egoismul constant produce in om imputinare si moarte”
Pastorala de Craciun
Pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire
„Pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire,
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S‐a facut om.” (Crezul ortodox)
Preacuviosi si Preacucernici Parinti, Iubiti frati si surori in Domnul,
Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai intai de toate sarbatoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic S‐a facut Om, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, adica pentru a darui oamenilor, pacatosi si muritori, iertarea pacatelor si viata vesnica. „Aceasta mantuire au cautat‐o cu staruinta si au cercetat‐o cu de‐amanuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea sa vina la noi” (I Petru 1, 10).
Cand Fiul lui Dumnezeu este daruit de Tatal pentru viata si mantuirea lumii, El nu este daruit ca un obiect, ci ca Persoana libera, smerita si iubitoare, deoarece Fiul Se daruieste Tatalui prin ascultare smerita si Se daruieste oamenilor prin iubire milostiva, vindecand orice boala si orice neputinta din popor si iertand pacatele celor care se pocaiesc.
Intruparea, scopul pentru care Dumnezeu a facut lumea
Asadar, taina Craciunului este taina iubirii milostive si smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cat a coborat Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pamant, pe atat ne‐a deschis noua oamenilor drum ca sa ne inaltam la El, la viata cereasca.
De aceea, Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S‐a facut Om din iubire nesfarsita fata de om, este temelia si inima credintei crestine. Aceasta sfanta si mare lucrare mantuitoare a fost si scopul pentru care Dumnezeu a facut lumea. Ea a fost prezisa de profetii lui Dumnezeu inspirati de Duhul Sfant, iar apoi a fost vazuta si marturisita de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost aparata si formulata ca dogma de catre Parintii Bisericii in fata ereziilor, a fost preamarita in rugaciuni si
laudata in cantari de‐a lungul veacurilor de catre toti crestinii binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Pentru Sfintii Apostoli contemplarea tainei Intruparii sau Inomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul intregii teologii, al intregii vieti spirituale si al misiunii Bisericii in lume. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel, uimit in fata iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclama: „Cu adevarat mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava” (I Timotei 3, 16). Iar Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan zice: „Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unicul Sau Fiu L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16).
Urmand credintei Sfintilor Apostoli, Sfintii Parinti ai Bisericii, mari dascali ai lumii si ierarhi, cuviosi si marturisitori, imnografi si melozi, n‐au incetat sa preamareasca taina iubirii nesfarsite a lui Dumnezeu pentru lume, care s-a descoperit noua prin Iisus Hristos. In aceasta privinta, Sfantul Maxim Marturisitorul († 662) spune ca „din dor nesfarsit dupa oameni, Cel ce exista din fire S-a facut cu adevarat insusi cel iubit”1, adica om.
Hristos Domnul ne-a descoperit in El insusi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni Cine altul poate mantui sau vindeca pe om de pacat si de moarte decat Dumnezeu Cel fara de pacat si moarte? Cantarile ortodoxe ale Nasterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de pacat prin Nasterea lui Hristos: „Pe cel dupa Chip si dupa asemanare vazandu‐l Iisus stricat din pricina calcarii poruncii, plecand cerurile S-a pogorat si S-a salasluit in pantecele Fecioarei, fara schimbare, ca intr‐Insul sa innoiasca pe Adam cel stricat, care striga: slava aratarii Tale, Izbavitorul meu si Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcatuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfantul Grigorie de Nyssa († 395) descrie scopul Intruparii Fiului Cel vesnic al lui Dumnezeu, zicand: „Firea noastra cea slabanogita, intr‐adevar, avea nevoie de doctor, omul cazut de istoveala astepta pe
Cel ce‐i va intinde mana, cel ce‐si pierduse viata astepta pe Datatorul ei”
Pe scurt, Sfintii Parinti ai Bisericii au rezumat invatatura despre scopul Intruparii Fiului lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeu S-a facut Om, pentru ca omul sa poata deveni Dumnezeu, dupa har”. Sau: „Dumnezeu S-a facut purtator de trup, pentru ca omul sa poata deveni purtator al Duhului (Sfant)”. Sau: „Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiu al Omului, pentru ca oamenii sa devina fii ai lui 1 Sfantul Maxim Marturisitorul,
Ambigua, 5, traducere din limba greaca veche, introducere si note de pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2006, p. 78.
