UPDATE- Participare cerută de primari şi viceprimari – Gravitatea situaţiei se amplifică
Pagina oficială a proiectului NORO GREEN CITIES, dedicat colaborării româno-norvegiene pentru “smart cities”, conţine o declaraţie cruciale: „Next week we look forward to welcome a delegation consisting mainly of mayors and vice-mayors from different cities in Romania.” (nordicedge.org) Acest segment esenţial ridică miza întregii delegaţii a municipiului Ploieşti la un nivel mult mai înalt decât o simplă vizită de informare.
Mai precis: dacă organizatorii aşteptau în mod expres primari şi viceprimari, ca reprezentanţi oficiali ai oraşelor partenere, atunci apariţia unui consilier local pare nu doar nepotrivită, ci inadecvată în raport cu cerinţele oficiale ale programului. Aceasta înseamnă că deplasarea municipală nu doar că a suferit de lipsă de transparenţă şi procedură, ci potenţial de neconformitate contractuală cu aşteptările programului.
Iată de ce acest element agravează problema:
• În momentul în care un program internaţional precizează explicit că delegaţia va fi alcătuită în principal din „mayors and vice-mayors”, Primăria Ploieşti avea obligaţia să asigure că reprezentanţii trimişi corespund acestor roluri. Dacă nu, apar întrebări legitime despre ce a transmis oraşul în exterior, cu ce mandat şi în ce calitate.
• Dacă într-adevăr s-a acceptat sau nu s-a verificat calitatea reprezentantului (consilier local vs viceprimar) este o chestiune de legitimare: intenţia programului era să stabilească contacte la nivel executiv local, nu la nivel corespondent fără prerogative.
• A trimite un consilier local care nu deţine funcţia de viceprimar poate afecta credibilitatea oraşului şi pare a fi o subevaluare a statutului delegaţiei, dacă nu chiar un gest de neatenţie faţă de cerinţele partenerei norvegiene.
Prin urmare, ceea ce până atunci putea părea un simplu joc de titulaturi improvizate devine acum un aspect de serioasă neconcordanţă între aşteptările părţii norvegiene şi ceea ce a făcut administraţia ploieşteană. Primăria nu doar că a ascuns informaţii, dar — în esenţă — a participat la un program conceput pentru “primari şi viceprimari” cu un reprezentant care nu îndeplinea criteriile. Aceasta amplifică responsabilitatea instituţiei: nu vorbim doar de imagine, ci de coerenţă instituţională în relaţie cu partenerii externi.
Repet, transparenţa nu e doar o chestie internă, ci o obligaţie care se extinde până la acţiunile internaţionale ale administraţiei locale. Când un oraş îşi trimite reprezentanţi la un program cu norme precise, coerenţa acelor norme contează cel puţin la fel de mult ca prezenţa. Ploieştiul nu a respectat, în acest caz, standardul minim de legitimitate, iar ușurarea de calități oficiale devine și mai clară…
Ancheta inițială…
Lipsa de transparență cu care Primăria Ploiești a tratat vizita în Norvegia din ianuarie 2025, dublată de informații ascunse deliberat și de apariția unui consilier local care s-a recomandat drept viceprimar, compun tabloul unei delegații care nu doar ridică semne de întrebare, ci expune administrația într-o lumină profund stânjenitoare. Dorința arzătoare a primarului Mihai Polițeanu de a-l pune în funcția de viceprimar pe cosilierul local Mihai Tonsciuc mi-a readus în atenție vizita pe care cei doi au efectuat-o în Norvegia, unde Tonsciuc a apărut în acte ca fiind viceprimar, în condițiile în care Ploieștiul, la vremea aceea nu avea viceprimari. Este un caz școală de uzurpare de calități oficiale și răspunsul primit de Intransigent în aprilie(vezi foto) arată încă de atunci tendința primarului de a mistifica adevărul, având în vedere gravitatea faptei comise din calitatea de repreznetanți ai Ploieștiului, într-o țară străină.
Timp de două luni după vizită, municipalitatea a păstrat un refuz aproape compact în jurul oricărei întrebări publice legate de deplasarea la evenimentul „Noro Green Cities” din Norvegia. Abia după insistențele repetate ale Alianței pentru Drepturile Omului din România și ale jurnalistului Eugen-Costin Cristescu, Primăria a fost obligată să reacționeze, iar răspunsul transmis oficial confirmă în detaliu tot ceea ce Intransigent sesizase încă din ianuarie. Delegarea a fost formată din primarul Mihai Polițeanu și consilierul local Mihai Tonsciuc — același Tonsciuc care, în relatările și aparițiile din timpul vizitei, a fost prezentat cu titulatura de „viceprimar”.
