Într-o Românie în care aplauzele se sting repede și recunoștința oficială se risipește mai iute decât știrile de la ora 17:00, vocea unui copil răsună ca un strigăt de luciditate și demnitate. Alessio Nenu, elev în clasa a VIII-a din Ploiești, a reușit o performanță excepțională: medalie de aur și locul I pe puncte la Olimpiada Europeană de Geografie 2025, reprezentând cu onoare România într-o competiție internațională.
Dar, în locul recunoașterii firești din partea statului, copilul se trezește cu o lovitură dureroasă: Guvernul intenționează să elimine bursele olimpicilor, adică singurele recompense reale pentru tinerii care își sacrifică copilăria pentru a-și aduce țara în lumină bună.
Scrisoarea deschisă pe care Alessio a adresat-o ministrului Educației, Daniel-Ovidiu David, și premierului Ilie Bolojan nu este doar o rugăminte. Este o lecție de civism, demnitate și maturitate pe care mulți adulți din funcții înalte ar trebui s-o citească de mai multe ori.
Alessio nu cere milă. Cere respect. Nu cere pomană. Cere ceea ce i s-a promis și i se cuvine: o bursă de merit. Intransigent cere de la consilierii locali ploieșteni, în rândul cărora nu a dispărut empatia, să inițieze un proiect de HCL, care să premieze acest copil excepțional și cadrul didatic care l-a adus în topul internațional olimpic. Trebuia să se întmple până acum, dar e binevenită recunoașterea valorii în perioada imediat următoare.
Publicăm integral scrisoarea acestui copil excepțional și lansăm, alături de el, apelul public către Guvernul României: nu transformați victoria în umilință, nu pedepsiți excelența!
Domnului ministru al Educaţiei și al Cercetării, Daniel-Ovidiu David, şi domnului prim ministru Ilie Bolojan,
În aceste zile, în spaţiul public au apărut numeroase proiecte de lege pentru reducerea deficitului bugetar, printre care se numără şi eliminarea burselor de excelenţă olimpică. La aflarea acestei veşti, am rămas profund dezamăgit.
Tocmai ce fusesem medaliat cu aur la Olimpiada Europeană de Geografie. Îmi dorisem măcar o medalie de bronz, pentru a nu dezamăgi ţara si pentru a primi o bursă care să suplimenteze veniturile medii ale mamei mele, care mă creşte singură de 12 ani, timp în care a depus eforturi uriaşe pentru a mă creşte. Când am aflat că obţinusem medalia de aur şi că urma să primesc o bursă în valoare de 4000 de lei, prin care eforturile constante să îmi fie răsplătite, nu am putut crede.
După bucuria aceasta iniţială, însă, am aflat că, din iniţiativa noului Guvern, se taie bursele olimpicilor integral. Una dintre ultimele forme de respect pe care Statul le arăta celor care au reprezentat ţara la competiţii internaţionale dispăruse. În această situaţie, îmi pun o întrebare: de ce aş rămâne în România, de ce aş merge la facultate într-o ţară care nu ştie să recunoască şi să premieze tinerele talente? De ce nu aş emigra undeva unde sa fiu cu adevărat apreciat?
Fiind clasa a opta, mi-a fost mult mai greu să învăţ şi pentru olimpiada europeană. Am muncit constant, am învăţat cu mult peste programa şcolară, am învăţat noţiuni de liceu şi de facultate, am citit curs_uri universitare în limba engleză pentru această olimpiadă europeană, iar in paralel făceam teste de antrenament pentru Evaluarea Natională, in timp ce colegii mei învăţau strict pentru Evaluarea Naţională. Evident, mi-ar fi fost mult mai uşor să învăţ şi eu strict pentru acest examen, însă eu am decis să îmi reprezint ţara şi să învăţ pentru olimpiada europeană. Şi în timp ce, după examenul de sfârşit de clasa a opta, alţii se relaxau, erau în vacanţă sau se jucau, eu îmi reprezentăm patria. Cu toate acestea, acum, efortul meu nu va fi răsplătit de stat, pentru că nu mai exista fonduri tocmai pentru qlimpicii internaţionali.
Ironia este că suntem ţara cu un olimpic internaţional în fruntea sa, care el însuşi a recunoscut că a fost ajutat de stat. Bucuria pe care am simt, it-o când am aflat că a fost ales ca S, et al Statului începe, treptat, să se stingă.
Nu cer un ajutor social, ci o bursă binemeritată, obţinută prin mult efort, o bursă care nu reprezintă doar o sumă de bani, ci un gest de respect din partea ministerului.
Cu stimă,
Nenu Alessio Andrei,
Medalia de aur şi locul I pe puncte la juniori, Olimpiada Europeană de Geografie 2025
Ploieşti, Prahova
Acest copil nu cere aplauze. Nu cere statui. Nu cere decât ceea ce i-a fost promis – o bursă de excelență care nu răsplătește doar munca sa, ci încurajează o întreagă generație să viseze, să muncească și să rămână în România.
În timp ce miniștrii își acordă sporuri pentru „condiții grele” și premierii semnează rectificări bugetare care taie din viitorul copiilor, Alessio Nenu scrie cu luciditate o scrisoare care ne obligă să ne întrebăm:
Ce fel de stat suntem, dacă întoarcem spatele performanței și îi marginalizăm pe cei mai buni dintre noi?
Nu mai reduceți viitorul la tăieri de buget! Bursele olimpicilor nu sunt un moft, sunt o investiție în România care merită!
Sprijiniți-l pe Alessio și pe toți cei ca el! Distribuiți scrisoarea lui! Scrieți parlamentarilor din județul vostru! Reamintiți-le că România nu se construiește cu lozinci, ci cu fapte și cu oameni ca Alessio Nenu!
Sustin fara retinere acest demers.
Doane ajuta .
Felicitari spor in toate tanaruli