Sfantul Grigorie de Nyssa, Marele cuvant Catehetic sau Despre invatamantul religios, VIII, in PSB 30, Scrieri. Partea a doua: Scrieri exegetice, dogmatico‐polemice si morale, traducere si note de pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Bucuresti, 1998, p. 302. 3 Dumnezeu dupa har”. Toti oamenii care, prin credinta si Botez, primesc pe Hristos ca Mantuitor al lumii devin frati si surori in Hristos, nu datorita unei inrudiri biologice, naturale, ci prin infierea dumnezeiasca dupa har (cf. Ioan 1, 12). Asadar, de la Intruparea si Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, iubirea Preasfintei Treimi umple inima umana a Fiului lui Dumnezeu de iubire dumnezeiasca infinita si eterna
pentru intreaga umanitate, iar iubirea vesnica a Tatalui fata de Fiul Sau Care S-a facut Om este si iubire vesnica pentru oameni, impartasita lor prin Duhul Sfant. Ca atare, intrucat Hristos Domnul ne‐a descoperit in El insusi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, fiecare fiinta umana iubita de Dumnezeu este un loc sacru al prezentei lui Hristos. „Taina omului‐frate” este, de fapt, taina iubirii lui Hristos prezent in fiecare om. „Dumnezeu ‐ spune Sfantul Maxim Marturisitorul – S-a facut sarac de dragul nostru si a luat asupra Sa, prin impreuna‐patimire patimile fiecaruia, si pana la sfarsitul lumii patimeste mistic pururea pentru bunatatea Sa, dupa analogie cu patimirea fiecaruia. ”3
Sensul vietii se descopera prin daruirea de sine
Prezenta tainica a Domnului Hristos in oamenii saraci si smeriti, „in acesti frati prea mici” ai Sai (cf. Matei 25, 37‐40) se explica prin iubirea Sa milostiva si smerita pentru fiecare fiinta umana. Taina omului‐frate ne descopera de fapt ca omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mantuire, daca-l ajutam, sau un obstacol in calea mantuirii, daca-l neglijam.
In acest inteles duhovnicesc al iubirii milostive ca poarta a mantuirii omului, anul 2012 a fost consacrat in Biserica noastra drept „An omagial al Sfantului Maslu si al ingrijirii bolnavilor”. De aceea, in centrul atentiei noastre pastorale si misionare s‐a aflat Taina Sfantului Maslu ca Taina a vindecarii trupului de suferinta si a vindecarii sufletului de boala pacatului. Mai precis, am fost chemati sa aprofundam invatatura de credinta ortodoxa privitoare la Taina Sfantului Maslu si sa amplificam ajutorarea sau ingrijirea bolnavilor, prin iubire milostiva fata de cei ce sufera sufleteste si trupeste.
Lucrarea aceasta a Bisericii a fost benefica si sfintitoare pentru multimea bolnavilor din unitatile medicale si din parohii. Ea a intarit comuniunea frateasca, conlucrarea pastorala si social‐filantropica intre cler si credinciosii mireni, dar si intre Biserica si alte institutii. Aceasta lucrare trebuie continuata si in viitor, pentru ca mainile celor care ajuta pe oamenii aflati in suferinta sunt mainile iubirii milostive a lui Hristos.
Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia. Cosmosul si sufletul, chipuri ale Bisericii, introducere, traducere, note si doua studii de pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000, p. 45. 4 Iubiti credinciosi si credincioase, In timpul Postului Craciunului, multi dintre dumneavoastra v‐ati invrednicit sa va spovediti si sa va impartasiti cu Trupul si Sangele lui Hristos, Cel rastignit si inviat, primind astfel iubirea milostiva si sfanta a lui Hristos. De aceea, impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos trebuie sa ne faca milostivi fata de suferintele semenilor nostri pentru care Mantuitorul S‐a nascut, a patimit, a murit si a inviat. „Vrei sa cinstesti Trupul Stapanului? ‐ spune Sfantul Ioan Gura de Aur ‐, nu-L dispretui, cand este gol. Nu-L cinsti doar in biserica, prin haine de matase (care acopera Sfantul Potir, n.n.), in timp ce afara Il lasi gol, tremurand de frig. (…) Cinsteste-L deci, impartind averea ta cu cei saraci: caci lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur”. Omul care nu se daruieste pe sine lui Dumnezeu, prin rugaciune, si semenilor sai, prin fapte bune, saraceste spiritual si se dezumanizeaza. De ce? Pentru ca a pierdut sensul vietii ca daruire de sine. Egoismul constant produce in om imputinare si moarte a vietii spirituale, iar iubirea si darnicia aduc vietii omului implinire si sfintire. Adevarul acesta este concentrat in intelepciunea populara romaneasca a expresiei: „Dar din dar se face Rai”, adica omul milostiv primeste de la Dumnezeu Cel milostiv lumina, pace si multa bucurie in suflet.
Nasterea Mantuitorului ne descopera pe Dumnezeu ca fiind calator si colindator in lume
Hristos Domnul S‐a nascut intr‐o calatorie a Maicii Sale si a dreptului Iosif la Betleem, aratand prin aceasta ca Dumnezeu Cel milostiv este calator in lume si colindator la casa sufletului fiecarui om, ca sa cheme pe oameni in Casa Tatalui ceresc, a carui poarta sau pridvor este Biserica, intrucat Sfintele Taine savarsite in ea sunt arvuna vietii vesnice din Imparatia lui Dumnezeu.
Deoarece Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ne descopera pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca fiind calator si colindator in lume, crestinii ortodocsi romani vad in colindatorii de Craciun vestitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru lume. Iar preotii care poarta icoana Nasterii Domnului la casele oamenilor simbolizeaza pe pastorii de la Betleem, dar si pe Insusi Hristos‐Domnul, Care ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni si asteapta ca si noi sa raspundem, cu bucurie si iubire, la chemarea lui Dumnezeu.
Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilia 50 la Evanghelia dupa Matei, III, in PSB 23, Scrieri partea a treia. Omilii la Matei, introducere, traducere, indici si note de pr. prof. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 584. 5 Ca odinioara in Betleem, Hristos vine tainic astazi la noi si prin chipurile smerite ale oamenilor fara adapost, ale copiilor si batranilor abandonati, ale saracilor si bolnavilor, ale oamenilor singuri si intristati, flamanzi si neajutorati. Prin urmare, mai ales in aceste zile, sa urmam indemnul „colindului sfant si bun”: „Si-acum te las, fii sanatos/ Si vesel de Craciun,/ Dar nu uita, cand esti voios,/ Romane, sa fii bun”.
Sa‐i cuprindem in iubire frateasca si pe romanii care se afla dincolo de granitele Romaniei, dorindu‐le ajutor de la Dumnezeu in viata si in pastrarea si cultivarea credintei ortodoxe si a spiritualitatii romanesti, cu gandul la cei dragi din tara.
Dreptmaritori crestini,
Acum, la sfarsit de an, aducem multumiri lui Dumnezeu pentru ajutorul daruit noua la zidirea Catedralei Mantuirii Neamului, care se apropie de cota zero, adica se finalizeaza infrastructura sau baza pe care va fi construita Biserica mare, cu hramurile „Inaltarea Domnului” si „Sfantul Apostol Andrei, Ocrotitorul Romaniei”. In mod deosebit, multumim si celor prin care Dumnezeu ne-a ajutat, si anume: ierarhi, preoti, monahi si credinciosi ai Bisericii noastre, care lunar trimit la Patriarhie cate o donatie pe baza de chitanta, pentru construirea Catedralei noi. Intre eparhiile donatoare a fost fruntasa, si anul acesta, Arhiepiscopia Bucurestilor.
Cu multa recunostinta, multumim autoritatilor centrale si locale care ne‐au sprijinit financiar, intelegand ca aceasta Catedrala este o necesitate liturgica, dar si un simbol al credintei apostolice a poporului roman si al demnitatii lui.