Este un fapt imposibil de relativizat pentru că în acel moment nu exista niciun viceprimar al municipiului Ploiești, așa cum am spus, iar Tonsciuc nu a deținut vreodată această funcție deși primarul i-a promis-o. Prezentarea lui sub o titulatură oficială pe care nu o avea reprezintă o distorsionare gravă a statutului unui ales local și, implicit, o inducere în eroare a partenerilor externi ai orașului, o uzurpare de calități oficiale care ar trebui cercetată penal din oficiu, conform art. 292 din Codul de Procedură Penală. Sau la o plângere penală…
Primăria a recunoscut în luna aprilie că delegația a inclus și acest personaj controversat, însă nu a oferit nici până astăzi o explicație coerentă pentru modul în care Mihai Tonsciuc a ajuns să fie prezentat ca viceprimar al Ploieștiului. Tăcerea administrației în jurul acestei situații nu este doar suspectă, ci și profund în contradicție cu obligația legală de transparență care guvernează activitatea instituțiilor publice.
Discrepanța dintre realitatea administrativă și imaginea proiectată în exterior nu poate fi trecută la capitolul „erori de comunicare”. Ea dezvăluie o abordare superficială, lipsită de rigoare și de responsabilitate în reprezentarea municipiului. O delegație oficială nu este o scenă pe care oricine poate urca cu titulaturi improvizate. Este o formă de exercitare a autorității publice în fața partenerilor internaționali, iar orice uzurpare simbolică sau nu a unei funcții produce prejudicii de imagine greu de ignorat.
Adevărul oficial este acum cunoscut:
Tonsciuc a fost acolo.
Nu era viceprimar.
Iar Primăria nu explică nici astăzi cum a fost posibil ca el să fie prezentat ca atare.
O delegație transformată într-o farsă administrativă, în care transparența a fost înlocuită de opacitate, iar responsabilitatea – de improvizații, nu poate rămâne în afara dezbaterii publice. Într-o administrație funcțională, asemenea abateri nu se ascund, ci se clarifică. În Ploiești, însă, ele sunt recunoscute abia când nu mai există niciun alt mod de a le acoperi.
Un adevăr scos cu forcepsul administrativ
Scandalul vizitei în Norvegia, desfășurată între 27 și 29 ianuarie 2025 în orașul Stavanger, a fost tratat de Primăria Ploiești cu reflexele unei instituții care consideră informația publică un privilegiu intern, nu un drept al cetățenilor. Timp de săptămâni, administrația a ridicat în jurul acestei deplasări un zid compact de tăcere, ca și cum ar fi protejat un dosar de securitate națională, nu o banală participare la un eveniment internațional despre orașe inteligente.
Primăria nu a comunicat componența delegației.
Nu a comunicat atribuțiile celor prezenți.
Nu a comunicat cheltuielile.
Nu a comunicat absolut nimic până când presiunea publică și insistențele oficiale au împins instituția dincolo de zona confortului administrativ.
Întrebările formulate de Intransigent în articolele publicate imediat după izbucnirea scandalului, între timp uitat, au fost clare, legitime și perfect rezonabile:
„Ce a căutat primarul Polițeanu în Norvegia?”
și
„Știați că Mihai Tonsciuc se prezintă ca viceprimar în Norvegia?”
Două întrebări simple, de bun-simț, care ar fi trebuit să primească răspuns într-o manieră transparentă încă din prima zi. În loc de asta, Primăria Ploiești a preferat să amâne, să evite, să ignore și să tergiverseze. Termenele prevăzute de lege au fost depășite, cererile de informații au fost tratate cu o indiferență care sfidează obligațiile instituției, iar comunicarea publică a lipsit cu desăvârșire.
Odată cu răspunsul oficial transmis în luna aprilie, administrația recunoaște ceea ce trebuia spus de la început. Documentul confirmă în totalitate legitimitatea întrebărilor formulate de presă și demonstrează că subiectul nu era nici speculație, nici exagerare… era pur și simplu realitatea pe care Primăria s-a străduit să o ascundă.
Acest adevăr, extras cu forcepsul dintr-o administrație care continuă să se teamă de propria transparență, arată că, în Ploiești, drumul de la întrebarea jurnalistică la răspunsul oficial este uneori mai dificil decât vizita în sine. Și, în mod ironic, infinit mai costisitor pentru credibilitatea publică a instituției.
