Joi, 5 aprilie 2012, la ora 17.00, va avea loc la Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, din Ploieşti, B-dul Independenţei nr.1, vernisajul expoziţiei retrospective a pictoriţei Margareta Sterian: „Un mare artist se întoarce”.
Acest vernisaj este precedat de o conferință de presă, ce va începe la ora 16.30. Aceasta va fi susţinută, de gazdele muzeului: domnul director Florin Sicoie şi doamna director adjunct Alice Neculea, alături de domnul Mircea Barzuca, executorul testamentar al Margaretei Sterian împreună cu domnul profesor universitar Cristian-Robert Velescu, semnatarul textului albumului „Margareta Sterian – Opera profundă”, editată de Editura Muzeului de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, EditArt.
Expoziţia, organizată de Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, beneficiind de ajutorul preţios şi neobosit al pictorului Mircea Barzuca, ucenicul şi legatarul testamentar al artistei, cuprinde 170 de lucrări, uleiuri şi acuarele. Marea majoritate a picturilor provin din colecţia artistei, doar 6 lucrări aparţinând Muzeelor de Artă din Galaţi, Tg.-Jiu şi Craiova. Expoziţia relevă o imagine de ansamblu completă, asupra creaţiei picturale a Margaretei Sterian, acoperind temporal întreaga sa operă. Alături de creaţia plastică, vor fi expuse şi o mare parte a titlurilor creaţiilor literare: poeme şi proză, precum şi a lucrărilor ce ilustrează intensa activitate de traducător ale artistei.
Vernisajul va fi îmbogăţit prin proiectarea a două filme despre viaţa şi opera Margaretei Sterian, realizate de TVR, unul din 1994, având-o ca autoare pe Sanda Vişan, iar cel de-al doilea, din 1979, realizat de Marilena Rotaru şi Boris Ciobanu.
Manifestarea beneficiază de sponsorizarea firmei Tymbark Maspex Romania.
Margareta Sterian
Născută la sfârşit de secol XIX (16 martie 1897, la Buzău), face liceul la Bucureşti, iar apoi în perioada 1926-1929 studiază la Paris, la Academia Ranson, cursul de pictură, acolo fiind colegă şi prietenă cu primul său soţ, ploieştean de origine, precum şi cu Mircea Vulcănescu.
Anul 1929 aduce în atenţia picturii româneşti un nume nou – Margareta Sterian. Acesta este anul debutului artistei, ca pictoriţă. Cronicile epocii atestă că expoziţia a avut un real succes, căci nu vorbim de cronicari de rând, ci de Tonitza, Petre Comarnescu, George Oprescu, Eugen Ionescu şi lista poate continua, toţi elogiind debutul tinerei pictoriţe. Părea lansarea unei cariere fără oprelişti.
Urmează o perioadă fastă în viaţa artistei, în care spiritul creator se manifestă plenar: în pictură, ciclului „Copiii din Drăguş” prezentat la expoziţia de debut, li se alătură ciclurile „Circurilor” şi al „Moşilor”, este nelipsită la expoziţii importante din ţară şi din străinătate, are şi trei expoziţii personale, devine membru fondator al Asociaţiei Culturale Criterion şi membră a grupării „Arta Nouă”, primeste premii importante, care vin în confirmarea recunoaşterii de care se bucură: Premiul pentru pictură al Ministerului Artelor – 1929, 1930, Medalia de bronz la Expoziţia internaţională a artelor şi industriei de la Paris, 1937; îi sunt achiziţionate lucrări de către Ministerul Cultelor şi Artelor; în plus lucrează frescă şi ceramică, împreună cu pictorul-arhitect Marcel Iancu, creează costume şi decoruri pentru balete ale Operei Române, face ilustraţii de carte, scrie versuri şi proză, face traduceri (1934, apare Antologia poeziei poloneze contemporane, în traducerea artistei).
Perioada 1930-1937 este una de acumulare plenară, călătoreşte în Anglia, Austria, Elveţia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Franţa şi trece peste ocean în Statele Unite ale Americii, ia contact cu medii culturale şi artistice diverse.
„Anii războiului au fost tragici pentru Margareta Sterian. Deşi verii ei sunt îngropaţi în monumentele eroilor din Cimitirul Filantropiei, iar ea fusese botezată de Gala Galaction, pictoriţa era o personalitate prea cunoscută pentru a scăpa de „blândele” represalii antievreieşti. I se confiscă locuinţa, pierde agoniseala tatălui, evreu de origine şi chiar este silită să se despartă de o mare parte din propriile lucrări, în avatarul deselor mutări din casă în casă. (…) Acuzată de relaţii cu americanii (în perioada 1944-1945 apare o Antologie de poezie americană tradusă de ea) şi anchetată pentru aceasta în beciurile Prefecturii Poliţiei, „demascată” în adunările sindicale ale asociaţiei profesionale a cărei membră fondatoare fusese, pentru „cosmopolism” şi „pictură decadentă”, pictoriţa este silită să se retragă de pe scenă. Trăieşte o vreme lucrând mănuşi şi pălării, sau vânzând lucruri din casă în talciocuri. (…) Este un timp de încercări, de retragere în atelier, dar şi de meditaţie, căci în aceşti ani încep să apară semnele unei viziuni înnoite ce aveau s-o readucă pe artistă în vârful interesului iubitorilor de artă de după 1977 (…)
Într-un târziu, după ani de eclipsă, când publicul vechi se mistuise, când mulţi dintre prietenii tinereţii ei dispăruseră, necunoscută de noul cititor de pictură, şi nici celor cu bani, în anii 70, Margareta Sterian apare din nou în lumina rampei. (…) În 1969, odată cu celelalte semne de liberalizare din epocă, artista are în fine dreptul la o retrospectivă. Trecuseră 25 de ani de când Mihail Sebastian ceruse public acest drept pentru ea.
Au urmat expoziţii retrospective în 1977, la Dalles, apoi în 1980, 1984 şi 1988 la Muzeul Naţional de Artă al României”, expoziţii personale: de pictură în Japonia în 1984, de ceramică şi tapiserie în ţară. („Margareta Sterian” – Vasile Florea, Editura ARC 2000, Bucureşti 1995)
„Cine este Margareta Sterian? ne întrebăm astăzi (…)”, la fel cum se întreba şi Alexandru Cebuc, în 1988. Şi tot atunci el îşi răspundea: „Margareta Sterian este un artist european, care a debutat într-un moment fast al avangardei româneşti.
Pictura ei pare a descinde din Şcoala Parisului, dar, precum cea a marilor noştri pictori Grigorescu, Luchian, are acel mister pe care marile talente nu-l pot escamota, al rădăcinilor; este o pictură a experienţei personale filtrate cu siguranţa omului de înaltă cultură prin amintire, eliminând livrescul, modelele, dând frâu liber unei sensibilităţi unice” („La o viitoare expoziţie”, Alexandru Cebuc, 1988)
Complexă şi fertilă a fost viaţa şi opera Margaretei Sterian, dar daca ar fi să exprimăm totul într-o sintagmă, poate cea mai potrivită ar fi cea a lui Radu Cârneci, din 1984, în Contemporanul: „spirit renascentist într-o expresie modernă”.
Pentru detalii, vă stă la dispoziţie Departamentul de Servicii educative, Relaţii Publice şi Documentare din cadrul Muzeului Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”
Tel.: 0244 52 22 64, fax: 0244 511375, e-mail: [email protected]