La cumpana dintre ani, adica in noaptea de 31 decembrie 2012 spre 1 ianuarie 2013, suntem chemati sa inaltam rugaciuni de multumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu in anul 2012 si sa-I cerem ajutorul Sau in toata lucrarea cea buna si folositoare pe care o vom savarsi in anul nou 2013.Amintim aici ca anul viitor, 2013, a fost declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca fiind Anul omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena, intrucat se implinesc 1700 de ani de cand Sfantul Imparat
Constantin cel Mare a dat Edictul de la Mediolan (Milano) din anul 313, prin care inceta persecutia impotriva crestinilor. Pentru scolile teologice din Patriarhia Romana, anul 2013 este si Anul comemorativ al parintelui Dumitru Staniloae, cel mai mare teolog roman (1903‐1993).
Dorim ca bucuria sfanta a Sarbatorilor Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou si Botezului Domnului sa va aduca pace si sanatate, lumina si ajutor, pentru a trai viata ca dar al lui Dumnezeu, cultivat prin credinta si fapte bune!
Tuturor va adresam urarile traditionale Sarbatori fericite! si „La multi ani!” . „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13).
Al vostru catre Hristos‐Domnul rugator, cu parintesti binecuvantari,
† D a n i e l
Arhiepiscop al Bucurestilor,
Mitropolit al Munteniei si Dobrogei,
Loctiitor al tronului Cezareei Capadociei si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
4) Puteti pleca linistiti la drum: toate soselele din Prahova sunt circulabile
Drumarii prahoveni vor avea sarbatori linistite, dupa ce meteorologii au anuntat temperaturi ridicate pentru aceasta saptamana. Mai mult, reprezentantii de la Drumuri si Poduri, le-au dat unda verde prahovenilor care si-au programat vizite in judet de sarbatori. „In judet se circula bine. Mai lucram in zona de munte, pentru a face posibila circulatia si pe drumurile mai putin importante, a fost destul de dificil sa intervenim in aceste zone deoarece zapada era destul de mare. Acum nu mai avem niciun drum important blocat, prahovenii si nunumai pot circula in siguranta, cu specificarea ca se circula in conditii de iarna”, au spus reprezentantii ce administreaza drumurile
din Prahova. Meteorologii anunta pentru astazi temperaturi in jurul valorii de -3 cu plus minun un grad grade Celsius, cu cer partial innorat. Pe zona muntoasa se anunta o vreme cu ceata, vantul sufla cu o viteza de 3,22 km/h dinspre N. Iar la noapte, cer mai mult senin cu sanse de precipitatii de 10%, vantul o sa bata cu cel mult 10 km/h dinspre VSV. De maine vremea se incalzeste, pentru amiaza fiind prognozate temperaturi intre 3 si 5 grade Celsius. De joi 27 decembrie a.c., sunt sanse ca vremea sa se inrautateasca, meteorologii anunta posibile precipitatii sub forma de ninsoare mai ales la munte.
Pastorala de Craciun a Patriarhului Daniel”:
Egoismul constant produce in om imputinare si moarte”
Pastorala de Craciun
Pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire
„Pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire,
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S‐a facut om.” (Crezul ortodox)
Preacuviosi si Preacucernici Parinti, Iubiti frati si surori in Domnul,
Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai intai de toate sarbatoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic S‐a facut Om, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, adica pentru a darui oamenilor, pacatosi si muritori, iertarea pacatelor si viata vesnica. „Aceasta mantuire au cautat‐o cu staruinta si au cercetat‐o cu de‐amanuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea sa vina la noi” (I Petru 1, 10).
Cand Fiul lui Dumnezeu este daruit de Tatal pentru viata si mantuirea lumii, El nu este daruit ca un obiect, ci ca Persoana libera, smerita si iubitoare, deoarece Fiul Se daruieste Tatalui prin ascultare smerita si Se daruieste oamenilor prin iubire milostiva, vindecand orice boala si orice neputinta din popor si iertand pacatele celor care se pocaiesc.
Intruparea, scopul pentru care Dumnezeu a facut lumea
Asadar, taina Craciunului este taina iubirii milostive si smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cat a coborat Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pamant, pe atat ne‐a deschis noua oamenilor drum ca sa ne inaltam la El, la viata cereasca.