Ce nu spune primăria ?! Aici este miezul problemei
Dacă răspunsul oficial al Primăriei Ploiești lămurește, în sfârșit, cine a participat în delegația din Norvegia, el nu spune absolut nimic despre aspectele esențiale care dau măsura reală a problemei. Iar ceea ce lipsește cântărește uneori mai greu decât ceea ce este scris negru pe alb.
Primul mare semn de întrebare, pe care administrația îl evită cu o grijă aproape ritualică, privește modul în care consilierul local Mihai Tonsciuc a ajuns să fie prezentat în Norvegia drept „viceprimar”. Documentul oficial, în loc să clarifice situația, o învăluie într-o tăcere inexplicabilă. Nu există niciun paragraf, nicio frază, nicio tentativă de justificare. Primăria nu explică cine i-a oferit lui Tonsciuc legitimitatea de a-și aroga un titlu pe care nu l-a deținut niciodată. Nu indică vreo eroare de comunicare, nu invocă o confuzie a organizatorilor, nu își asumă vreo responsabilitate. Absența unui răspuns este, în sine, un răspuns, o recunoaștere tacită că lucrurile nu doar că au fost scăpate de sub control, ci au fost gestionate într-o manieră care sfidează orice standard de rigoare administrativă.
În aceeași notă se înscrie și lipsa totală de transparență privind componența delegației. Timp de două luni, Primăria a ascuns cu obstinație cele mai elementare date publice despre vizită — cine a plecat, în ce calitate și cu ce mandat. Nu există nicio justificare administrativă pentru această opacitate. O delegație oficială, indiferent cât de limitată ar fi, trebuie anunțată, documentată și explicată contribuabililor care suportă costurile de funcționare ale administrației. Să ascunzi această informație timp de două luni nu înseamnă „procedură”, ci lipsă de transparență deliberată.
Or, atunci când administrația tace acolo unde ar trebui să explice, când ocolește ceea ce ar trebui să clarifice și când evită ceea ce ar trebui să își asume, tăcerea devine mai elocventă decât orice declarație. De fapt, tocmai ceea ce Primăria nu spune conturează cel mai clar miezul problemei. Adică, o delegație gestionată neprofesionist, o comunicare publică evitată cu bună știință și o instituție care, în loc să răspundă, preferă să se ascundă.
Întrebările lăsate în suspensie nu se opresc la falsa titulatură. O altă zonă întunecată privește rolul pe care Mihai Tonsciuc îl joacă, în mod constant, în reprezentarea administrației ploieștene, deși nu deține nicio funcție executivă care să-i confere acest drept. Vizita în Norvegia nu este un episod izolat, ci doar cel mai spectaculos exemplu al unui tipar. Tonsciuc apare în situații oficiale în care simpla sa prezență în calitate de consilier local este insuficientă, iar implicarea sa nu are nici justificare juridică, nici acoperire administrativă.
Cel mai elocvent caz este întâlnirea programată cu ADR Sud Muntenia pe 28 ianuarie 2025, o discuție tehnică de mare importanță pentru proiectele fondurilor europene. Evenimentul a fost anulat dintr-un motiv absurd și, în același timp, revelator, adică primarul lipsea din țară, iar Tonsciuc, deși prezent în sală, nu avea drept de semnătură, drept de reprezentare sau vreo calitate instituțională care să-i permită măcar deschiderea discuției. Cu alte cuvinte, consilierul care în Norvegia apărea drept „viceprimar” era, în propria instituție, un spectator fără atribuții. Situația dezvăluie o discrepanță flagrantă între rolul asumat informal în exterior și statutul real din interior, discrepanță pe care Primăria continuă să o ocolească.
Dar poate cea mai gravă întrebare din întregul episod privește încălcarea obligației de transparență prevăzute de Legea 544/2001. În orice administrație normală, o delegație internațională este anunțată public cu nume, roluri și justificări clare. Vizitele externe sunt, prin natura lor, acte de reprezentare oficială și, ca atare, intră în categoria informațiilor de interes public major. Primăria Ploiești ar fi trebuit să comunice din prima zi componența delegației și scopul deplasării. În loc de asta, a preferat să lase cetățenii în întuneric, să ignore solicitările legale și să întârzie nejustificat răspunsurile, ca și cum participarea la un eveniment internațional ar fi o chestiune privată, nu o responsabilitate publică.
Această încălcare sistematică a transparenței nu este doar o problemă de comunicare, ci o problemă de legalitate. Legea este limpede, iar autoritățile au obligația de a furniza prompt informațiile de interes public. Primăria a ales, voit, să nu o facă sau să o facă incomplet atunci când a răspuns. Iar atunci când o instituție refuză să respecte legea în cele mai simple și banale situații, își pierde credibilitatea în cele complexe.
