În zilele în care majoritatea ploieștenilor își făceau planuri de Crăciun, administrația locală lucra la un alt tip de „cadou”: majorarea taxelor și impozitelor locale pentru anul 2026. Decizia a fost adoptată pe 29 decembrie 2025, după două ședințe de Consiliu Local desfășurate într-un ritm accelerat, fără o dezbatere reală și fără ca vocea cetățenilor să conteze mai mult decât o bifă procedurală.
Oficial, consultarea publică a existat. În realitate, a fost mimată.
Pentru că, înainte ca mâinile să se ridice la vot, la Primăria Municipiului Ploiești fusese deja depus un document incomod: o petiție argumentată juridic și fiscal, înregistrată oficial pe 22 decembrie 2025, cu o săptămână înainte de adoptarea hotărârii. Nu o scrisoare deschisă, nu o postare pe rețelele sociale, ci un act administrativ cu număr de înregistrare, formulat în termenul legal al dezbaterii publice.
Documentul există.
A fost primit.
Și a fost ignorat. de primar și consilierii locali.
Petiția aparține unui ploieștean pe care îl vom identifica prin inițialele SD. Un cetățean care nu a cerut favoruri și nu a apelat la retorică emoțională, ci a formulat o opoziție clară față de introducerea cotelor adiționale de majorare a impozitului pe mijloacele de transport, prevăzute în proiectul de hotărâre pentru 2026. Argumentele sale nu sunt politice, ci legale.
În esență, SD atrage atenția că aplicarea acestor cote adiționale contravine Codului fiscal, mai exact art. 491 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 239/2025. Textul legal stabilește deja nivelurile de impozitare pentru anul fiscal 2026. Orice majorare suplimentară decisă la nivel local produce efectul unei duble taxări mascate, depășind cadrul stabilit de legiuitorul național.
Mai mult, petiția invocă încălcarea principiului echității fiscale. Impozitarea diferențiată a autovehiculelor, în funcție de capacitatea cilindrică și de norma de poluare, este deja prevăzută de lege. Introducerea unor cote adiționale generează dezechilibre evidente, fără legătură reală cu impactul asupra mediului, cu uzura infrastructurii sau cu valoarea de piață a vehiculelor. Rezultatul este o fiscalitate arbitrară, construită pe procente, nu pe criterii obiective.
Iar aceste procente nu sunt deloc neglijabile: 23,1%, 58,66%, 63,26%, 71,42%. Procente care apar în proiect fără să fie susținute de studii economice, sociale sau de mediu. Nu există analize publice, nu există evaluări de impact, nu există explicații. Există doar cifre puse pe hârtie și transformate, prin vot, în obligații pentru contribuabili.
Un alt argument invocat de administrație – descurajarea poluării – este, potrivit petiției, un fals pretext. Legea națională corelează deja nivelul impozitului cu norma de poluare. Suprataxarea locală nu face decât să golească de conținut această logică legislativă și să transfere povara fiscală asupra cetățeanului, fără un efect real asupra mediului.
În fine, comparația cu alte mari orașe este grăitoare. SD arată că municipii cu o putere economică net superioară, precum Bucureștiul, au ales să nu aplice astfel de majorări suplimentare, deși aveau cadrul legal pentru a o face. Ploieștiul a ales contrariul.
Concluzia petiției este simplă și explicită: renunțarea la cotele adiționale.
Ce a făcut administrația cu acest document? Nimic.
Petiția nu a fost adusă în discuție în ședințele Consiliului Local. Nu a fost menționată, nu a fost analizată, nu a fost respinsă motivat. A fost trecută sub tăcere, ca și cum nu ar fi existat.
În acest punct, nu mai vorbim despre o neglijență administrativă. Vorbim despre responsabilitate politică directă.
Primarul municipiului Ploiești este inițiatorul politic și administrativ al proiectului. Majoritatea din Consiliul Local este autoritatea deliberativă care a votat, cu excepția membrilor AUR și a lui Robert Vâscan(PSD). Nimeni nu poate susține, în mod credibil, că nu a știut de existența unei petiții înregistrate oficial. Nimeni nu poate invoca lipsa timpului. Decizia de a nu discuta documentul nu este o eroare birocratică, ci o opțiune politică.
Așa arată, în practică, consultarea publică de formă: procedura este bifată, cetățeanul este tolerat doar dacă nu deranjează, iar documentele incomode sunt împinse sub preș.
Problema reală nu sunt taxele în sine. Taxele pot fi discutate, majorările pot fi argumentate sau contestate. Problema este disprețul față de dreptul cetățeanului de a fi ascultat.
Când administrația nu mai răspunde argumentelor, ci le ascunde, nu mai avem dialog, ci impunere. Când Consiliul Local votează fără dezbatere reală, nu mai avem deliberare, ci formalism.
Întrebarea rămâne deschisă și incomodă: de ce a fost ignorată petiția SD?
Și, mai ales, câte alte voci au fost reduse la tăcere în numele unei pretinse „urgențe bugetare”?
Acesta nu este doar un episod administrativ. Este un test de democrație locală. Eșuat, din lipsa de respect față de ploieșteni
