De aceea, Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S‐a facut Om din iubire nesfarsita fata de om, este temelia si inima credintei crestine. Aceasta sfanta si mare lucrare mantuitoare a fost si scopul pentru care Dumnezeu a facut lumea. Ea a fost prezisa de profetii lui Dumnezeu inspirati de Duhul Sfant, iar apoi a fost vazuta si marturisita de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost aparata si formulata ca dogma de catre Parintii Bisericii in fata ereziilor, a fost preamarita in rugaciuni si
laudata in cantari de‐a lungul veacurilor de catre toti crestinii binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Pentru Sfintii Apostoli contemplarea tainei Intruparii sau Inomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul intregii teologii, al intregii vieti spirituale si al misiunii Bisericii in lume. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel, uimit in fata iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclama: „Cu adevarat mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava” (I Timotei 3, 16). Iar Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan zice: „Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unicul Sau Fiu L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16).
Urmand credintei Sfintilor Apostoli, Sfintii Parinti ai Bisericii, mari dascali ai lumii si ierarhi, cuviosi si marturisitori, imnografi si melozi, n‐au incetat sa preamareasca taina iubirii nesfarsite a lui Dumnezeu pentru lume, care s–a descoperit noua prin Iisus Hristos. In aceasta privinta, Sfantul Maxim Marturisitorul († 662) spune ca „din dor nesfarsit dupa oameni, Cel ce exista din fire S-a facut cu adevarat insusi cel iubit”1, adica om.
Hristos Domnul ne-a descoperit in El insusi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni Cine altul poate mantui sau vindeca pe om de pacat si de moarte decat Dumnezeu Cel fara de pacat si moarte? Cantarile ortodoxe ale Nasterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de pacat prin Nasterea lui Hristos: „Pe cel dupa Chip si dupa asemanare vazandu‐l Iisus stricat din pricina calcarii poruncii, plecand cerurile S-a pogorat si S-a salasluit in pantecele Fecioarei, fara schimbare, ca intr‐Insul sa innoiasca pe Adam cel stricat, care striga: slava aratarii Tale, Izbavitorul meu si Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcatuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfantul Grigorie de Nyssa († 395) descrie scopul Intruparii Fiului Cel vesnic al lui Dumnezeu, zicand: „Firea noastra cea slabanogita, intr‐adevar, avea nevoie de doctor, omul cazut de istoveala astepta pe
Cel ce‐i va intinde mana, cel ce‐si pierduse viata astepta pe Datatorul ei”
Pe scurt, Sfintii Parinti ai Bisericii au rezumat invatatura despre scopul Intruparii Fiului lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeu S-a facut Om, pentru ca omul sa poata deveni Dumnezeu, dupa har”. Sau: „Dumnezeu S-a facut purtator de trup, pentru ca omul sa poata deveni purtator al Duhului (Sfant)”. Sau: „Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiu al Omului, pentru ca oamenii sa devina fii ai lui 1 Sfantul Maxim Marturisitorul,
Ambigua, 5, traducere din limba greaca veche, introducere si note de pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2006, p. 78.
Sfantul Grigorie de Nyssa, Marele cuvant Catehetic sau Despre invatamantul religios, VIII, in PSB 30, Scrieri. Partea a doua: Scrieri exegetice, dogmatico‐polemice si morale, traducere si note de pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Bucuresti, 1998, p. 302. 3 Dumnezeu dupa har”. Toti oamenii care, prin credinta si Botez, primesc pe Hristos ca Mantuitor al lumii devin frati si surori in Hristos, nu datorita unei inrudiri biologice, naturale, ci prin infierea dumnezeiasca dupa har (cf. Ioan 1, 12). Asadar, de la Intruparea si Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, iubirea Preasfintei Treimi umple inima umana a Fiului lui Dumnezeu de iubire dumnezeiasca infinita si eterna
pentru intreaga umanitate, iar iubirea vesnica a Tatalui fata de Fiul Sau Care S-a facut Om este si iubire vesnica pentru oameni, impartasita lor prin Duhul Sfant. Ca atare, intrucat Hristos Domnul ne‐a descoperit in El insusi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, fiecare fiinta umana iubita de Dumnezeu este un loc sacru al prezentei lui Hristos. „Taina omului‐frate” este, de fapt, taina iubirii lui Hristos prezent in fiecare om. „Dumnezeu ‐ spune Sfantul Maxim Marturisitorul – S-a facut sarac de dragul nostru si a luat asupra Sa, prin impreuna‐patimire patimile fiecaruia, si pana la sfarsitul lumii patimeste mistic pururea pentru bunatatea Sa, dupa analogie cu patimirea fiecaruia. ”3
Sensul vietii se descopera prin daruirea de sine
Prezenta tainica a Domnului Hristos in oamenii saraci si smeriti, „in acesti frati prea mici” ai Sai (cf. Matei 25, 37‐40) se explica prin iubirea Sa milostiva si smerita pentru fiecare fiinta umana. Taina omului‐frate ne descopera de fapt ca omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mantuire, daca-l ajutam, sau un obstacol in calea mantuirii, daca-l neglijam.