Din combinația acestor omisiuni — tăceri, întârzieri, explicații incomplete și roluri asumate fără mandat — se conturează imaginea unei administrații care preferă să opereze după reguli proprii, nu după cele impuse de lege și bună guvernare. Un mod de lucru periculos, cu atât mai mult cu cât implică nu doar imaginea orașului, ci și încrederea publică în instituțiile care ar trebui să-l reprezinte.
Analiză juridico-administrativă: adevăruri pe care primăria nu le poate masca
Dincolo de latura politică sau morală a scandalului, episodul vizitei în Norvegia are implicații juridice și administrative pe care Primăria Ploiești nu le poate acoperi prin comunicate vagi sau tăceri selective. Cadrul legal este limpede, iar abaterile sunt evidente.
În primul rând, un consilier local nu poate reprezenta municipiul într-o deplasare externă decât în baza unei împuterniciri scrise, semnate de primar. Aceasta nu este o formalitate birocratică, ci un mecanism de responsabilizare și orice reprezentare externă presupune asumarea unor decizii, transmiterea unor poziții instituționale și contactul cu parteneri străini în numele autorității locale. Or, în cazul lui Mihai Tonsciuc, niciun document oficial nu a fost prezentat care să ateste existența unei astfel de delegări. Primăria nu a indicat-o în răspuns, nu a publicat-o anterior, nu a justificat-o ulterior.
Fără o împuternicire legală, participarea sa ca reprezentant al municipiului este lipsită de fundament administrativ.
Mai mult, atributul de viceprimar nu poate fi revendicat prin simpla prezentare într-o delegație internațională. Funcția de viceprimar se dobândește exclusiv prin votul consiliului local, în exercitarea unui mandat prevăzut clar de Codul administrativ. În Ploiești, la momentul vizitei în Norvegia, nu exista niciun viceprimar ales. Așadar, prezentarea lui Mihai Tonsciuc sub această titulatură este nu doar falsă, ci și profund problematică.
În termeni administrativi, este vorba despre asumarea unei calități pe care persoana nu o deține. În termeni juridici, presa are obligația să pună întrebări, iar întrebarea firească, inevitabilă, este aceasta: ne aflăm în fața unei posibile uzurpări de calități oficiale?
Răspunsul final aparține organelor competente, nu jurnaliștilor. Dar faptele sunt suficient de clare pentru a ridica problema în spațiul public… o persoană fără funcție executivă s-a prezentat într-o țară străină cu o titulatură oficială pe care nu o avea, în cadrul unei deplasări care implica reprezentarea orașului.
Efectele unei asemenea prezentări nu sunt nici simbolice, nici minore. În relațiile internaționale, titulatura nu este un detaliu de protocol, ci o garanție a legitimității. Când într-o delegație externă apare un „viceprimar” inexistent, nu doar administrația locală este pusă într-o situație jenată, ci întregul oraș. Credibilitatea instituțiilor se clădește greu și se pierde ușor; iar astfel de episoade contribuie la erodarea ei.
Nu în ultimul rând, întreaga situație este agravată de lipsa de transparență cu care Primăria Ploiești a gestionat acest episod. Codul administrativ și Legea 544/2001 prevăd, fără echivoc, obligația autorităților locale de a informa publicul despre deplasările oficiale, scopul lor, componența delegației și justificarea participării. Ignorarea acestei obligații nu este doar o abatere procedurală, ci o încălcare a legii.
O administrație care se ascunde după răspunsuri întârziate sau incomplete transmite un singur mesaj cetățenilor: nu transparența este regula, ci excepția.
Iar această excepție, în cazul vizitei în Norvegia, nu mai poate fi mascată. Ci cercetată!
„Viceprimarul fără viceprimărie”
Dincolo de documente oficiale, norme administrative și formulare birocratice, episodul Norvegia ne-a oferit o revelație neașteptată și anume că Ploieștiul pare să fi descoperit o nouă specie administrativă, un hibrid unic în peisajul politic românesc — viceprimarul valabil doar la export. În granițele municipiului, Mihai Tonsciuc este un consilier local obișnuit, cu prerogative limitate și fără nicio răspundere executivă. O piesă de infanterie într-o administrație care abia se ține în picioare. Că Mihai Polițeanu dorește cu ardoare să îl pună viceprmar pe Mihai Tonsciuc și face tot felul de manevre și în prezent, nu îi conferă statutul de viceprimar acestuia.
