In aceasta dimineata, aproximativ 30 de angajati ai institutului de cercetare IPCUP Ploiesti au protestat in fata Palatului Administrativ, motivul fiind cel binecunoscut de ani de zile:neplata salariilor. „Innarmati” cu mesaje de genul Vrem sa muncim, nu sa cersim sau Suntem scalvi in secolul XXI oamenii au sperat, si astazi, ca autoritatile ploiestene vor incerca sa gaseasca o modalitate sa ii ajute. In urma discutiilor purtate cu protestatarii am aflat ca o alta dezamagire a acestora a fost determinata si de faptul ca primarul Iulian Badescu a trecut tot in aceasta dimineata pe langa acestia fara sa stea de vorba cu ei, cu toate ca fusese apostrofat de cativa salariati. Oamenii se declarau dezamagiti de faptul ca acelasi domn primar, in postura de candidat la aceasta functie, in urma cu cateva luni, in campanie electorala le-a promis ca ii va ajuta, ba mai mult decat atat angajatii au strans semnaturi in vederea acordarii unui sprijin electoral domnului Badescu. In urma protestului, prefectul Marius Sersea a hotarat sa stea de vorba cu reprezentantii sindicatului IPCUP in legatura cu situatia institutului si a salariatilor. Acesta le-a explicat si expus continutul discutiilor telefonice purtate cu domnul Tudor Prisecaru, secretar de stat in Ministerul Educatiei care a confirmat ca textul proiectului de Hotarare de Guvern privind infiintarea S.C. „IPCUP Engineering” S.A., societate comerciala pe actiuni, cu capital integral de stat, detinut in intregime de statul roman, reprezentat de Ministerului Educatiei Nationale, este programat sa fie prezentat spre aprobare in prima sedinta de Guvern. A fost stabilit ca dupa publicarea acestei Hotarari de Guvern, domnul prefect, impreuna cu presedintele sindicatului, sa se deplaseze la Bucuresti, la minister, pentru a lua cunostinta de modul in care va fi format bugetul S.C. „IPCUP Engineering” S.A.. Cat despre increderea oamenilor cu privire la initiativa autoritatilor, acestia sunt sceptici, ba chiar una dintre salariate ne-a declarat: „Nu mai credem nimic. De ani de zile suntem dusi cu zaharelul. Nu mai putem. Am ajuns la limita puterilor. Pana nu vedem negru pe alb poate sa ne spuna oricine, orice”.