In acest inteles duhovnicesc al iubirii milostive ca poarta a mantuirii omului, anul 2012 a fost consacrat in Biserica noastra drept „An omagial al Sfantului Maslu si al ingrijirii bolnavilor”. De aceea, in centrul atentiei noastre pastorale si misionare s‐a aflat Taina Sfantului Maslu ca Taina a vindecarii trupului de suferinta si a vindecarii sufletului de boala pacatului. Mai precis, am fost chemati sa aprofundam invatatura de credinta ortodoxa privitoare la Taina Sfantului Maslu si sa amplificam ajutorarea sau ingrijirea bolnavilor, prin iubire milostiva fata de cei ce sufera sufleteste si trupeste.
Lucrarea aceasta a Bisericii a fost benefica si sfintitoare pentru multimea bolnavilor din unitatile medicale si din parohii. Ea a intarit comuniunea frateasca, conlucrarea pastorala si social‐filantropica intre cler si credinciosii mireni, dar si intre Biserica si alte institutii. Aceasta lucrare trebuie continuata si in viitor, pentru ca mainile celor care ajuta pe oamenii aflati in suferinta sunt mainile iubirii milostive a lui Hristos.
Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia. Cosmosul si sufletul, chipuri ale Bisericii, introducere, traducere, note si doua studii de pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000, p. 45. 4 Iubiti credinciosi si credincioase, In timpul Postului Craciunului, multi dintre dumneavoastra v‐ati invrednicit sa va spovediti si sa va impartasiti cu Trupul si Sangele lui Hristos, Cel rastignit si inviat, primind astfel iubirea milostiva si sfanta a lui Hristos. De aceea, impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos trebuie sa ne faca milostivi fata de suferintele semenilor nostri pentru care Mantuitorul S‐a nascut, a patimit, a murit si a inviat. „Vrei sa cinstesti Trupul Stapanului? ‐ spune Sfantul Ioan Gura de Aur ‐, nu-L dispretui, cand este gol. Nu-L cinsti doar in biserica, prin haine de matase (care acopera Sfantul Potir, n.n.), in timp ce afara Il lasi gol, tremurand de frig. (…) Cinsteste-L deci, impartind averea ta cu cei saraci: caci lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur”. Omul care nu se daruieste pe sine lui Dumnezeu, prin rugaciune, si semenilor sai, prin fapte bune, saraceste spiritual si se dezumanizeaza. De ce? Pentru ca a pierdut sensul vietii ca daruire de sine. Egoismul constant produce in om imputinare si moarte a vietii spirituale, iar iubirea si darnicia aduc vietii omului implinire si sfintire. Adevarul acesta este concentrat in intelepciunea populara romaneasca a expresiei: „Dar din dar se face Rai”, adica omul milostiv primeste de la Dumnezeu Cel milostiv lumina, pace si multa bucurie in suflet.
Nasterea Mantuitorului ne descopera pe Dumnezeu ca fiind calator si colindator in lume
Hristos Domnul S‐a nascut intr‐o calatorie a Maicii Sale si a dreptului Iosif la Betleem, aratand prin aceasta ca Dumnezeu Cel milostiv este calator in lume si colindator la casa sufletului fiecarui om, ca sa cheme pe oameni in Casa Tatalui ceresc, a carui poarta sau pridvor este Biserica, intrucat Sfintele Taine savarsite in ea sunt arvuna vietii vesnice din Imparatia lui Dumnezeu.