Dar, odată trecută frontiera, omul se metamorfozează. În Stavanger, Tonsciuc nu mai era consilier, a devenit deodată “vice mayor”, un titlu pe care nu i l-a acordat nici Consiliul Local, nici Codul administrativ, ci — după cum pare — entuziasmul unei prezentări care nu a fost contrazisă nici de el, nici de cei care ar fi trebuit să o facă.
Poate că aerul nordic are proprietăți miraculoase. Poate că, în Scandinavia, funcțiile publice cresc precum mușchii în sală adică rapid, spectaculos și fără efort. Sau poate că este doar încă o mostră de improvizație administrativă, camuflată prost în haina protocolului internațional.
Interesant este și contextul. În acele zile, primarul Mihai Polițeanu nu-și exercita atribuțiile, acestea fiind delegate administratorului public. Dar, în mod paradoxal, și-a găsit timp — sau poate interes — să verifice pagina de Facebook a delegației din Norvegia. Acolo, în toată gloria digitală, apare titulatura care a declanșat scandalul: „vice mayor Mihai Tonsciuc”.
Niciun protest.
Nicio corectură.
Nicio clarificare.
Doar o tăcere administrativă care spune totul.
Ploieștiul devine astfel orașul în care funcțiile nu depind de voturi, legi sau proceduri, ci — aparent — de fusul orar. În țară, Tonsciuc este consilier, în Norvegia, viceprimar. Dacă delegația ar fi făcut o escală, probabil ar fi devenit prefect câteva ore.
Dincolo de ironie, episodul arată o realitate tristă! Acolo unde instituțiile slăbesc, improvizația prinde curaj. Și când improvizația se ascunde sub uniforme oficiale, orașul nu mai are nevoie de critică — se critică singur, în fața unei lumi care știe foarte bine ce înseamnă integritate administrativă. Trist este că niciun consilier local nu a luat atitudine nici atunci, nici până acum, dar să vedem dacă se va găsi vreun curajos sau onest prntre ei care să înțeleagă gravitatea situației și să acționeze în consecință.
Transparența nu e un lux, e o obligație
Au trecut șapte luni de când Primăria Ploiești a transmis, în aprilie 2025, acel răspuns oficial care confirma, cu jumătate de gură, ceea ce Intransigent documentase încă din ianuarie. Șapte luni în care administrația a sperat, probabil, că subiectul se va stinge, că opinia publică va uita, iar responsabilitățile vor rămâne în același sertar în care au fost ascunse și informațiile despre delegația în Norvegia.
Dar timpul nu șterge adevărul. Îl accentuează.
Răspunsul din aprilie consfințea ceea ce administrația a evitat sistematic să admită:
Mihai Tonsciuc a participat la vizita în Norvegia, în ciuda lipsei oricărei justificări administrative și în pofida faptului că nu era viceprimar, nici atunci, nici acum.
Tot acolo se recunoștea implicit că, în acele zile, delegarea atribuțiilor primarului era confuză, iar exercitarea conducerii municipiului se afla într-o zonă gri, aproape experimentală, fiind transferată neregretatului Sorin Dumitrașcu, city manager, în lipsa existenței viceprimarilor la acea dată.
De atunci și până în noiembrie, Primăria nu a venit cu nicio clarificare nouă.
Niciun raport.
Nicio explicație suplimentară.
Nicio corectare publică a titulaturii folosite greșit în străinătate.
Transparența a lipsit complet — înainte, în timpul și după vizită.
Iar această absență nu este doar un neajuns administrativ, ci o încălcare directă a obligațiilor legale ale instituției publice. Legea română nu lasă loc interpretărilor: cetățenii trebuie informați asupra deplasărilor oficiale, componenței delegațiilor, scopului participării și modului în care este reprezentat orașul lor.
O administrație nu poate construi o imagine europeană prin proceduri opace și funcții inventate după nevoie, oricâtă influență ar avea Monica Macovei. Oricât ar încerca unii să cosmetizeze situația, vizita în Norvegia rămâne un episod definitoriu al modului în care această primărie a ales să comunice — sau, mai exact, să nu comunice.
Transparența nu este un moft.
Nu este o strategie de PR.
Nu este o favoare făcută presei sau cetățenilor.
Transparența este lege!
Și, indiferent de cât timp trece, Intransigent nu doar că va continua să o ceară, dar va continua să o aplice cum știe mai bine, respectiv cu documente, cu întrebări și cu fiecare articol care readuce în lumină adevărul pe care administrația preferă să-l lase în umbră.
P.S. Uzurparea de calități oficiale se prescrie după cinci ani…