Deoarece Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ne descopera pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca fiind calator si colindator in lume, crestinii ortodocsi romani vad in colindatorii de Craciun vestitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru lume. Iar preotii care poarta icoana Nasterii Domnului la casele oamenilor simbolizeaza pe pastorii de la Betleem, dar si pe Insusi Hristos‐Domnul, Care ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni si asteapta ca si noi sa raspundem, cu bucurie si iubire, la chemarea lui Dumnezeu.
Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilia 50 la Evanghelia dupa Matei, III, in PSB 23, Scrieri partea a treia. Omilii la Matei, introducere, traducere, indici si note de pr. prof. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 584. 5 Ca odinioara in Betleem, Hristos vine tainic astazi la noi si prin chipurile smerite ale oamenilor fara adapost, ale copiilor si batranilor abandonati, ale saracilor si bolnavilor, ale oamenilor singuri si intristati, flamanzi si neajutorati. Prin urmare, mai ales in aceste zile, sa urmam indemnul „colindului sfant si bun”: „Si-acum te las, fii sanatos/ Si vesel de Craciun,/ Dar nu uita, cand esti voios,/ Romane, sa fii bun”.
Sa‐i cuprindem in iubire frateasca si pe romanii care se afla dincolo de granitele Romaniei, dorindu‐le ajutor de la Dumnezeu in viata si in pastrarea si cultivarea credintei ortodoxe si a spiritualitatii romanesti, cu gandul la cei dragi din tara.
Dreptmaritori crestini,
Acum, la sfarsit de an, aducem multumiri lui Dumnezeu pentru ajutorul daruit noua la zidirea Catedralei Mantuirii Neamului, care se apropie de cota zero, adica se finalizeaza infrastructura sau baza pe care va fi construita Biserica mare, cu hramurile „Inaltarea Domnului” si „Sfantul Apostol Andrei, Ocrotitorul Romaniei”. In mod deosebit, multumim si celor prin care Dumnezeu ne-a ajutat, si anume: ierarhi, preoti, monahi si credinciosi ai Bisericii noastre, care lunar trimit la Patriarhie cate o donatie pe baza de chitanta, pentru construirea Catedralei noi. Intre eparhiile donatoare a fost fruntasa, si anul acesta, Arhiepiscopia Bucurestilor.
Cu multa recunostinta, multumim autoritatilor centrale si locale care ne‐au sprijinit financiar, intelegand ca aceasta Catedrala este o necesitate liturgica, dar si un simbol al credintei apostolice a poporului roman si al demnitatii lui.
La cumpana dintre ani, adica in noaptea de 31 decembrie 2012 spre 1 ianuarie 2013, suntem chemati sa inaltam rugaciuni de multumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu in anul 2012 si sa-I cerem ajutorul Sau in toata lucrarea cea buna si folositoare pe care o vom savarsi in anul nou 2013.Amintim aici ca anul viitor, 2013, a fost declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca fiind Anul omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena, intrucat se implinesc 1700 de ani de cand Sfantul Imparat
Constantin cel Mare a dat Edictul de la Mediolan (Milano) din anul 313, prin care inceta persecutia impotriva crestinilor. Pentru scolile teologice din Patriarhia Romana, anul 2013 este si Anul comemorativ al parintelui Dumitru Staniloae, cel mai mare teolog roman (1903‐1993).
Dorim ca bucuria sfanta a Sarbatorilor Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou si Botezului Domnului sa va aduca pace si sanatate, lumina si ajutor, pentru a trai viata ca dar al lui Dumnezeu, cultivat prin credinta si fapte bune!
Tuturor va adresam urarile traditionale Sarbatori fericite! si „La multi ani!” . „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13).
Al vostru catre Hristos‐Domnul rugator, cu parintesti binecuvantari,
† D a n i e l
Arhiepiscop al Bucurestilor,
Mitropolit al Munteniei si Dobrogei,
Loctiitor al tronului Cezareei Capadociei si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
